Contestaţie la executare. Sentința nr. 4106/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4106/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 10274/193/2014
Dosar nr._ - contestație la executare –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 24.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – P. M. - E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4106
Pe rol, judecata cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatoarea P. G., în contradictoriu cu intimata B. T. prin Sucursala B..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 21.04.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect „contestație la executare” înregistrată sub numărul_, contestatoarea P. G. a chemat în judecată pe intimata B. T. prin Sucursala B., solicitând anularea formelor de executare în dosarul execuțional 202/2014 al B. Asociați Ș. C. – G. S..
A arătat contestatoarea că, în fapt, în data de 30.06.2014, i s-a comunicat somația imobiliară 202/2014/25.06.2014, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 6146 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, provenind dintr-un contract de credit și garanție nr. 6942/2005. La cererea aceleiași creditoare s-au demarat proceduri de executare care fac obiectul dosarului execuțional nr. 408/2012, actele de executare din dosarul respectiv fiind contestate la Judecătoria B., formând obiect al dosarului nr._ .
A precizat contestatoarea că nu cunoaște detaliile executării silite respective, dar își amintește că a beneficiat, în urmă cu câțiva ani, de la B. T., de o facilitate de credit de tip card, suma contractată fiind de cca. 3000 lei, pe care, din câte își amintește, i-a restituit în 2009, contul fiind închis, după data respectivă nefiind somată și neprimind acte de executare sau înștiințări de plată. Faptul că s-a început o nouă executare printr-o cerere formulată în mai 2014 rezultă că actele de executare nu sunt legal întocmite, existând motive de nulitate a executării astfel începute/continuate în dosarul execuțional din 2012.
De asemenea, a mai arătat contestatoarea că înțelege să invoce prescripția dreptului de a cere executarea silită, având în vedere disp. art. 705 NCPC, ultimele operațiuni cu soldul cardului respectiv făcându-le în 2009, astfel încât termenul de prescripție s-ar fi împlinit în 2012, neoperând motive de suspendare sau întrerupere a prescripției, prevăzute de art. 707-708 NCPC.
Susține contestatoarea că, față de disp. art. 3 din Legea 76/2012, în mod nelegal s-a dispus o nouă încuviințare a executării silite a aceluiași titlu exhibat de creditoare, în cauză fiind incidente dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, executarea titlurilor respective fiind începută în 2012. Mai arată că încuviințarea executării silite pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei B. este nulă, întrucât nu se mai poate solicita o nouă încuviințare a executării silite a acelorași titluri, având în vedere disp. art. 373 ind. 1 alin. 2 C.. Făcând o corectă aplicare a principiului aplicării legii în timp și având în vedere că, urmare a cererii formulate de creditoare, s-a pronunțat deja o încheiere de încuviințare a executării silite, instanța nu poate pronunța o a doua încuviințare a executării silite în temeiul acelorași titluri executorii.
A solicitat contestatoarea să se constate că dreptul de a cere executarea silită în raport cu actele speței este prescris, iar executarea demarată este nelegală.
Prin precizările formulate în data de 31.07.2014, contestatoarea a arătat că obiectul cererii este contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 202/2014 al B. Ș. C. și G. S., iar, până în prezent, i-a fost comunicată o singură somație mobiliară în data de 25.06.2014.
La data de 26.09.2014 contestatoarea a depus o cerere, prin care a solicitat, în temeiul disp. art. 718 alin.1 din NCPC, suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 202/2014 al B. Asociați Ș. C.-G. S., până la soluționarea irevocabilă a contestației, iar, în temeiul disp. art. 718 alin. 7 din NCPC, suspendarea provizorie a executării silite in același dosar de executare până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul prezentei contestații la executare. A arătat contestatoarea că, din câte își amintește, a achitat toate debitele în legătură cu cardul la B. T., astfel încât plata solicitată este nedatorată.
