Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5294/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5294/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1638/193/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 22.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. M. A.
GREFIER – A. M.
Sentința civilă nr. 5294
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul P. I.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecata din data de 11.05.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, cand instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul judecvătoriei B., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va ăpronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7481,99 lei și penalități de întârziere de 0,25%/zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că între . Suceava si . s-au derulat relații comerciale, constând in vanzarea – cumpărarea de produse, că din totalul datoriei, o parte a fost garantată cu bilete la ordin, iar pentru cealaltă parte nu au fost oferite nici un fel de garanții. Că s-a încercat executarea silită a biletelor la ordin, însă în aceeași perioadă . a intrat in insolvență, reclamanta înscriindu-se la masa credală cu partea de datorie care nu era garantată cu biletele la ordin. Arată reclamanta că, potrivit art. 13 cap. IV din contractul încheiat între părți, reprezentantul cumpărătorului, care semnează pentru și în numele acestuia contractual, se obligă în solidar cu acesta, astfel că dacă cumpărătorul nu isi îndeplinește obligațiile de plata izvorâte din contract, vânzătorul este îndreptățit să se îndrepte direct împotriva reprezentantului cumpărătorului pentru recuperarea creanțelor.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri
Pârâtul a restituit la dosar formularul de răspuns completat, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că biletul la ordin a fost emis de ., societate care se află în insolvență, că biletul la ordin nu a fost avalizat de pârât, pentru ca acesta să poată răspunde cu bunurile proprii pentru debitele societății, iar în vederea recuperării creanțelor, reclamanta se poate înscrie la masa credală. A mai arătat pârâtul că cererea reclamantei nu se încadrează în domeniul de aplicare al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, întrucât biletul la ordin poate fi pus in executare fără a fi necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Arată pârâtul că împotriva sa nu a fost formulata o cerere de atragere a răspunderii solidare la plată pentru datoriile ., astfel că nu poate răspunde pentru debitele acestei societăți.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la filele 43 – 46 ds, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, arătând că bunurile au fost cumpărate de pârât in calitate de reprezentant al societății ., parte în contractul de vânzare – cumpărare anexat la dosarul cauzei, iar potrivit art. 13 cap. IV din contractul încheiat intre părți, reprezentantul cumpărătorului, care semnează pentru și în numele acestuia contractual, se obligă în solidar cu acesta, astfel că dacă cumpărătorul nu isi îndeplinește obligațiile de plata izvorâte din contract, vânzătorul este îndreptățit să se îndrepte direct împotriva reprezentantului cumpărătorului pentru recuperarea creanțelor, aceleași dispoziții contractuale lăsând la alegerea reclamantului formularea acțiunii împotriva societății sau direct împotriva reprezentantului cumpărătorului.
Arată reclamanta că pentru unele creanțe a fost formulată cerere direct împotriva societății . înscrierea la masa credală, însă la acea data biletele la ordin se aflau in posesia executorului judecătoresc, nefiind posibilă dovedirea la acel moment a creanțelor garantate cu biletele la ordin, expirând posibilitatea înscrierii ulterioare la masa creditorilor cu aceste sume.
În ce privește justificarea admisibilității cererii din perspectiva biletelor la ordin si a contractelor de garanție și acționarea în instanță direct a reprezentantului societății contractante este justificată de contextul economic actual, care a condus la insolvență a numeroase companii intrate în incapacitate de plată. Biletul la ordin reprezintă de fapt un titlu de credit, sub semnătură privată, creat de emitent în calitate de debitor, prin care se obliga să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane care are calitatea de creditor. Având în vedere că biletele la ordin nu au fost avalizate, reclamanta arată că a uzat de clauza contractuală inserată în contractul semnat de pârât, prin care acesta s-a obligat să răspundă cu creditele proprii.
Că executarea silită a biletelor la ordin nu mai este posibilă si nici nu au fost avalizate pentru a executa silit avalistul. Pe de altă parte, executarea silită în baza biletelor la ordin putea fi inițiată exclusiv împotriva societății, iar cererea de față are la bază facturile și contractul ce fac dovada voinței părților. Biletul la ordin ar fi garantat numai achitarea datoriei de către societate. Deși anterior intrării societății in insolvență s-a procedat la investirea biletelor cu formulă executorie și executarea silită a acestora, nu a fost posibilă recuperară datoriei datorită intrării societății in faliment.
Prin concluziile scrise depuse la 11.05.2015 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate sta in proces in calitate de pârât, nefiind parte in raporturile contractuale dintre . și reclamantă, că biletele la ordin nu au fost avalizate de către el, astfel că nu poate fi urmărit cu bunurile proprii pentru satisfacerea creanței pretinsă de reclamantă. În ce priveste contractul de vanzare cumpărare invocat de reclamantă, se arată că acesta nu indeplineste condițiile de valabilitate referitoare la lipsa semnăturii ce este echivalentă cu lipsa consimțământului, că nu a avut cunoștință de existenta acestui contract, cu atât mai mult a clauzelor contractuale. Mai mult, însăși reclamanta arată în întâmpinare că părțile contractului sunt . SRL și ., iar contextul economic invocat de reclamantă, ce a condus la insolventa numeroaselor companii, nu poate fi reținut de instanța de judecată pentru a constata îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de valoare redusă.
