Pretenţii. Sentința nr. 3643/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3643/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 3981/40/2014
Dosar nr._ Pretenții bănești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Completul compus din
PREȘEDINTE - M. C. C.
GREFIER - D. S.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 3643
La ordine pronunțarea cu privire la excepția necompetenței materiale în cauza civilă formulată de reclamanții T. R., I. F., Cronț L. și I. F. în contradictoriu cu pârâții M. Finanțelor Publice și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, având ca obiect pretenții bănești, urmare a declinării competenței de soluționare a Tribunalului B..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Concluziile cu privire la excepția necompetenței materiale au fost formulate în ședința publică din 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat inițial pronunțarea pentru 31.03.2015 și, ulterior, pentru azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 03.11.2014 pe rolul Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamanții T. R., I. F., Cronț L. și I. F. au chemat în judecată pe pârâții M. Finanțelor Publice și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a pronunța, să dispună obligarea acestora din urmă la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de reclamante, prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin sentința nr. 1293 din 17.12.2008 a Tribunalului B. în dosarul nr._, de la data de 05.11.2005 și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate de pârâți cu titlu de drepturi salariale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în baza sentinței civile nr. 1293 din 17.12.2008 a Tribunalului B. din dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, reclamanții au obținut o . drepturi salariale începând cu data de 5.11.2005 și până la data plății, însă pârâții nu a înțeles să-și execute obligația și să achite în întregime sumele datorate, prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 71/2009, imposibilitatea de a obține executarea acestei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituind și o ingerință în dreptul lor de proprietate.
Se menționează că daunele interese moratorii solicitate reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor, prin executarea cu întârziere a obligației și, fiind vorba de o obligație de a da, cu obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Se invocă dispozițiile art. 1535 din Noul Cod Civil, potrivit cărora o sumă de bani dacă nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu și, în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor, urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. De asemenea, se susține că, fiind vorba de accesorii ale drepturilor salariale, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii. Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamanților, se cuvin acestora ca daune moratorii, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate pretinde, în principiu, cerând actualizarea creanței la inflație.
Se consideră că interpretarea dispozițiilor legale sus-arătate conduce la concluzia că dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1082, 1088, 1101 Vechiul Cod civil, art. 1535 și 1536 Noul Cod civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, OG nr. 9/2000, OG nr. 13/2011.
În dovedire s-au depus copii după sentința civilă nr. 1293 din 17.12.2008 a Tribunalului B., investită cu formulă executorie; nota nr._ din 13.07.2009 a Ministerului Finanțelor Publice.
Reclamanții au solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții M. Finanțelor Publice și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului B., apreciind că instanța competentă este Curtea de Apel Suceava, față calitatea de organ central al pârâtului M. Finanțelor Publice; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice; excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
Prin sentința nr. 133 din 28.01.2015 a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B..
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 11.02.2015 sub nr._ .
La termenul din 24.03.2015, pârâții M. Finanțelor Publice și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
În susținerea acestei soluții se arată că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici, cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Așadar, în lipsa unei dispoziții exprese, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată în contradictoriu cu o autoritate publică, urmează a fi soluționată cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2001 și a art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Se apreciază că, față de calitatea părților, subiecte ale raporturilor de serviciu, în derularea cărora se urmărește obligarea angajatorului la plata daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale, accesorii debitului principal constatat printr-un titlu executoriu emis de o instanță de contencios administrativ, precum și în raport de domiciliul reclamantelor, soluționarea prezentului litigiu intră în aria de competență a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, atât sub aspect material, cât și sub aspect teritorial.
În final se solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B. și, constatat ivit conflictul negativ de competență, trimiterea dosarului Curții de Apel Suceava pentru pronunțarea regulatorului de competență.
La termenul din 24.03.2015, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale de Judecătoriei B..
Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., instanța reține următoarele:
D. fiind caracterul absolut și dilatoriu al excepției necompetenței materiale a instanței de judecată, verificarea prioritară a aptitudinii instanței de a soluționa cererea cu care a fost învestită se impune cu necesitate.
Astfel, analizând elementele de fapt și de drept invocate în cauză, instanța reține că reclamanții supun cercetării judecătorești modalitatea de executare a sentinței nr. 1293/2008 pronunțată de Tribunalul B. - Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 383/2009 a Curții de Apel Suceava, prin care Direcția G. a Finanțelor Publice B. a fost obligată să acorde reclamanților - funcționari publici - diferențe de drepturi salariale corespunzătoare unor decizii de încadrare rectificate, solicitând acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Se constată că între părți s-au derulat raporturi de serviciu, reclamanții desfășurându-și activitatea în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B., în calitate de funcționari publici - consilieri juridici.
Potrivit art. 132 C.pr.civ., când în fața instanței se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, iar potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999:Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Conform art. 95 pct. 1 din Noul Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Se constată astfel că între părți s-au derulat și se derulează raporturi de serviciu aflate sub incidența Legii nr. 188/1999. Cum sumele de bani indicate în petit sunt solicitate în virtutea respectivelor raporturi, este de admis că, într-adevăr, dispozițiile în discuție rămân incidente și în speța de față, chiar dacă se solicită doar niște accesorii ale drepturilor salariale.
În plus, potrivit art. 161 alin. 4 din lg. nr. 53/2003 (Codul Muncii): Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, statuând că: pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Ca urmare, textele de lege mai sus stabilesc o competență materială exclusivă în favoarea tribunalului, această normă fiind, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., de ordine publică, părțile neputând să o înlăture.
Instanța va avea în vedere și faptul că prin sentința civilă nr. 133/28.01.2015 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul amintit, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza în favoarea Judecătorie B., urmând a da eficiență dispozițiilor art. 133 și art. 135 alin. 1 C.pr.civ., privitoare la ivirea și soluționarea conflictului de competență.
În consecință, față de cele de mai sus și în temeiul prevederilor art. 129 alin. 1 și 3 C.pr.civ. cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999, instanța urmează a admite excepția analizată și constatând că există un conflict negativ de competență va trimite dosarul Curții de Apel Suceava pentru pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R Ă Ș T E
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. în cauza civilă formulată de reclamanții T. R., cu domiciliul în mun. B., ., scara F, ., I. F., cu domiciliul în mun. B., ., scara A, ., Cronț L., cu domiciliul în mun. D., .. 2, . și I. F., cu domiciliul în mun. B., .. 3, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâții M. Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, sector 5, . și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași.
Constată că există conflict de competență negativ între Tribunalul B. și Judecătoria B..
Trimite dosarul Curții de Apel Suceava pentru pronunțarea regulatorului de competență în cauza având ca obiect pretenții.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat MCC
Tehnoredactat MCC/DS
Ex. 8 / 29.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4106/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3627/2015.... → |
|---|