În data de 08.10.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare. A arătat intimata că, în fapt, în data de 20.07.2005, contestatoarea a contractat la banca T. un creditcard Mastercard Forte, prin care i s-a acordat o limită de creditare în sumă de 3453,71 lei. Conform art. 4.5 din contract, contul trebuia alimentat lunar cu cel puțin 10% din valoarea obligațiilor înregistrate la sfârșitul lunii precedente, ceea ce nu s-a întâmplat. A arătat intimata că susținerile contestatoarei nu sunt întemeiate, din extrasul de cont pentru perioada martie-iulie 2011 reieșind că aceasta avea contul activ la B. T. mult după anul 2009, și anume în 2011, acesta existând și în prezent, neavând cunoștință să se fi înregistrat vreo cerere de închidere a contului din partea contestatoarei. Potrivit aceluiași extras de cont, ultimul rulaj s-a înregistrat în data de 25.03.2011, dată de la care debitoarea nu a efectuat plăți în contul datoriei față de bancă. Întrucât împrumutata nu și-a respectat obligațiile asumate față de bancă, limita de credit a fost declarată restantă integral, după a patra scadență consecutivă de nerealizare a plății; astfel, în data de 28.07.2011, creanța a fost declarată scadentă integral, devenind certă, lichidă și exigibilă, acesta fiind momentul în care s-a născut dreptul băncii de a solicita executarea silită a creanței datorată de contestatoare, drept activ pe o perioada de 3 ani de la începutul acestuia.
Susține intimata că invocarea prescripției nu are suport legal, motiv pentru care solicită respingerea acesteia, atât încuviințarea executării silite, cât și actele de executare din dosarul nr. 202/2014 fiind efectuate înăuntrul termenului de prescripție, respectiv în iunie 2014. Art. 373 ind. 1 alin. 2 C. vechi nu are incidență în cauză, existând o singură încheiere de încuviințare, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pentru o singură executare silită care face obiectul prezentei contestații. Mai arată că executarea silită a început după . Noului Cod de procedură civilă, fiind suspusă regulilor consacrate de acesta, iar faptul că exigibilitatea creanței s-a declarat sub influența Vechiului C. nu determină aplicarea acestuia asupra executării silite actuale.
În final, a mai arătat intimata că susținerile contestatoarei sunt probate prin convingerile sale intime, neprezentând nicio chitanță de plată și nicio cerere de închidere a contului deschis la B. T.. În data de 07.10.2014, contul reclamantei înregistrează în continuare debite neachitate de peste 5600 lei, la care se adaugă și accesorii.
Prin precizările formulate în data de 08.10.2014, contestatoarea a învederat că, prin procesul verbal de executare a executării silite emis de B. Ș. C. și G. S., B. T. a renunțat la executare în dosarul inițial (constatând neregularitățile procedurii), ulterior formulând o cerere de executare, însă peste termenul de prescripție prevăzut de lege. Apreciază contestatoarea că în cauză există indicii care să contureze un dubiu asupra legalității și temeiniciei obligației de plată a creanței urmărite.
Prin încheierea pronunțată în data de 10.10.2014, instanța a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite și a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosarul de executare 202/2014 al B. Ș. C.-G. S. până la soluționarea cererii de suspendare din prezentul dosar.
În data de 04.11.2014, intimata a formulat întâmpinare la cererea de suspendare a executării silite care face obiectul dosarului nr. 202/2014 al B. Ș. C.-G. S., solicitând respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
În data de 13.11.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, învederând că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al executării silite nu trebuie raportat la data de 28.07.2011, așa cum susține intimata, ci dreptul de a cere o eventuală executare silită se naște din momentul în care creditoarea ar fi putut obține executarea silită, respectiv după data de 25.03.2011-data ultimei plăți, cum susține intimata, dar în termenul de 3 ani de la această dată, respectiv 25.03.2014. Cum creditoarea ar fi fost în drept să obțină executarea silită înainte de 26.05.2011, conform art. 7 din contract, faptul că a înțeles să formuleze cererea de executare la 3 ani după această dată, în condițiile în care a renunțat la cererea de executare formulată inițial, atrage incidența art. 708 alin. 3 NCPC.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat contestatoarea că, potrivit art. 4.10.1 din contract, contul și cardul rămân active doar dacă deținătorul achită suma minimă de plată sau peste această valoare, contul rămânând curent. Contul ar fi trebuit să fie dezactivat, fără a fi formulată o cerere expresă, iar faptul că nu a păstrat chitanțele de plată a unui împrumut derulat în perioada 2005-2011, fără o schemă de rambursare expresă, și nici că nu își amintește foarte bine rulajele desfășurate în acel cont pe parcursul a 6 ani, ultima plată fiind făcută cu cca. 4 ani în urmă, este justificat și uman. Extrasele de cont depuse nu fac dovada unui debit de 5600 lei, din cuprinsul lor rezultând doar limita de credit aprobată de card, respectiv suma de 3453,71 lei, sumă pe care deja a achitat-o.
