Obligaţie de a face. Sentința nr. 5235/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5235/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1322/193/2015
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 5235
Ședința publică din data de 22 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. R.-R.
GREFIER – C. A.
Pe rol se află judecata cererii având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanții C. M. și C. M.-D., în contradictoriu cu pârâtul S.C. BANCPOST S.A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, se prezintă av. P. I. B., pentru reclamanți, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța a acordat cuvântul asupra excepției de necompetență materială invocată la termenul anterior.
Pentru reclamanți, av. P. I. B. a solicitat respingerea excepției, apreciind că cererea după valoare este de competența judecătoriei, depunând note scrise cu privire la susținerile verbale. A subliniat că trebuie avută în vedere doar valoarea sumelor încasate în baza clauzelor abuzive.
În baza art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 03.02.2015 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții C. M. și C. M.-D., în contradictoriu cu pârâtul S.C. Bancpost S.A., au solicitat instanței constatarea caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.3, art. 4.5, art. 4.6, art. 4.10, art. 5.1, art. 5.3, art. 5.5, art. 5.9, art. 5.11, art. 7.1 și art. 8.1 din contractul de credit nr. HL16566/05.10.2007, al clauzelor prevăzute la art. 1.1, art. 1.2, art. 1.8, art. 1.9 din actul adițional nr. 1/19.10.2010 și al clauzelor prevăzute la art. 1, art. 2 și art. 6.4 din anexa la actul adițional, obligarea pârâtului să înlocuiască dobânda de referință variabilă practicată – DRV cu indicele de referință LIBOR, specific contractelor acordate în CHF, obligarea pârâtului la înlăturarea clauzelor abuzive din contractul de credit și din actul adițional, cu consecința recalculării ratelor lunare, emiterea unui nou grafic de rambursare și diminuarea soldului creditului cu valoarea sumelor încasate în mod nelegal, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate în baza contractului de credit cu titlu de comision de administrare, cu dobânda legală aferentă, și înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu la valoarea de la data încheierii și semnării contractului de credit, calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la această valoare, în lei, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, cu consecința restituirii sumelor plătite în plus.
În fapt, reclamanții au arătat că la data de 05.10.2007 s-a încheiat contractul de credit având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 53.000 CHF pe o durată de 240 luni. Clauzele menționate în acțiune constituie clauze abuzive care prin ele însele creează, în detrimentul lor și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000 care reprezintă implementarea Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993.
În probațiune, a fost propusă proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.
Prin întâmpinare, pârâtul S.C. Bancpost S.A. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Din oficiu, instanța a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de chemare în judecată.
Prin note scrise, reclamanții au solicitat respingerea excepției de necompetență materială, învederând caracterul patrimonial al cererii și că, deși au contractat un credit de 53.000 CHF, litigiul nu are ca obiect întreaga valoare a creditului, fiind solicitată constatarea ca abuzivă doar a unor clauze din acesta.
Analizând excepția de necompetență materială, reține următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de credit nr. HL16566/05.10.2007, modificat prin actul adițional nr. 1/19.10.2010, prin care s-a acordat reclamanților C. M. și C. M.-D. un împrumut în sumă de 53.000 CHF, pe o perioadă de 240 luni.
Pe parcursul derulării relațiilor contractuale, reclamanții au considerat că, în forma semnată, contractul de credit și actul adițional le prejudiciază drepturile recunoscute de lege, în calitate de consumatori, adresându-se instanței judecătorești, pentru apărarea acestora, cu o acțiune întemeiată pe Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Pe cale principală, reclamanții au solicitat instanței:
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.3, art. 4.5, art. 4.6, art. 4.10, art. 5.1, art. 5.3, art. 5.5, art. 5.9, art. 5.11, art. 7.1 și art. 8.1 din contractul de credit nr. HL16566/05.10.2007, al clauzelor prevăzute la art. 1.1, art. 1.2, art. 1.8, art. 1.9 din actul adițional nr. 1/19.10.2010 și al clauzelor prevăzute la art. 1, art. 2 și art. 6.4 din anexa la actul adițional;
- obligarea pârâtului să înlocuiască dobânda de referință variabilă practicată – DRV cu indicele de referință LIBOR, specific contractelor acordate în CHF;
- înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu la valoarea de la data încheierii și semnării contractului de credit, calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la această valoare, în lei, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.
Pe cale accesorie, reclamanții au solicitat instanței:
- obligarea pârâtului la înlăturarea clauzelor abuzive din contractul de credit și din actul adițional, cu consecința recalculării ratelor lunare, emiterea unui nou grafic de rambursare și diminuarea soldului creditului cu valoarea sumelor încasate în mod nelegal, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere;
- obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate în baza contractului de credit cu titlu de comision de administrare, cu dobânda legală aferentă;
- obligarea pârâtului la restituirea sumelor rezultate ca fiind plătite în plus în urma înghețării cursului de schimb valutar CHF-leu.
Instanța arată că prin dispozițiile Legii nr. 138/2000 se urmărește ocrotirea unui interes general, iar nu unul individual, prin urmare, constatarea caracterului abuziv al unei clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acesteia, chiar dacă Legea nr. 193/2000 instituie doar ineficacitatea (inopozabilitatea) clauzelor abuzive în raport cu consumatorul.
Acțiunea formulată de reclamanți este una de ordin patrimonial, supusă regulilor de competență după obiect și după valoare prevăzute de Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 101 Cod procedură civilă, la stabilirea competenței instanței, în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea actului juridic se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. Această regulă se aplică indiferent dacă se solicită sau nu repunerea părților în situația anterioară, în cauză reclamanții uzând de această posibilitate, solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor învederate a fi abuzive.
Contractul de credit are o valoarea de 53.000 CHF, care la data sesizării instanței reprezintă echivalentul sumei de 222.133,60 lei (1CHF=4,1912 lei).
În cazul primelor două capete principale de cerere, prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale (vizând comisionul de administrare, comisionul de acordare, comisionul de rambursare anticipată, dreptul de a modifica dobânda ș.a.), este dedus judecății o parte din contractul de credit, care nu epuizează întreaga valoare a contractului, însă, în cazul celui de-al treilea capăt principal de cerere, prin care se solicită instituirea obligației pentru reclamanți de a restitui întregul credit la valoarea cursului valutar CHF-leu de la data semnării contractului de credit, este vizat contractul de credit în întregime, fiind afectată întreaga valoare a contractului.
Dacă, în prima situație, valoarea fiecărui capăt principal de cerere nu depășește pragul de 200.000 lei, atrăgând competența materială a judecătoriei, în a doua situație, valoarea capătului principal de cerere depășește acest prag, atrăgând competența materială a tribunalului, raportat la dispozițiile coroborate a art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Întrucât cele trei capete principale de cerere care se întemeiază pe un titlu comun au fost formulate printr-o unică cerere de chemare în judecată, potrivit art. 99 alin. (2) Cod procedură civilă, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Ca atare, competența materială de soluționare a întregii cereri de chemare în judecată revine tribunalului.
Nici instanța și nici părțile nu pot deroga de la normele de competență materială, fiind de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă, excepția de necompetență materială putând fi ridicată de părți sau de instanță din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. invocată din oficiu și, în baza art. 132 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, va declina competența de soluționare a cererii având ca obiect acțiune în constatare în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B., excepție invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanții C. M. și C. M.-D., ambii cu domiciliul în mun. B., .. 40, ., ., și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat P. I. B., în mun. B., ., parter, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S.C. Bancpost S.A., CUI_, cu sediul în București, .. 6A, sector 2, în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
Ex. 5/28.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4379/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5234/2015. Judecătoria... → |
|---|
