Actiune in regres. Sentința nr. 1306/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1306/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 12935/193/2014
Dosar nr._ - acțiune în regres -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – B. P.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1306
La ordine judecata acțiunii civile având ca obiect „acțiune în regres”, formulată de reclamanta U. Județeană a Cooperației de Consum B. în contradictoriu cu pârâtul B. M..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata :
Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecatoriei Botosani, reclamanta U. Județeană a Cooperației de Consum B. a chemat in judecata pe paratul B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârât la restituirea (plata) sumei de 625 lei pe care reclamanta a plătit-o în perioada 2011-2013 către numitul G. C., cu titlu de contribuție lunară (pentru invaliditate dobândită).
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca numitul G. C. a fost victima unui accident de muncă în anul 1993, iar prin Sentința civilă 52 /1994 Judecătoria B. a dispus obligarea în solidar a unității, împreună cu pârâtul B. M., la plata contribuției lunare de 100.000 lei vechi până la încetarea stării de nevoie a lui G. C., plus 30.000 lei daune morale. Arată reclamanta că sentința a fost pusă în executare, iar în timp contribuția a fost majorată, ultima majorare având loc prin Sentința civilă nr. 320/16.01.2014 a Judecătoriei B. de la 250.000 lei vechi la 400 lei începând cu 18.02.2013. Mai precizează reclamanta că handicapul dobândit de G. C. s-a dovedit ireversibil în timp și pentru tot restul vieții, ceea ce presupune plata contribuției din 1993 până la sfârșitul vieții persoanei accidentate.
Reclamanta arată că, în aceste circumstanțe și a celor care au urmat, unitatea a plătit lunar sumele stabilite, iar responsabilul în solidar B. M. nu a achitat nici un leu, manifestând ignoranță și rea credință, mai mult, fiind invitat de mediator, în temeiul legii privind medierea, pentru a ajunge la o înțelegere să achite și el o sumă/sume oarecare, nu s-a prezentat, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței pentru a fi obligat la achitarea către aceasta a sumei de 625 lei, sumă achitată de unitate lui G. C. în ultimii trei ani, conform Decretului 167/ 1958.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998, 999 și 1000 cod civil de la 1864 și art. 109 și următoarele cod procedură civilă vechi, precum și art. 1381, 1382, 1383, 1384 noul cod civil, ca și prevederile incidente din noul cod de procedură civilă .
In dovedire au fost depuse la dosar inscrisuri (filele 5-18).
Pârâtul B. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției privind prescrierea dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la pretențiile bănești aferente pentru perioada 01.01._11, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. In motivare a arătat că cererea de chemare în judecată a fost depusă pe data de 8.09.2014, în temeiul dispozițiilor art.2 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art.6 alin 4 din noul Cod civil și prevederile art. 2501 și art. 2517 din noul Cod civil, că reclamanta a solicitat restituirea sumei de 625 lei din perioada 1.01.2011 până la 31.12.2013, dar fără a prezenta documente justificative respectiv ordinele de plată prin care s-a efectuat plata efectivă însoțite de extrasele de cont de la bancă sau alte înscrisuri din care să rezulte că d-l G. a încasat efectiv despăgubirea civilă lunară datorată în solidar în baza hotărârilor judecătorești.
Mai arată pârâtul că a absolvit facultatea de Tehnologia și Chimia Textilelor, Specializarea Tehnologia firelor și țesăturilor și a fost angajat în unitate ca inginer textilist, apoi, ca urmare a restrângerii activității, a fost repartizat de conducere să răspundă de materialele necesare pentru lucrările de construcție, de recepția inițială a acestora precum și de materialele rămase în urma executării lucrărilor. Deci nu avea calitatea și specialitatea de inginer în construcții. Ca urmare, consideră că vina nu îi aparține pentru prejudiciul suferit de reclamant, între prejudiciul reclamantului și presupusa « fapta ilicită » a sa nu există un raport de cauzalitate direct.