În data de 04.02.2015, intimata a formulat precizări, învederând că, potrivit extraselor de cont aferente perioadei august 2005-martie 2011, linia de credit pusă efectiv la dispoziția contestatoarei sub forma unui card de credit Mastercard Forte a fost în sumă de 3454 lei, și s-a realizat în data de 05.08.2005, prima utilizare de 1000 lei din linia de credit având loc în ziua imediat următoare – 06.08.2005. Din aceleași extrase rezultă că utilizarea cardului și a creditului au loc și după 2009, când contestatoarea afirmă că le-a închis, în data de 16.12.2009 fiind percepută taxa de 20 lei pentru remitere card. În iulie 2011 depunerea sumei minime nu a mai avut loc, ceea ce a determinat declararea restantă automată a creditului. Având în vedere că scadența creditului a fost determinată de neefectuarea celor 4 rulaje, rezultă că termenul de prescripție a executării a început să curgă în ziua ultimului rulaj neefectuat, respectiv 28.07.2011, creditul devenind scadent la acea dată. Întrucât scadența a intervenit în mod automat, în urma nerespectării clauzelor contractuale convenite între părți în art. 4.10 și întrucât art. 7 al contractului prevede existența pactului comisoriu de gradul IV, nu a fost necesară materializarea declarării exigibilității printr-un document întocmit în acest scop, scadența evidențiindu-se inclusiv pe extrasele de cont depuse la dosar, în iulie 2011 întreaga linie de credit de 3454 lei fiind evidențiată din credit pe debit. Cu toate acestea, arată intimata că, în martie 2011, i s-a transmis contestatoarei notificarea nr. 4016/01.03.2011, primită în data de 07.03.2011, prin care i se aducea la cunoștință posibilitatea intervenirii scadenței creditului în cazul neexecutării obligațiilor contractuale potrivit clauzelor asumate.
Susține intimata că nu are suport interpretarea că respectivul card și cont nu ar mai exista de la prima zi de întârziere în executarea unei obligații aferente acestora, inactivitatea cardului și scadența creditului operând doar în condițiile stabilite în contract.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 02.03.2015, intimata a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare ca fiind neîntemeiate și nedovedite. A mai solicitat respingerea excepției prescripției executării silite, învederând că legea aplicabilă executării este Noul Cod de procedură civilă, întrucât cererea de executare datează din mai 2014, neavând relevanță faptul că exigibilitatea creanței s-a declarat sub influența codului anterior.
A mai învederat intimata că, deși pe parcursul derulării contractului există în cont, la un moment dat, întreaga sumă creditată, contul și creditul nu se pot închide dacă titularul nu solicită expres acest lucru. În cazul de față, se poate face referire la două termene de la care obligația poate fi considerată exigibilă, și care pot constitui începutul prescripției dreptului de a cerere executarea silită – 20.07.2013, dacă părțile nu își manifestă intenția de renunțare la prelungirea automată, sau 28.07.2011, dată la care a intervenit denunțarea unilaterală a contractului (declararea restantă a creditului) din partea băncii pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor de către contestatoarea împrumutată. Pe parcursul derulării limitei de creditare au mai existat luni în care nu s-a efectuat rulajul minim obligatoriu, fapt ce nu a atras exigibilitatea creditului, acesta continuându-și existența. În contextul în care exigibilitatea creditului a intervenit în data de 28.07.2011, iar cererea de executare silită a fost formulată în data de 26.05.2014, rezultă că executarea silită a fost începută înăuntrul termenului de prescripție. A mai arătat că respectivul contract de credit conține mai multe pacte comisorii de gradul IV, ce fac posibilă, de drept, încetarea, rezilierea cât și denunțarea contractului fără îndeplinirea vreunei formalități, cazurile de încetare rezultând din neexecutarea obligațiilor asumate prin contract și operând, în condițiile stabilite prin contract, fără punere în întârziere; astfel, nu are dreptul de a pretinde rezilierea tocmai debitorul care nu și-a executat obligațiile. Existența pactelor comisorii de grad IV au eliminat obligația îndeplinirii vreunei formalități anterioare exigibilității.
A mai precizat intimata că, deși pe parcursul procesului, contestatoarea a declarat că va depune documente din care să rezulte că a achitat creditcardul și a închis contul, nu a prezentat nici un început de dovadă în acest sens, singura care a depus dovezi fiind intimata.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, anularea formelor de executare, cu consecința întoarcerii executării pentru sumele care au fost deja încasate în cadrul procedurii de executare silită până la pronunțarea încheierii prin care a fost suspendată executarea silită, restituirea taxei de timbru și a cauțiunii.
