Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4435/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4435/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1867/193/2015
Dosar nr._ Cerere de valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința camerei de consiliu din data de 05 MAI 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. M.
GREFIER – V. M.
SENTINȚA civilă NR. 4435
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta S.C. N. A. S.A. B., prin reprezentant în contradictoriu cu pârâtul D. C. având ca obiect cerere cu valoarea redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 1027 alin. 1 raportat la art. 107 Noul Cod procedură civilă.
Instanța apreciază că în prezenta cauză procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă este admisibilă față de dispozițiile art. 1025 și 1028 Noul Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că pârâtul nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează că cercetarea procesului se va finaliza la prezentul termen de judecată.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.
J U D E C A T A,
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 13.02.2015, sub nr._, reclamanta . B., prin reprezentant a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementată de art.1025-1032 Noul Cod procedură civilă, obligarea pârâtului D. C., la plata sumei de 540,58 lei, reprezentând contravaloare facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 1 nov.2012 – 28.02.2014, suma de 46,31 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâtul este utilizator al serviciilor prestate, fără a avea încheiat un contract furnizare de servicii de alimentare cu apă și canalizare, pentru întreaga perioadă, însă acest aspect nu poate fi imputat operatorului de servicii, deoarece utilizarea fără contract de furnizare a serviciilor de utilități publice constituie contravenție.
Se precizează că, deși pârâtul nu a încheiat un contract cu reclamanta, pentru întreaga perioadă acesta a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal, se susține că obligația pârâtului de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006 și, în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de pârât.
Referitor la penalități, se menționează că această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art. 30 alin. 4 din Legea nr.241/2006 și art. 42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, Legii nr. 46/2011
În dovedire s-au depus copii după facturi fiscale, modul de calcul a penalităților, dovada achitării onorariului avocat.
Reclamanta a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului societății.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei.
Pârâtul D. C., nu a depus la dosar formularul de răspuns prevăzut de Ordinul nr. 359/2013 completat corespunzător în termen de 30 zile de la comunicare potrivit art. 1029 alin.4 din Noul C.proc.civ. și nici nu a fost reprezentat.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru acesta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-au întemeiat pe dispozițiile art. 35-36 Cod comercial reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui (instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfășurarea unor relații comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.
Astfel, reclamanta a furnizat pârâtului 1 nov. 2012 – 28.02.2014 servicii de alimentare cu apă și canalizare, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar, filele 11-18 și care însumează valoarea de 540,58 lei, fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 46,31 lei.
Debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, potrivit termenelor de plată inserate în cuprinsul acestora.
Pârâtul nu a contestat aceste debite și nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce apărări cu privire la acestea.
În drept, potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art. 41 alin. 4 lit. c) din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
Pârâtul a beneficiat constant de serviciile de furnizare apă-canalizare, întocmindu-se fișa abonatului privind contravaloarea apei furnizate. Conform înscrisurilor, pârâtul are o datorie către reclamantă în suma de 540,58 lei aferentă perioadei 1 nov. 2012 – 28.02.2014 și suma de 46,31 lei cu titlu de dobânzi aferente aceleiași perioade.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitorul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei . și în sarcina pârâtului în sumă de 540,58 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate și neachitate în perioada 1 nov.2012 – 28.02.2014.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În cazul de față instanța constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.42 alin.10 din legea nr.51/2006, în sensul că facturile fiscale care cuprind contravaloarea serviciilor de apă furnizate în perioada 1 nov.2012 – 28.02.2014 sunt scadente, penalitățile de întârziere au fost calculate în funcție de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și care potrivit art.120 alin.7 Cod procedură fiscală a fost de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere (până la 30.06.2010), de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere (pentru perioada 01.07._10 – O.U.G. nr. 39/2010) și este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere începând cu 01.10.2010 – O.U.G. nr. 88/2010. Potrivit fișei abonatului, penalitățile de întârziere au valoarea totală de 46,31 lei și nu depășesc cuantumul debitului principal.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul D. C. și va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 540,58 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate în perioada 1 nov._14, suma de 46,31 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
În temeiul art. 1031 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtului căzut în pretenții, va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 50 lei taxă judiciară de timbru și 150 lei onorariu avocat.
Văzând că cererea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. N. A. S.A. B., prin reprezentant, cu sediul în mun. B., .. 34, jud. B., cu sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. B., .. 3, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul D. C., domiciliat în municipiul B., ., județul B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 540,58 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate în perioada 1 nov._14, suma de 46,31 lei reprezentând penalități de întârziere aferente și suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. M. V. M.
Red./I.M.
Tehnored./V.M.
Ex. 4/01.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4283/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5224/2015. Judecătoria... → |
|---|