Totodată, pârâtul mai arată că nu se consideră vinovat de accidentul produs întrucât nu i se datorează lipsa dotării cu centuri și lipsa instructajului privind normele de protecția muncii, nu se afla în locul și la acea oră unde se executa lucrarea, astfel că, în concluzie, solicită admiterea excepției privind prescrierea dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la pretențiile bănești aferente pentru perioada 1 .ian.2011 -8.09.2011 iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În dovedire a depus copie după diploma de studii.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarea situație de fapt si de drept:
Prin Decizia civilă nr. 32A/13.01.1995, pronunțată de Tribunalul B., a fost admis apelul și obligați pârâții în solidar la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubire periodică începând cu data de 1 februarie 1993 și până la încetarea stării de nevoie (sumă majorată ulterior la_ lei vechi prin Decizia nr. 894A/07.10.1998 și la suma de 400 lei noi prin Sentința nr. 320/16.01.2014 – f. 16). Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a răspunderii comitentului pentru faptele prepusului astfel că apărările pârâtului B. M. exced cadrul procesual al prezentului dosar. Practic, chestiunile indicate de pârâtul B. M. au fost avute în vedere de instanța de judecată atunci când a pronunțat Sentința civilă nr. 52/1994 și Decizia civilă nr. 32A/13.01.1995 în dosar nr. 3293/1993 (f. 5).
De asemenea, prin intermediul hotărârilor amintite mai sus, s-a stabilit și solidaritatea cu privire la suma datorată cu titlu de prestație periodică, solidaritatea dintre comitent și prepus, fiind prevăzută, așa cum bine s-a arătat și în întâmpinare, în folosul victimei, constituind o măsură de garantare a intereselor acesteia. Acesta este și motivul pentru care art. 1003 C.civ. stabilește că atunci „Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire”.
Ținând cont de faptul că solidaritatea este prevăzută în mod expres de lege (art. 1003 C.civ) și că rațiunea instituirii acesteia o constituie garantarea executării obligației și protejarea intereselor victimei, instanța va înlătura apărările pârâtului.
De altfel, aceleași apărări au fost iterate și cu ocazia judecării dosarului nr._, ce a avut ca obiect „majorare contribuție lunară” fiind respinse și cu acea ocazie reținându-se că exced cadrul procesual (Sentința nr. 320/16.01.2014 – f. 16).
Cuantumul contribuției lunare la plata căreia au fost obligați în solidar U. Județeană a Cooperativelor de Consum Federalcoop B., și B. M. a fost stabilit în raport de faptul că numitul G. C., victimă a unei vătămări foarte grave, cu caracter ireversibil, este obligat la un efort suplimentar de compensare a infirmității și recurgerea la însoțitor.
În consecință, în dosarul de față, reclamanta a procedat la acționarea în instanță a pârâtului B. M. și, așa cum s-a arătat, instanța a obligat deja pârâtultul la plata despăgubirilor civile datorate victimei. Prin urmare, în cadrul de față, judecătoria nu mai are a se pronunța asupra îndreptățirii la repararea prejudiciului, iar prin plata despăgubirilor de către reclamant, acesta a preluat dreptul menționat, putându-se regresa, la rândul său, împotriva pârâtului din cauză în temeiul art. 1384 alin. 1 C.pr.civ..
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile bănești aferente pentru perioada 01.01._11, instanța reține ca acesta este prescris, respectiv pentru suma de 75 lei achitată la data de 31.03.2011, reclamanta acționând, cu privire la acesta, cu depășirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, de 3 ani, întrucât actul întrerupător de prescripție – cererea de chemare in judecată, fiind introdusa la 08.09.2014 (invitația la mediere de la f. 14 nu prezintă caracterele unei notificări conf. art. 1522 C.civ). Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, reclamanta a avut termen special pentru a răspunde, fără însă ca aceastea să facă apărări în acest sens.
Articolul 248 alin. (1) din codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța a procedat la analiza cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil:„Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Cum, în cauză, prescripția a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ( în vigoare la acea dată), iar conform prevederilor art. 18 din acest act normativ, instanța este obligată să cerceteze, chiar din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Mai reține instanța că, potrivit art.3 teza I din Decretul 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani”.
Pentru aceste motive instanța va admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 01.01.2011 – 08.09.2011 și va obliga pârâtul B. M. să achite reclamantei suma de 550 lei, cu titlu de contribuție lunară achitată de către reclamantă numitului G. C. în perioada 2011 – 2013.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei și suma de 48,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea taxei de timbru achitată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 01.01.2011 – 08.09.2011.
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect „acțiune în regres”, formulată de reclamanta U. Județeană a Cooperației de Consum B. cu sediul în mun. B., .. 52, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul B. M., cu domiciliul în mun. B., ., jud. B..
Obligă pârâtul B. M. să achite reclamantei suma de 550 lei, cu titlu de contribuție lunară achitată de către reclamantă numitului G. C. în perioada 2011 - 2013.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 48,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 04.02.2015.
P.,GREFIER,
Red. B.P:/ Tehnored. T.S./4 ex./ 08.07.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 1755/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1738/2015.... → |
|---|