A arătat contestatoarea că, din analiza extraselor de cont depuse de intimată, rezultă practic că ultima alimentare integrală a contului aferent cardului Masterforte a avut loc în data de 24.09.2010, moment în care contestatoarea a stins toate obligațiile față de creditoare. În perioada noiembrie 2010-martie 2011, contestatoarea nu a făcut plata minimă care ar fi atras incidența art. 4.10.1 din contract și ar fi oferit posibilitatea ca respectivul card și cont să rămână curente, nici măcar o plată sub suma minimă, care ar fi oferit posibilitatea ca ea să beneficieze de cele 4 scadențe și să fie sancționată cu majorarea dobânzii. Astfel, rezultă că în cauză este vorba de situația prevăzută a pct. 7 din contract, respectiv nerambursarea la termen a sumelor de plată, care a dus la exigibilitatea creditului, iar termenul de prescripție al executării silite curge de la data ultimei plăți efectuate – 25.03.2011 și se sfârșește la data de 25.03.2014, astfel încât titlul executoriu în cauză este lipsit de putere executorie, fiind date condițiile prevăzute de art. 705-706 NCPC, aspect confirmat și prin Notificarea nr. 4016/01.03.2011, prin care i se solicită rulajul în max. 2 zile lucrătoare.
În replică, intimata a solicitat respingerea sau să nu se țină cont de capătul de cerere privind întoarcerea executării, restituirea taxei de timbru și a cauțiunii, având în vedere disp. art. 204 al. 3 NCPC, instanța nefiind investită cu aceste cereri, nefiind dovedite, sau supuse dezbaterii, nefiind de acord cu modificarea contestației la executare sub acest aspect. Mai arată că nu sunt reale afirmațiile contestatoarei că nu ar fi existat depuneri în perioada 11._, având în vedere că, potrivit extrasului de cont pe luna noiembrie 2010, a existat o depunere de 800 lei în data de 01.11.2010 și una de 350 lei în data de 25.03.2011, care au întrerupt . 4 rulaje neefectuate, care ar fi avut drept consecință scadența anticipată a creditului.
Prin încheierea pronunțată în data de 27.03.2015, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite.
În data de 20.04.2015, intimata a formulat completare la concluzii scrise, prin care a arătat că cererea de întoarcere a executării nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 722 C., titlul executoriu și executarea nefiind desființate. Mai solicită înlăturarea adeverinței nr. 4736/24.03.205 emisă de Consiliul Județean, proba nefiind propusă odată cu contestația la executare. În cazul în care se va considera proba admisibilă, învederează intimata că, având în vedere intervenția suspendării provizorii a executării silite în data de 10.10.2014, B. T. a fost împiedicată să ia cunoștință de suma de 500 lei reținută în contul popririi înființate de B. Ș. C.-G. S., din salariul contestatoarei aferent lunii septembrie 2014, până la prezentarea de către contestatoare a adresei menționate. Întrucât executarea a fost suspendată, suma nu a putut fi virată de executor băncii, motiv pentru care nu are cunoștință de ea. Până la soluționarea definitivă a suspendării executării, suma nu va putea fi transferată creditorului.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri și a procedat la atașarea dosarului nr. 202/2014 al B. Asociați Ș. C. – G. S..
Analizând actele dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 30.06.2014, i s-a comunicat contestatoarei P. G. somația mobiliară 202/2014/25.06.2014(filele 10, 18, 19), prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 6146 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, provenind din Contractul de credit și garanție nr. 6942/2005. Contestația la executare s-a înregistrat în termenul legal la data de 15.07.2014.
Contestatoarea afirmă că își amintește că a achitat integral suma împrumutată însă nu a depus niciun înscris doveditor care să pună la îndoială corectitudinea extraselor de cont prezentate de intimată.
Contestatoarea arată că înțelege să invoce prescripția dreptului de a cere executarea silită în temeiul dispozițiilor art. 705 NCPC deoarece ultimele operațiuni în cont le-a făcut în 2009, astfel încât termenul de prescripție s-a împlinit în 2012. Ulterior prin concluziile scrise afirmă că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă la data de 25.03.2011.