Prin concluziile scrise depuse la data de 13.05.2015 reclamanta a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, in cauză fiind dovedită existența creanței, precum si recunoașterea pârâtului cu privire la existența acesteia, singura apărare formulată de pârât fiind aceea că a semnat in numele firmei si că aceasta ar trebui să plătească.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru creditoare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarea situație de fapt si de drept:
Intre reclamanta . și pârâta . s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta livrând pârâtei produse alimentare/nealimentare în perioada 12.12._13, conform facturilor fiscale nr._/13.12.2012,_/13.12.2012,_/15.12.2012,_/21.12.2012,_/21.12.2012,_/21.12.2012,_/15.01.2013, însușite de pârâtă prin semnătură.
Pentru plata acestor creanțe, societatea cumpărătoare, ., a emis mai multe bilete la ordin, 28.12.2012 pentru suma de 2856,15 lei, la 20.12.2012 pentru suma de 3135,03 lei, la 21.01.2013 pentru suma de 1490,81 lei, biletele la ordin totalizând suma de 7481,999 lei.
Ulterior, societatea debitoare ., a intrat în procedura de faliment în dosar numărul_ al Tribunalului B., în curs de soluționare (cu termen la 28.05.2015). Cu privire la recuperarea creanțelor în procedura de faliment, direct de la societatea pârâtă, reclamanta a pretins, prin acțiune, că de fapt s-ar înscris la masa credală cu suma datorată, mai puțin cea garantată prin biletele la ordin, iar apoi prin răspunsul la întâmpinare ( fila 43), a arătat că, de fapt, la acea data biletele la ordin se aflau in posesia executorului judecătoresc, nefiind posibilă dovedirea la acel moment a creanțelor garantate cu biletele la ordin, expirând posibilitatea înscrierii ulterioare la masa creditorilor cu aceste sume.
În prezenta cauză, reclamanta se îndreaptă pentru recuperarea creanței, în sumă de 7481,99 lei (cât este înscris în biletele la ordin), nu împotriva societății debitoare, ci împotriva administratorului acesteia, pârâtul P. I., pretinzând recuperarea direct de la acesta, cu motivarea ca pârâtul ar fi semnatar al facturilor emitente, și că potrivit mențiunilor de pe verso-ul fiecărei facturi, ar rezulta că acesta si-ar fi asumat obligația de garanta plată în mod solidar cu societatea pârâtă, potrivit mențiunilor art. 13 cap. IV verso facturi: reprezentantul cumpărătorului, care semnează pentru și în numele acestuia contractual, se obligă în solidar cu acesta, astfel că dacă cumpărătorul nu isi îndeplinește obligațiile de plata izvorâte din contract, vânzătorul este îndreptățit să se îndrepte direct împotriva reprezentantului cumpărătorului pentru recuperarea creanțelor.
Instanța reține că o asemenea obligație de plata, în calitate de garant solidar, nu s-a născut în sarcina paratului, persoană fizică, în mod valabil astfel cum pretinde reclamanta, nerezultând, în nici un caz, față de probele prezentate de către reclamantă, consimțământul acestuia la nașterea unei asemenea obligații în sarcina sa.
Astfel, este de menționat ca din cele 7 facturi a căror plata se pretinde în prezenta cauză, doar 6 poartă semnătura unei persoane din partea cumpărătorului, una nerezultând a fi însușită în nici un mod, iar alte probe nefiind propuse și administrate de către reclamantă pentru a suplini o atare dovadă, deși i s-au solicitat (și acordat termen) special în acest sens. Nu rezultă, din aceeași insuficiență probatorie a reclamantei, de fapt, nici că semnătura de pe cele 6 facturi ar aparține pârâtului în mod special, cât timp, în mod obișnuit o atare semnatură – pe factura de livrare, în convențiile comerciale este uzual a aparține persoanei însărcinate cu primirea comenzilor, iar nu neaparat asociatului sau administreatorului. Iar, pe de altă parte, simplul fapt că pârâtul ar fi avut calitatea de asociat / administrator la o societate comercială, nu face pe acesta, în mod automat și personal, responsabil de obligațiile născute în patrimoniul persoanei juridice.
De altfel, reclamantei pretinzâdu-i-se precizări prin care să se arate însușirea de către pârât a fiecărei din cele 7 facturi, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, a arătat că nu este în măsură să facă o atare dovadă ( că semnătura de pe facturi ar aparține chiar pârâtului), și că, de altfel, cel mai probabil, semnătură aparține diverșilor reprezentanți de vanzări ai societății pârâte. Și, în plus, față de aceasta ( dacă mai era nevoie fată de precizările reclamantei), se poate lesne observa, de exemplu, comparând semnăturile care apar pe facturi cu semnătura pârâtului care apare pe împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, că aceasta din urmă este una total diferită, față de cea de pe facturi.
