Plângere contravenţională. Sentința nr. 2291/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2291/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 8546/193/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –B. P.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2291
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petenta S.C. I. – F. S.R.L. în contradictoriu cu intimatele Direcția R. Antifraudă Fiscală 1 Suceava și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petenta, prin consilier juridic N. G., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, petenta a depus la dosar note scrise, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Petenta, prin consilier juridic, având cuvântul, învederează instanței că prin procesul verbal s-au reținut în sarcina sa două fapte, prima constând în faptul că s-au găsit în casa de marcat suma de 57 lei, pentru care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 8000 lei, intimata arătând, după cum reiese din răspunsul la interogatoriu, că suma ar fi rezultat în urma vânzării de bunuri fără a se emite bon fiscal, însă această prezumție este o noțiune inventată de organul de control pentru a justifica aplicarea amenzii întrucât legea prevede clar, în art. 11 alin 3 din OUG 28/1999, că sumele găsite în plus sunt considerate a fi fără proveniență și se confiscă și agentul de control nu poate considera că acestea ar proveni din alte surse, contrar dispozițiilor legale, prin urmare măsura aplicată este nelegală. Referitor la cea de-a doua faptă contravențională, că s-au emis bonuri fiscale conținând informații generale privind denumirea produselor comercializate, aceasta nu este prevăzută de lege ca fiind contravenție și pentru toate cele expuse anterior, solicită anularea procesului verbal în principal și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și anularea măsurii suspendării activității.
În temeiul art. 394 NCPC, socotindu-se lămurită, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA ,
Asupra plângerii de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 10.06.2014, petenta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția R. - 1 Suceava, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.06.2014, exonerarea subscrisei de la plata amenzii în cuantum de 8000 lei aplicată, înlăturarea sancțiunii complementare aplicate, care constă în suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni de zile, începând cu data întocmirii procesului – verbal și, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii principale – amenda și sancțiunea complementară – cu avertisment.
În motivare, petenta arată că, în fapt, în urma controlului operativ și inopinat efectuat la data de 04.06.2014 la punctul de lucru al societății din satul Flămânzi, jud. B., organul de control a constatat săvârșirea a două fapte contravenționale, pretinzând că au fost încălcate prevederile art. 10 lit. b OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice, faptă sancționată cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 8000 lei și cu măsura suspendării activității singurului punct de lucru al societății pentru 3 luni și măsura confiscării sumei de 57 lei și ale art. 10 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 28/1999, faptă sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei.
Arată petenta că suma de 57 lei găsită în plus în casă, rezultată ca diferență în plus din scăderea din suma de 82 lei înscrisă pe monetarul întocmit în momentul controlului, a sumei de 25 lei, indicată de raportul informativ „X” de la momentul controlului, a fost considerată de organul constatator ca rezultând din nefolosirea aparatului de marcat electronic într-o perioadă de câteva ore, faptă omisivă care nu este prevăzută de lege a fi contravenție. Susține petenta că această faptă a fost prezumată de organul de control și nu constatată de către acesta, explicația administratorului cum că suma respectivă provine din depunerea, în acea zi, a sumei de 57 lei pentru a se da rest clienților fiind considerată de organul de control ca fiind mincinoasă, iar neconstatarea contravenției de către agentul constatator conferă nelegalitate procesului verbal întrucât legea prevede că aceasta trebuie constatată, și nu prezumată, constatarea săvârșirii faptei putându-se realiza fie prin inventarierea mărfurilor din gestiune și constatarea unor minusuri/lipsuri, fie prin flagrant, însă nici una din aceste modalități nu a fost folosită.
A mai precizat petenta, referitor la pct. 2 al procesului verbal, că a fost sancționată și pentru o faptă comisivă neprevăzută de lege a fi contravenție cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 2000 lei, însă nu este menționată expres fapta contravențională sancționată.
În dovedire, petenta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat și administrarea probei cu interogatoriul intimatei.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția R. 1 Suceava, legal citată, a formulat întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de petentă.
Arată intimata, în ceea ce privește prima faptă contravențională de a nu se emite bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către consumatori, persoane fizice că, în urma controlului, s-a constatat existența sumei de 82 lei numerar existent în unitate și suma de 25 înscrisă în documente legale, rezultând o diferență de 57 lei care provenea din vânzările realizate la data de 04.06.2014, sumă care nu era trecută în registrele speciale ale caselor de marcat, fapt recunoscut și de d-l A. P., în calitate de administrator, prin nota explicativă dată în fața organului de control la acea dată, aceasta arătând că suma de 57 lei a fost pusă de către el în casă, la prima oră, pentru a exista bani mărunți pentru rest.
Arată intimata că pentru această faptă a fost aplicat minimul amenzii și sancțiunea complementară de suspendare a activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni, sancțiune complementară care se aplică automat odată cu sancțiunea principală și nu poate fi interpretată sub aspectul caracterului disproporționat, aceste sancțiuni aplicându-se ope legis și nefiind lăsate la latitudinea agentului constatator.
Precizează intimata că și Curtea Constituțională a reținut că măsurile sancționatorii dispuse prin OUG nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale și sunt justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
Referitor la ce-a de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei că bonurile fiscale cuprindeau date eronate sau fără ca acestea să conțină toate datele prevăzute de lege, arată intimata că această faptă constituie contravenție conform art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, faptă constatată în mod direct de către organul de control și sancționată cu aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 2000 lei, cuantumul minim prevăzut de lege. Susține intimata că atâta timp cât fapta săvârșită de petentă este prevăzută ca fiind contravenție de un act normativ în vigoare, fapta există și aduce atingere valorilor sociale apărate de legea contravențională, motiv pentru care, în mod corect, organul de control a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 – 208 C.pr.civ.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri.