S-a mai invocat că ar fi început curgerea termenului de prescripție în martie 2011 pentru că în perioada noiembrie 2010- martie 2011 nu s-ar fi făcut nicio operațiune în cont. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în perioada noiembrie 2010- martie 2011 nu a existat un interval de patru luni consecutive în care să nu se fi efectuat plata minimă pentru a fi incidente dispozițiile art. 4.10.2.4. din contract, așa cum susține contestatoarea. Din Înștiințarea 4016/01.03.2011, de la fila 285-286 rezultă că i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma minimă stabilită în contract pentru a evita declararea exigibilității anticipate. Contestatoarea și-a îndeplinit această obligație în data de 25.03.2011. Prin urmare este nefundamentată pe contract sau lege afirmația contestatoarei că termenul de prescripție a început să curgă la data de 25.03.2011 din moment ce la această dată s-a efectuat ultima plată impusă prin contract.
Din extrasul de cont de la fila 55, verso, din dosar rezultă că la data de 25.03.2011 s-a făcut ultima depunere în cont în valoare de 350 de lei, iar la data de 30.03.2011 a fost retrasă suma de 200 de lei. Prin urmare termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu putea începe anterior datei de 30.03.2011 când s-a făcut ultima operațiune în cont.
Art. 7 din contract stabilește dreptul creditorului de a declara exigibilitatea anticipată a creditului în cazul în care nu sunt îndeplinite obligațiile contractuale de către debitor: B. poate declara creditul exigibil...
În cauza de față însă exigibilitatea creditului nu s-a produs printr-o declarație făcută de bancă conform art. 7 ci de drept, conform clauzei 4.10.2.4 din contract. Din extrasele de cont pentru lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie 2011, aflate la filele 55-59 din dosar, rezultă că la data de 25.07.2011 s-a înregistrat a patra dată scadentă consecutivă de nerealizare a plății minime. Prin urmare, declararea exigibilității anticipate a creditului s-a produs la data de 28.07.2011(penultima zi lucrătoare a lunii) când creditorul avea dreptul să încaseze dobânda potrivit clauzei 2.5, teza finală din contract. Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită curge de la data de 28.07.2011.
La data de 26.05.2014 s-a înregistrat cererea de executare silită, conform înscrisului de la fila 94, cerere care potrivit art. 4052 lit. b) din codul de procedură civilă de la 1865( aplicabil în ce privește cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită având în vedere art. 6, alin. 4) din Codul civil din 2009) a întrerupt termenul de prescripție.
În conformitate cu art. 662 din Codul de procedură civilă nu poate fi executată silit decât o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste considerente instanța va respinge acest motiv de contestație la executarea propriu-zisă și va reține că titlul executoriu, Contractul de credit și garanție nr. 6942/2005, nu și-a pierdut puterea executorie așa cum afirmă contestatoarea.
S-a mai invocat ca motiv de nelegalitate a executării silite nulitatea Încheierii de încuviințarea executării silite pronunțată în data de 03.06.2014(fila 16) cu motivarea că anterior acesteia s-ar fi emis de către Judecătoria B. o altă încheiere cu privire la același titlu executoriu în dosarul execuțional 408/2012. Cazurile în care instanța poate respinge cererea de încuviințarea executării silite sunt prevăzute de art. 665 din Codul de procedură civilă. Nu se poate reține încălcarea autorității de lucru judecat deoarece suntem într-o procedură necontencioasă, fără citarea părților, în care creditorul cere permisiunea de a face acte de executare silită. Nu s-a invocat și dovedit o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea Încheierii de încuviințarea executării silite pronunțată în data de 03.06.2014 de Judecătoria B..
Întrucât nu se constată nerespectarea vreunei cerințe legale care să poată fi sancționată cu nulitatea, instanța va respinge contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Cererea de întoarcere a executării silite este o cerere accesorie potrivit art. 723 din Codul de procedură civilă prin urmare nu s-ar putea reține un motiv pentru care să fie disjuns acest capăt de cerere. Având în vedere că a fost respinsă contestația la executare ca neîntemeiată urmează a fi respinsă și cererea de întoarcere a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. G., CNP_, domiciliată în mun. B., .. 6, județul B./cu domiciliul procesual ales la av. L. S. - Baroul B., mun. B., .. 38, camera 10, jud. B., în contradictoriu cu intimata B. T. prin Sucursala B., CUI_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în mun. B., ., parter, județul B., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de disjungerea a cererii de întoarcere a executării silite.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 24.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. BI/tehnored. BI/PME
4 ex. 26.06. 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4069/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3643/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