Or, în aceste condiții, clauza convențională pe care reclamanta o invocă, chiar validă de s-ar accepta a fi, ar putea naște, potrivit tocmai mențiunilor și precizărilor din cuprinsul ei ( !), obligații în sarcina acelor persoane fizice semnatare ale facturii, iar nu în sarcina administratorului/ asociatului: reprezentantul cumpărătorului (.) care semneză pentru și în numele acestuia contractul, se obligă în solidar cu acesta, prin semnarea facturii pe avers.
De altfel, relativ la aceste mențiuni ce apar pe verso al fiecărei facturi, nu se poate susține în mod rezonabil că acestea au fost însușite în vreun mod de către semnatarul de pe factură. Chiar și pentru acele facturi care poartă o semnătură ( pe fața foii), este de observat că o atare semnatură nu apare și pe partea din spate a facturii acolo unde sunt inserate acele clauze de care încearcă reclamanta să se folosească. Or, în lipsa unei atari semnături nu se poate reține nașterea în mod valabil a obligației de garanție solidară, în sarcina persoanei fizice semnatare.
O prevedere convențională atât de importantă precum cea invocată de către reclamantă - prin care o persoană fizică, lucrând în cadrul societății, își asumă, prin simpla semnare a unei facturi uzuale de predare / primire a unor bunuri, obligația de a răspunde cu propriile sale bunuri, pentru obligațiile unei societăți comerciale, ar fi trebuit dovedită a fi însușită în mod neechivoc și clar, prin semnatură și eventual și alte probatorii (care să conducă la convingerea că acea dispoziție a fost observată, citită și asumată conștient ), mai cu seamă pentru că este pe verso-ul unei facturi, și că un atare mod de a proceda nu este unul uzual, și nici unul lipsit de importanță.
Și, mai mult decât atât, pentru ca o astfel de dispoziție să proceducă efecte juridice în sarcina administratorului / asociatului, ar fi trebuit să aibă la bază, fie semnarea unui contract clasic, obișnuit cu astfel de clauze ( garanții), și care să fie însușit de către administratorul / asociatul vizat, fie semnarea facturilor ( și a clauzei care interesează), să fie asigurată de către reclamantă a se face de către asociat/ administrator personal, pentru a se putea întoarce direct împotriva acestuia.
În lipsa unui atare mod de a proceda, reclamanta nu se poate îndrepta, pentru recuperarea unui debit al unei societăți comerciale, direct împotriva asociatului / administratorului, în sarcina căruia nu se poate reține, nici o obligație nici convențională (de garanție, din însușirea în mod legal a unei obligații de garanție, în contextul dat, așa cum s-a arătat, și nici eventual prin avalizarea biletelor la ordin), și nici legală, nefăcându-se dovada atragerii răspunderii personale a administratorului ( ceea ce de altfel, ar fi presupus soluționarea pretențiilor în cadrul procedurii de faliment).
Se mai reține că, cererea nu este inadmisibilă în cadrul procedurii cererii de valoare redusă, așa cum a susținut pârâtul, procedura fiind admisibilă de plano, de altfel motivările pârâtului referindu-se nu la condițiile procedurii, ci la existența deja a unui titlu executoriu în sarcina societății comerciale – biletele la ordin.
Relativ la acestea, instanța subliniază ca pârâtul confundă prezenta acțiune care este îndreptată împotriva sa, ca persoană fizică, și care are ca temei o așa – zisă obligație proprie a acestuia de garanție pentru obligațiile societății ( și pe care instanța o găsește, așa cum s-a arătat, nedovedită), cu acțiunea ce s-ar îndrepta împotriva societății, și care aceea ar fi inadmisibilă pentru existența deja a unui titlu executoriu ( biletele la ordin), în sarcina societății comerciale; de jure, acțiunea împotriva garantului și acțiunea / executarea silită împotriva celui garantat, nu se exclud și pot coexista, doar că în cazul de fată nu se reține ca justificată cea dintâi.
Pentru aceste motive, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada nașterii în nici un mod, în sarcina administratorului / asociatului, persoană fizică, a obligației de a garanta, de a răspunde direct pentru obligațiile societății comerciale, certe de altfel, (nici prin avalizarea biletelor la ordin, nici prin asumarea sub semnătură a facturilor respective, nici măcar pe fața facturii, dacă nu și pe verso, unde sunt prezentate clauzele contractuale – garanție, a caror însușire ar fi fost esențial a fi dovedită), și că aceasta echivalează, juridic, cu lipsa unui calității procesuale pasive a pârâtului, și îndreptarea acțiunii împotriva unei persoane fără calitate, urmează a respinge cererea reclamantei ca atare.
Întrucât reclamanta este în culpă procesuală, instanța urmează a dispune obligarea acesteia la plata către pârât a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.
Respinge cererea de valoare redusă, formulata de reclamanta . Suceava, cu sediul procesual ales la Cabinet avocat Donosa M. din V., ., nr. 55, jud. V., in contradictoriu cu pârâtul P. I., cu dom. în B., ., ., ., ca fiind formulaă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2015.
Președinte,Grefier,
N. M. A. A. M.
Red. NMA
Tehnored. .> 4 ex./22.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4470/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
