Anulare act. Sentința nr. 1755/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1755/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 4627/193/2013
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Publică din data de 16.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – V. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1755
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. N. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI și cu intervenientul forțat B. C., având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică, lipsă sunt părțile.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.03.2013 sub nr._ reclamantul L. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI și cu intervenientul forțat B. C. ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a art.4 din contractul nr.32 din 15.04.2009 în sensul stabilirii drepturilor și obligațiilor părților contractuale în limita suprafeței de 47,4 m.p. teren aflat în proprietatea publică a statului și excluderea obligațiilor cu privire la diferența de 86,2 m.p., ce face obiectul dreptului de proprietate privată și obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani care au fost plătite în mod nedatorat, cu titlu de plată pentru utilizarea zonei DN corespunzător suprafeței de teren de 86,2 m.p., cu cheltuieli de judecată. În motivare reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul nr.32/2009 de utilizare a zonei de acces la drumul național însă acesta se referă și la suprafețe de teren care nu sunt în proprietatea sau administrarea acesteia ci au fost proprietate privată a numitei B. E. și ulterior a moștenitorului acesteia, B. C.. A mai arătat reclamantul că nelegalitatea art.4 din contract este dată de faptul că majoritatea suprafeței de 133,6 metri ce face obiectul convenției și pentru care au fost emise facturi este în fapt în proprietate privată și nu publică iar la încheierea contractului i-a fost pretins de către pârâtă să plătească pentru întreaga suprafață întrucât în urma constatării nr.4150 din 29.10.2008 s-ar fi stabilit că această suprafață de teren este proprietate publică. Reclamantul a mai învederat că ulterior cumpărării suprafeței de 2692 m.p. teren de la B. C., a intabulării acestuia și a verificării planului cadastral al comunei Curtești a constatat că în realitatea aproape întreg terenul a fost proprietatea familiei B. și că devenise proprietatea sa prin cumpărare.
În drept au fost invocate prevederile art.46 alin.5, art.47 alin.4 din O.G. nr.43/1997, art.6 alin.1, alin.2, alin.3 și alin.5 Cod civil, art.948 pct.2 cod civil 1864, art.67 și urm., art.447 Cod procedură civilă. În dovedire au fost depuse înscrisuri și a fost solicitată proba cu interogatoriu, martori și cercetare la fața locului. Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194,56 lei. Reclamantul a depus precizări prin care a arătat că solicită restituirea sumei de 2045 lei contravaloare chirie corespunzătoare pentru perioada 15.04._11. În dovedire au fost depuse înscrisuri. Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare pârâta a arătat că reclamantul nu a participat la ședința de informare privind medierea anterior introducerii cererii de chemare în judecată. A mai arătat pârâta că în baza art.47 alin.4 din O.G. nr.43/1997 și a Ordinului nr.57/1997 a Ministrului Transporturilor a fost încheiat cu reclamantul L. N. și cu intervenientul B. C. contractul nr.32 din 15.04.2009 pentru acordarea de către administratorului drumului a dreptului de utilizare a zonei drumului-proprietate publică a statului, pentru amenajare acces drum comun de DN 29 km 37+025 dreapta, iar utilizatorii s-au obligat să achite tariful prevăzut la art.4 din contract. A mai arătat pârâta că utilizatorii și-au însușit prevederile contractuale fiind de acord cu suprafața de 133,6 m stabilită prin contract ca fiind utilizată de aceștia prin semnarea contractului și a actelor adiționale, însă din verificările efectuate în teren la data de 15.03.2012 s-a constatat că nu s-au respectat condițiile prevăzute în autorizație, convenindu-se ca accesul la DN să se reamenajeze ținând con de soluția aprobată prin autorizațiile de amplasament nr.218/2009 și 219/2009 și prin planul de situație vizat de C.N.A.D.N.R. S.A.și IGPR București, reducându-se suprafața efectiv utilizată de beneficiar iar noua suprafață efectiv ocupată în urma reamenajării accesului în conformitate cu soluția de amenajare a accesului autorizată a fost de 56 m.p., astfel cum a fost reținută și în actul adițional nr.3/20.11.2012. Pârâta a mai menționat că prin procesul-verbal încheiat la data de 15.03.2013 reprezentanții săi au fost de acord să efectueze demersurile necesare în vederea reducerii debitului dar numai în raport de suprafața de teren proprietate publică a statului utilizată de beneficiarii contractului până la data reamenajării accesului iar din măsurătorile efectuate la fața locului a rezultat că suprafața efectiv utilizată pentru amenajarea accesului este de 114 m.p. fapt pentru care s-a procedat la recalcularea sumelor datorate de reclamant și de intervenient prin stornarea parțială a facturilor emise pe numele utilizatorului L. N. iar astfel nu sunt datorate sumele solicitate de către acesta. În dovedire au fost depuse înscrisuri. Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Prin contractul de comodat autentificat sub nr.4039 din 03.10.2008 de B.N.P. C. A.-S. A., numita B. E. în calitate de comodantă a împrumutat cu titlu gratuit reclamanului L. N., în calitate de comodatar, folosința suprafeței de 2000 m.p. teren, situată în extravilanul comunei Curtești, județul B., în .. Terenul a fost împrumutat pentru o perioadă determinată de existența construcției care se va edifica. Prin contractul de utilizare a zonei drumului nr.32 din 15.04.2009 încheiat între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția R. de Drumuri și Poduri Iași, în calitate de administrator al drumului și intervenientul forțat B. C. și reclamantul L. N., în calitate de utilizatori ai zonei drumului național, s-a acordat de către administratorului zonei de drum dreptul de utilizare în comun a zonei drumului-proprietate publică a statului, pentru amenajare acces comun la DN 29 km 37+025 dreapta, conform autorizațiilor emise de D.R.P.D. Iași nr.218/2009-B. C. și nr.218/2009-L. N., cu achitarea de către utilizatori a tarifului prevăzut de art.4 din contract. Conform art.4 din contract s-a prevăzut că obligația anuală de plată pentru utilizarea zonei DN și amplasarea în zona DN a obiectivelor utilizatorilor la data încheierii contractului a fost de 0,65 euro/12 luni/133,6 m.p., cu o valoare de 512,05 euro anual pentru utilizatorul L. N.. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1504 din 18.05.2011 de B.N.P. C. A.-S. A., numitul B. C., în calitate de succesor al defunctei B. E. și în calitate de vânzător, a vândut reclamantului L. N. și soției acestuia, numita L. R.-C., în calitate de cumpărători, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în extravilanul comunei Curtești, județul B., compus din suprafața de 2172 m.p. arabil în ., sola 8. Prin actul adițional la contractul din 18.05.2011, autentificat sub nr.2555 din 08.08.2011 de B.N.P. C. A.-S. A., a fost modificat contractul inițial în sensul că a fost vândută suprafața de 2692 m.p. teren arabil, în ., imobil situat în extravilanul comunei Curtești, județul B., cu număr cadastral_, înscris în C.F._ a comunei Curtești. La data de 20.11.2012 a fost încheiat actul adițional nr.2 între părțile semnatare ale contractului de utilizare a zonei drumului nr.32 din 15.04.2009 prin care art.4 din contract a fost modificat în sensul că obligația anuală de plată pentru utilizarea zonei DN și amplasarea în zona DN a obiectivelor utilizatorului la data încheierii contractului este de 0,67 euro/12 luni/56 m.p. suprafață utilizată, din care 225,12 euro pentru utilizatorul L. N.. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic în specialitatea topografie, cadastru și geodezie T. P., s-a reținut că suprafața autorizată este de 44,60 m.p. cumulat atât pentru intrare-B. C. cât și pentru ieșire-L. N.. Potrivit răspunsului la obiecțiuni formulată de domnul expert s-a afirmat că pârâta a oscilat în timp între diferite suprafețe, astfel prin actul adițional nr.2 din 28.02.2012 a taxat o suprafață de 114 m.p., iar în procesul-verbal nr.2128 din 28.09.2012 cât și în actul adițional nr.3 din 20.11.2012 le-a pus utilizatorilor o taxă pentru suprafața de 56 m.p. in timp ce în cuprinsul obiecțiunilor pârâta afirmă că acești ocupă o suprafață de 66,60 m.p. A mai arătat domnul expert că în anexa nr.3 la raportul de expertiză porțiunile hașurate reprezintă suprafața de teren amenajată și folosită de cei doi utilizatori, așa cum era în luna martie 2014, care este identică cu suprafața de 56 m.p. reprezentată de pârâtă în procesul-verbal nr.2128 din 28.09.2012, iar accesul existent la acea dată nu corespundea condițiilor impuse de pârâtă prin autorizațiile nr.218 și nr.219, iar dacă aceste condiții ar fi fost respectate ei doi utilizatori ar fi trebuit să fie tarifați numai pentru suprafața de 44,60 m.p. Conform art.45 alin.1 din O.G. nr.43/1997realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri, amenajări sau instalații, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv. Prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local sau județean, se reglementează situațiile în care se emite autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public fără acord prealabil iar potrivit