Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3069/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3069/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 3069/2015
Dosar nr._ cerere valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Camerei de Consiliu din data de 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – V. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3069
Pe rol cauza civilă având ca obiect cerere valoare redusă, privind pe reclamanta S.C. A. G. S.A. B., în contradictoriu cu pârâtul B. C..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședința camerei de consiliu, lipsesc părțile.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății, în temeiul prevederilor art. 9 alin 3 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul și penalitățile aferente cuprinse în facturile emise în perioada 29.04._10. Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 09.12.2014, sub nr._, reclamanta S.C. A. G. S.A. B., reprezentată prin lichidator judiciar C.II. D. C. L., a solicitat obligarea pârâtului B. C. la plata sumei de 31.09 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 29.03._12 și suma de 12,36 lei penalități de întârziere pentru perioada 29.03._12. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat pârâtului apă potabilă, în conformitate cu prevederile Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51 /2006, cu modificările ulterioare și Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241 /2006, cu modificările ulterioare.
Pentru contravaloarea serviciilor prestate au fost emise facturile anexate cererii.
În cea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, reclamanta a precizat că acestea au fost calculate pentru facturile neachitate în baza prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006-Legea serviciilor comunitare și utilități publice, precum și ale art.30 alin. 4 din Legea 241/2006-Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor bugetare.
Aceasta a precizat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, declanșând procedura concilierii directe, conform dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă, însă acesta din urmă nu s-a prezentat la conciliere. În drept, reclamanta a invocat prevederile art.1177, 1178, 1270,1272, 1522, 1526, 1531, 1535 din Codul civil și art. 43 din Codul comercial român, cele ale, Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006,O.U.G. nr.39/2010 și art.77din Legea 85/2006.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei copii de pe înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxelor de timbru in conformitate cu prevederilor art.77 din Legea 85/2006.
La termenul de judecată din data de 23.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința debitului în cuantum de 13,51 lei cuprins în facturile fiscale emise în perioada 29.04._10 și a penalităților de întârziere în cuantum de 4,25 lei aferente facturilor fiscale menționate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că deși cererea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 Legea 71/2011 care stabilesc că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă este Decretul 167/1958 sub toate aspectele atât cele de drept material cât și cele procesuale.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului. În speță, din facturile fiscale emise la data de 29.04._10 rezultă că pârâtul avea ca termen de plată pentru suma menționată în cuprinsul acestora, intervalul de 30 de zile de la data emiterii acestora, conform art.7.7 din contract. În consecință, instanța având în vedere că părțile au stabilit un termen suspensiv de plată în favoarea debitoarei, apreciază că dreptul de creanță născut în favoarea creditoarei este unul afectat, ceea ce îi acorda acesteia posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului nu imediat după nașterea dreptului, ci în conformitate cu prevederile Decretului nr. 167/1958 după împlinirea termenului suspensiv acordat în acest sens.
Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 9.12.2014, instanța reține că acest termen s-a împlinit raportat la facturile fiscale emise la data de 29.04._10 iar suma de 13,51 lei reprezentând debit restant este prescrisă.
În consecință, cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 13,51 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 29.04._10 fiind introdusă ulterior împlinirii termenului de prescripție, instanța urmează a admite excepția prescripției invocată din oficiu și a respinge această cerere ca fiind prescrisă.
Având în vedere că potrivit art. 1 alin.2 decretul nr. 167/1958 odată cu dreptul la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța reține că acțiunea este prescrisă și în privința sumei de 4,25 lei reprezentând penalități de întârziere aferente acestor facturi.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În data de 02.08.2004, între creditoarea . și pârâtul B. C. a fost încheiat contractul nr.445 având drept obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare. Prin contract s-au stabilit drepturile și obligațiile părților, prețul serviciilor furnizate și modalitățile de plată, răspunderea contractuală. Instanța reține astfel că pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea facturii în termenul de 30 de zile calendaristice de la emitere (art. 7.7), că prețul serviciilor de care a beneficiat acesta urma să fie stabilit potrivit prevederilor legale în vigoare (art. 9) și că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii ei atrage după sine majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat (art. 14).
În baza contractului menționat, societatea reclamantă și-a îndeplinit partea sa de obligație, livrare apă curentă, preluare apă uzată, emițând, ca urmare, și facturile corespunzătoare, în data de 29.03.2010 și 06.01.2012 pentru suma totală de 17,58 lei.
Pârâtul nu a contestat facturile în discuție dar nici nu au achitat debitul principal menționat. Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului, în temeiul art. 986 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite cererea reclamantei și va obliga pârâtul la plata sumei de 17,58 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise la data de 29.03.2010 și 06.01.2012.
De asemenea instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 8,11 lei penalități de întârziere aferente facturilor fiscale emise. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE: Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, cu privire la suma de 13,51 lei reprezentând debit aferent facturilor fiscale emise în perioada 29.04._10 și a penalităților de întârziere în cuantum de 4,25 lei aferente.
Respinge ca fiind prescrisă cererea privind suma de 13,51 lei reprezentând debit aferent facturilor fiscale emise în perioada 29.04._10 și a penalităților de întârziere în cuantum de 4,25 lei aferente.
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. A. G. S.A. B., societate în faliment, cu sediul social în municipiul B., ..3, județul B., înregistrată la O.N.R.C. B. sub nr. J_, C.U.I._, reprezentată de lichidator judiciar C.I.I. D. L., în contradictoriu cu pârâtul B. C., cu domiciliul în B., ..7, județul B..
Obligă pârâtul la plata sumei de 17,58 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în data de 29.03.2010 și 06.01.2012 și a sumei de 8,11 lei penalități de întârziere.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se depune la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE/ tehnored. VA
4 ex., 27.03.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3075/2015. Judecătoria... → |
|---|