În replică, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care învederează că faptele descrise ca fiind contravenție nu sunt stabilite și sancționate prin lege și prin conduita agentului constatator s-a încălcat principiul legalității incriminării, acesta prezumând existența faptelor, însă prezumțiile sunt admise numai atunci când nu tind a dovedi ceva contrar prevederilor legii. De asemenea, a arătat că intimata nu a indicat nici prin întâmpinarea depusă la dosar, care sunt elementele care lipsesc de pe bonul fiscal.
La data de 23.02.2015, petenta a depus la dosar și concluzii scrise, reiterând și cele susținute prin cererea de chemare în judecată, și solicitând admiterea plângerii formulate.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intimatei.
Analizând lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.06.2014, petenta . a fost sancționată contravențional cu o amendă totală în sumă de 10.000 lei, cu măsura complementară a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni de zile pentru că nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele vândute și pentru că bonurile fiscale emise nu conțineau toate elementele prevăzute de lege.
Deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special din cele ale art. 34, reiese că procesul verbal face dovada cu privire la situația faptică și încadrarea în drept până la proba contrarie, care este în sarcina petentului.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.07.2014, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001. În acest sens, instanța reține că potrivit art. 10 OG 28/1999, în forma în vigoare la data sancționării, constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni (…) b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative(…). Ori, raportat la descrierea faptei contravenționale cuprinsă în procesul-verbal, instanța reține că în sarcina petentei s-a reținut eronat săvârșirea acestei fapte motiv pentru care instanța reține că, în prezenta cauză, sunt incidente doar dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. c din OUG 28/1998 și art. 1 alin. 1 lit. g din L 12/1990.
Instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 C.civ., se reține, de regulă, că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C.civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că articolul 34 alin. 1 din OUG 2/2001 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța reține că, în raport cu perioada mare controlată, pentru care nu s-au constatat nereguli, în raport de circumstanțele personale și buna conduită antedelictum, de situația financiară delicată a societății, de buna credință și strădaniile depuse pentru a înlătura urmările faptelor, atingerea adusă valorii sociale ocrotite fiind minimă întrucât nici una din contravențiile constatate nu este de rezultat, ci de pericol apreciază că este suficientă aplicarea unui avertisment pentru ca scopul sancțiunii să fie atins și fără aplicarea unei amenzi care ar greva serios bugetul societății, sens în care va admite în parte plângerea petentei și va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului
De asemenea, având în vedere soluția ce se va pronunța cu privire la sancțiunea principală, instanța va dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru.
Pentru a hotărî în acest sens instanța reține că potrivit art. 5 din OG 2/2001 prevede că „(1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.” și că „(5) Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. (6) Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.” (Dispoziții confirmate prin intermediul art. 21 alin. 3 și 34 alin. 1 din același act normativ).
Plecând de la aceste dispoziții legale instanța reține că, legiuitorul, atunci când se referă la sancțiunile contravenționale în primă etapă, în alin. 5, nu distinge între principale și complementare dar, precizează expres, în alin. 6, că aplicarea sancțiunii complementare se face în funcție de natura și de gravitatea faptei, ceea ce întărește concluzia că judecătorul are posibilitatea nu numai a stabilirii întinderii dar chiar și a înlăturării acestei sancțiuni.
D. print-o riguroasă interpretare logico gramaticală și sistematică a textului OG 2/2001 se poate oferi consistență art. 5. Practic, ar fi absurd să admitem că instanța poate aprecia cu privire la gravitatea faptei contravenționale (și astfel să reducă cuantumul amenzii sau să o înlocuiască cu avertismentul) iar în ceea ce privește sancțiunea complementară nu poate, raportat la aceleași criterii, să stabilească întinderea și nici aplicarea sa.
Mai mult decât atât, trimiterile art. 47 OG 2/2001 la dispozițiile Codului penal (dacă ar fi să acceptăm că, prin extindere și asimilare – interpretări interzise materiei penale – se poate aplica același regim juridic sancțiunilor complementare cu cel al pedepselor complementare) în materie contravențională confirmă coerența legiuitorului în materie contravențională. Astfel, potrivit art. 67 alin. 1 C. penal se poate aplica pedeapsa complementară doar dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, iar alin. 2 arată că este obligatorie aplicarea când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Deci, în materie penală, când pedeapsa stabilită (și nu prevăzută) este închisoarea sau amenda și legea prevede o pedeapsă complementară, este obligatorie aplicarea acesteia – în celelalte cazuri fiind lăsată la aprecierea instanței.
Astfel, având în vedere că instanța va admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. I. F. SRL și va anula procesul verbal de contravenție . nr._ din 04.06.2014 emis de intimată, cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b) din OG 28/1999, raportat la aceleași criterii de individualizare va înlătura și măsura complementară a suspendării activității punctului de lucru aplicată prin procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. I. F. SRL, CUI_, J/_ , cu sediul în mun. B., .. 113A, jud. B. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția R. 1 Suceava, cu sediul în sector 5, București, ., București.
Anulează procesul verbal cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b) din OG 28/1999.
Menține sancțiunea confiscării sumei de 57 lei.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării activității unității pentru o perioadă de 3 luni.
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal . nr._ din 04.06.2014 pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. c) din OG 28/1999 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel, ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 03.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. BP/Tehnored. C.A./,4 ex. /09.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2318/2015. Judecătoria... → |
|---|