alin.6 din același articolla eliberarea autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, titularul autorizației de amplasare și/sau de acces încheie contractul cu administratorul drumului pentru utilizarea și accesul în zona drumului public. Autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public nu se eliberează până la încheierea contractului cu administratorul drumului. Analizând prevederile art.4 din contract care arată că obligația anuală de plată pentru utilizarea zonei DN și amplasarea în zona DN a obiectivelor utilizatorilor la data încheierii contractului a fost de 0,65 euro/12 luni/133,6 m.p., cu o valoare de 512,05 euro anual pentru utilizatorul L. N. cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară și a răspunsului la obiecținui, prin care s-a arătat că doi utilizatori ar fi trebuit să fie tarifați numai pentru suprafața de 44,60 m.p., instanța constată că pârâta a perceput plată în plus aferentă suprafeței de 89 m.p. și a acordat dreptul de utilizare în comun a zonei drumului-proprietate publică a statului pentru o suprafață de teren care nu făcea parte din domeniul public sau prival al acestuia, ci era proprietate privată la data încheierii contractului nr.32 din 15.04.2009 a numitei B. E., ulterior a numitului B. C. iar apoi a reclamantului L. N.. De asemenea instanța constată că pârâta a modificat suprafața utilizată de la 133,6 m.p. la suprafața de 56 m.p., ca urmare a solicitărilor utilizatorilor și a procesului-verbal de măsurare în teren ocupată prin amenajarea accesului la DN 29 km 37+025 dreapta. Instanța constată că nulitatea este acea sancțiune de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă. Una din cauzele care atrage nulitatea absolută a actului juridic este eroarea-obstacol. Conform art.953 Cod civilconsimțământul nu este valabil când este dat prin eroare. Astfel instanța constată că utilizatorul L. N. s-a aflat în eroare cu privire la suprafața de teren dată spre utilizare și asupra faptului că suprafața de 89 m.p. din 133,6 și ulterior 11,4 m.p. din 56 m.p. a fost în folosința sa iar ulterior în proprietatea sa conform contractului de comodat autentificat sub nr.4039 din 03.10.2008 de B.N.P. C. A.-S. A. și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1504 din 18.05.2011 de B.N.P. C. A.-S. A. modificat prin actul adițional la contractul din 18.05.2011, autentificat sub nr.2555 din 08.08.2011 de B.N.P. C. A.-S. A.. Pentru aceste motive instanța va constata nulitatea absolută parțială a art.4 din contractul de utilizare a zonei drumului nr.32 din 15.04.2009 referitor la obligația de plată anuală pentru utilizarea zonei DN și amplasarea în zona DN a obiectivelor utilizatorilor la data încheierii contractului pentru suprafața de 133,6/56 m.p. De asemenea instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2045 lei contravaloare chirie corespunzătoare pentru perioada 15.04._11. În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâta la plata sumei de 1094,56 lei cheltuieli de judecată din care 194,56 lei taxă judiciară de timbru iar suma de 900 lei reprezentând onorariu expert tehnic, conform decontului justificativ. În temeiul art.339 Cod procedură civilă instanța va obliga expertul P. L. T. la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând onorariul achitat peste cuantumul de 900 lei încuviințat de instanța de judecată. PENTRU ACESTE CONSIDERENTE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE: Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. N., cu domiciliul în ., județul B., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R.-DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, cu sediul în municipiul Iași, ..19, județul Iași, și cu intervenientul forțat B. C., cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B.. Constata nulitatea absolută parțială a art.4 din contractul de utilizare a zonei drumului nr.32 din 15.04.2009 referitor la obligația de plată anuală pentru utilizarea zonei DN și amplasarea în zona DN a obiectivelor utilizatorilor la data încheierii contractului pentru suprafața de 133,6/56 m.p. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2045 lei contravaloare chirie corespunzătoare pentru perioada 15.04._11. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1094,56 lei cheltuieli de judecată. Obligă expertul tehnic P. L. T. la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând onorariul achitat peste cuantumul de 900 lei încuviințat de instanța de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2015. PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE /tehnored. BNE/VA
5 ex., 15.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1351/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 1306/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
