Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2386/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2386/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 527/193/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Camerei de Consiliu din data de 04.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. M. A.
GREFIER – A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2386
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta . B., în contradictoriu cu pârâtul S. G..
La apelul nominal realizat în ședința camerei de consiliu, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită, fără citare, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 2 și 10 NCPC, interpretate per a contrario.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății, în temeiul prevederilor art. 1027 NCPC raportat la art. 94 pct. 1 lit. j și 107 NCPC.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiate cercetarea procesului și dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată în data de 20.01.2015 pe rolul Judecătoriei B., în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de Noul cod procedură civilă, reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâtul S. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 69,43 lei reprezentând contravaloare cote comune energie termică furnizată în perioada noiembrie 2012 – aprilie 2014 și 34,25 lei reprezentând penalități de întârziere. Reclamanta a solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei și obligarea pârâtului la plata penalităților în procent de 0,03% pe zi de întârziere, de la data înregistrării acțiunii și până la achitarea debitului principal.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a furnizat către Asociația de proprietari nr. 12 B., din care face parte și debitorul, servicii și utilități în baza Contractului de furnizare energie termică nr. 12/01.10.2010 întrucât, potrivit art.296 alin.3 și art.300 alin.3 lit. a din Ordinul ANRSC nr.91/2007, în cazul imobilelor tip condominiu, calitatea de titular de contract revine asociației de proprietari legal constituită, contractul nr.12T/2010 fiind încheiat pe perioadă nedeterminată și în acord cu prevederile art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 51/2006.
Ulterior, la contractul menționat a fost încheiat un Act adițional nr.1, prin care părțile au convenit ca reclamanta să procedeze la facturarea și încasarea contravalorii serviciilor furnizate, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu. Cum pârâta face parte din Asociația de proprietari nr. 12 B. cu care este încheiat Contractul de furnizare nr. 12T/01.10.2010, completat prin Actul adițional nr. 1, rezultă că toate actele juridice încheiate de asociațiile de proprietari în limitele legii și a competențelor pe care le dețin sunt opozabile membrilor asociați.
Mai susține reclamanta că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, toți proprietarii unui condominiu, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică au obligația achitării cotelor comune de energie termică necesare pentru încălzirea proprietății comune proporțional cu cota indiviză, cu respectarea prevederilor Ordinului ANRSC nr.343/2010.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 325/2006, ale Legii nr. 51/2006, ale Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, ale NCC și art. 1025 – 1032 ale Noului Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând în copie, contractul de furnizare și actul adițional invocat, facturi fiscale, calcul penalități, fișa analitică.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru de 50 lei.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se realizeze fără înfățișarea părților și fără dezbatere orală, instanța constatând, față de motivele acțiunii și față de documentele aflate la dosar, că în speță este aplicabilă pe deplin regula caracterului exclusiv scris al procedurii. Ca atare, nu au fost citate părțile, sens în care s-au reținut dispozițiile art. 1029 alin. 2 coroborat cu art. 1029 alin. 10 NCPC.
Pârâtul, căruia i s-a comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare, însoțite de formularul de răspuns, nu s-a conformat obligației de a remite, în 30 de zile de la comunicare, formularul de răspuns completat și eventuale înscrisuri doveditoare; pârâtul nu a formulat apărări scrise prin orice alt mijloc adecvat (art. 1029 alin. 4 NCPC).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtul S. G. este membru al Asociației de proprietari nr. 12 B.. În această calitate, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. j și art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, și ale art. 32 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, pârâtul are obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale sau pentru servicii legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune.
Se mai reține, în același context, că potrivit prevederilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007, hotărârile asociațiilor de proprietari sunt obligatorii inclusiv pentru proprietarii din condominiu care nu sunt membri ai asociației, astfel încât, chiar dacă pârâtul nu ar fi aderat expres la asociație, nu se poate sustrage îndatoririlor care îi revin în calitate de deținător de imobil. Pe de altă parte, este de observat că prevederile art. 2 alin. 1 din Normele de aplicare ale Legii nr. 230/2007 acordă asociațiilor de proprietari calitatea de reprezentant al membrilor săi (asociațiile se înființează în scopul reprezentării și susținerii intereselor comune ale proprietarilor…). Față de aceste din urmă dispoziții, este de admis că asociațiile în discuție acționează în numele și pe seama proprietarilor, cărora le revine îndatorirea de a onora obligațiile însușite prin reprezentant.
Reține instanța că, în speță, Asociația de proprietari nr. 12 B. a încheiat cu societatea reclamantă contractul de furnizare nr. 12T/01.10.2010, contract prin care (art. 11, art. 9) s-a obligat să calculeze consumul de energie înregistrat la beneficiarii finali și să achite contravaloarea acestuia. Prin art. 12 alin. 2 lit. b, s-a mai convenit ca, pentru situația în care nu sunt montate repartitoare de costuri ori sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice, cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termică a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune, luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.
Părțile contractante au încheiat și un act adițional la convenție, act prin care societatea reclamantă a procedat la preluarea atribuției de repartizare, facturare și încasare a contravalorii energiei termice furnizate, în mod individual, proprietarilor de apartamente.
Față de dovada stabilirii relațiilor contractuale între . și asociația din care face parte pârâtul, este de prezumat că reclamanta a furnizat/furnizează servicii specifice și către imobilul în care își are locuința partea adversă, situație în care se actualizează regulile speciale reglementate de dispozițiile HG nr. 1588/2007 (art. 52 alin. 1 – cheltuielile cu consumurile comune de energie termică din spațiile aflate în proprietate comună, anume casa scării, culoare, spălătorii, uscătorii, subsol, holuri și alte asemenea, se repartizează proporțional cu cota parte de proprietate indiviză care îi revine fiecărui proprietar…) și ale Ordinului ANRSC nr. 343/2010 (art. 9 – cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice).
Se reține, în privința acestui din urmă act normativ, că a fost supus deja verificării, din perspectiva legalității sale, și că prin Decizia nr. 2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, hotărârea atacată (Sentința nr. 216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava) fiind modificată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
Este de observat, prin urmare, că legiuitorul a instituit obligația de participare la cheltuielile aferente spațiilor comune și în ceea ce privește serviciile de furnizare a energiei termice. În concret, chiar dată un proprietar de apartament (parte a unui condominiu) nu este racordat la sistemul centralizat de încălzire, calitatea de coindivizar asupra spațiilor comune îl obligă a suporta, proporțional cotei sale indivize, serviciile de termoficare de care au „beneficiat” aceste spații.
În temeiul dispozițiilor invocate, reclamanta a calculat și a facturat în sarcina pârâtului, aferent intervalului noiembrie 2012 – aprilie 2014, un debit în valoare de 69,43 lei. Potrivit mențiunilor înscrise în facturile emise, mențiuni ce preiau clauzele contractului inițial, beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-și îndeplini obligația de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii documentului de plată.
Pârâtul nu a contestat facturile în discuție dar nici nu a achitat debitul principal menționat.
Odată depășit termenul de plată, reclamanta a procedat, la calcularea și la facturarea de penalități aferente prețului sus-menționat, suma de 34,25 lei. Concluziile anterior identificate, relative la încălcarea obligației de plată și la sarcina probei unei realități contrare, sunt valabile și pentru debitul în discuție
Neexecutarea acestei obligații atrage, potrivit prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 și ale art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006, perceperea de penalități de întârziere, după 30 de zile de la scadență, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, respectiv în procent de 0,03% pe zi de întârziere (potrivit art. 120 alin. 7 CPF, modificat anterior formulării prezentei acțiuni, respectiv în martie 2014).
Față de aspectele de fapt astfel reținute, în temeiul art. 969 și 1073 Cod civil, instanța urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 69,43 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada noiembrie 2012 – aprilie 2014 și penalități de întârziere de 34,25 lei. Penalitățile de întârziere urmează a fi acordate în procent de 0,03% pe zi întârziere de la data formulării acțiunii – 20.01.2015 și până la achitarea debitului principal, fără a putea depăși cuantumul acestui debit (aspect interzis de prevederile legilor menționate).
Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 NCPC, pârâtul urmează a fi obligat, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei. S-a mai reținut, în identificarea acestei soluții, că astfel cum s-a sugerat în cele ce preced, în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului cod civil și, totodată, ale fostului Cod comercial, concluzia fiind impusă de momentul încheierii contractului de furnizare (octombrie 2010) și de prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 – dispozițiile Codului civil (nou) se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate, produse ori săvârșite după .…. Așa fiind, avându-se în vedere și activitatea comercială a reclamantei, pârâtului îi sunt aplicabile prevederile art. 4 și 43 Cod comercial, potrivit cărora debitorul dintr-un raport comercial se află de drept în întârziere. Pe cale de consecință, pârâtul nu poate beneficia de dispozițiile favorabile ale art. 1522 NCC și, respectiv, ale art. 454 teza I NCPC.
Potrivit dispozițiilor art. 1030 alin. 3 NCPC, prezenta hotărâre este executorie de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta . B., cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. G., domiciliat în B., ., ., jud. B..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă, a sumei de 69,43 lei reprezentând contravaloare servicii termoficare aferente perioadei noiembrie 2012 – aprilie 2014 și penalități în cuantum de 34,25 lei, precum și penalități în continuare de 0,03% pe zi de întârziere de la data sesizării instanței – 20.01.2015 și până la plata efectivă.
Obligă pârâtul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie. Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. NMA /tehnored. AM/4 ex, 06.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3212/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3254/2015.... → |
|---|
