Fond funciar. Sentința nr. 1785/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1785/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 9718/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN :
PREȘEDINTE – B. A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1785
La ordine se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere la legea fondului funciar, formulată de petenta U. M. în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a . și C. Județeană de Stabilire Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. – prin Prefect.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta, lipsă fiind reprezentanții Comisiilor intimate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la dosar s-a depus de către OCPI și C. L. a ., răspuns la relațiile solicitate.
Interpelată, petenta arată că a solicitat prin prezenta acțiune, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,65 ha, însă prin HCJ 437/2007, ce i-a fost comunicată în urmă cu 2 ani, cererea sa a fost respinsă. Mai arată că suprafața de 0,65 ha teren este în plus față de suprafața de 8,6101 ha teren înscrisă în titlu. Instanța procedează la luarea unei declarații petentei, în acest sens – fila
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data 03.07.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petenta U. M. a chemat în judecată, în calitate de moștenitoare a defuncților P. C. și P. E., pe Primarul . pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat acesta, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, să-i întocmească titlu de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren arabil în tarlaua „Obștea Nouă”, cu sprijinul Comisiei Județene de Stabilire Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B..
În motivare, petenta arată că în documentele înaintate de către C. L., Comisiei Județene de Fond Funciar, la tarlaua „ Obștea Nouă” au fost înscrise suprafețele 2,10 ha teren arabil și 0,25 ha pășune, în total 2,35 ha, cu 0,65 ha mai puțin decât ceea ce deține ea din 1991, potrivit adeverinței nr. 387/15.09.1991. Sesizând faptul că la întocmirea adeverinței, i-a fost diminuată suprafața de teren din tarlaua „ Obștea Nouă”, de la 3,00 ha la 2,35 ha, deci cu 0,65 ha, a cerut Comisie de Fond Funciar corectarea erorilor, iar prin adeverința nr. 936/07.06.1993 s-a adeverit că defunctul P. I. C. apare înscris în registrul agricol cu suprafața de 3 ha în tarlaua” Obștea Nouă” . Întrucât în prezent stăpânește netulburată suprafața de 0,65 ha teren arabil în tarlaua „ Obștea Nouă”, fără să aibă titlu de proprietate, a înaintat Primăriei . o cerere de eliberare acte ce au fost menționate în mod expres în cerere, menționând că aceasta constituie plângerea prealabilă prevăzută de art. 2 lit.j) din Legea 554/2004.Mai precizează petenta că, prin adresa nr. 3102/18.06.2014, C. L. i-a comunicat că soluționarea celor solicitate este de competența instanței judecătorești.
Prin precizarea formulată oral la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2014, petenta a arătat că solicită de fapt instanței modificarea titlului de proprietate în sensul radierii suprafeței de 0,65 ha din . a fost înscris în titlul de proprietate nr._/1999 și înscrierea acestui teren în tarlaua „Obștea Nouă”. Arată că nu solicită eliberarea unui titlu suplimentar pentru că nu solicită o nouă reconstituire a dreptului de proprietate, pentru suprafața de 0,65 ha.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 17 februarie 2015, petenta arată că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha însă prin HCJ 437/2007, ce i-a fost comunicată în urmă cu 2 ani, cererea sa fiind respinsă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 563 Cod Civil.
În dovedire, petenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimata C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a . a formulat întâmpinare prin care arată că în registrul agricol din perioada 1959 – 1961, P. I. C., autorul petentei, figurează cu o suprafață totală de 8,33 ha și că titlul de proprietate al moștenitorilor săi a intrat în circuitul civil, nemaifiind posibilă înlocuirea niciunei parcele din acest titlu de proprietate. Mai arată că petenta a depus cerere la Legea 247/2005 privind reconstituirea suprafeței de 0,65 ha, însă a fost respinsă prin HCJ nr. 437/2007, motivat de faptul că s-ar dubla suprafața din punct de vedere cantitativ și că la întocmirea titlului s-a înscris în acesta o altă suprafață de teren ce nu a fost trecută în registrul agricol, fiind recunoscut de vecini cu ocazia măsurătorilor în teren.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri.
Analizând acțiunea reclamantei prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține că este nefondată pentru considerentele care succed:.
Prin cererea formulată la data de 19 martie 1991 (fila 37 ds.) petenta și ceilați moștenitori a defuctului Poipa C. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,35 ha din care 0,48 ha în intravilan și 7,87 ha în extravilanul satului Stroești ..
Pentru că în temeiul Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se finalizează prin punerea în posesiune a proprietarilor și eliberarea titlurilor de proprietate, și pentru terenul din litigiu, a fost emis titlul de proprietate nr._/1999
Petenta a solicitat în termen legal reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren situat în tarlaua „Obștea Nouă”, însă prin HCJ nr. 437/01.06.2007 (fila 16 ds.) a fost respinsă cererea petentei cu motivarea că, pentru terenul solicitat, înscris în registrul agricol din anii 1959 – 1962 a fost deja reconstituit dreptul de proprietate, solicitarea neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 247/2005.
Petenta învestește instanța cu o acțiune care privește obligarea Comisiei Locale a comunei L. la întocmirea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren arabil în tarlaua „Obștea Nouă”
În prezenta pricină, instanța având a analiza cererea petentei din perspectiva celor evocate în precedent, precum și pentru argumentele care succed, constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Mai întâi, este de reținut că, legiuitorul a stabilit competența și atribuțiile comisiilor locale prin art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005. Potrivit reglementării citate, „Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii; b) verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare; c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane; d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite; e) primesc și transmit comisiei județene contestațiile formulate de persoanele interesate; f) întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit; g) întocmesc situații cu titlurile de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin (2^2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și în cazurile în care proprietarii renunță la titlul de proprietate pentru . înaintează comisiei județene propuneri de revocare a acestor titluri; h) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii; i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin; j) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia locală este parte și în funcție de aceasta hotărăște și propune organului competent poziția procesuală pentru termenele următoare; k) sesizează organele competente pentru sancționarea membrilor comisiei, când este cazul; l) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare; m) exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.”
Potrivit art. 6 din Regulament, „Comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale: a) organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești și municipale și asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărților și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora; b) asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană; c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora; d) soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale; e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare; f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate; g) soluționează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere; h) analizează propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin. (2^2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, verifică temeinicia acestor propuneri și hotărăsc în consecință; i) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează prefectul, care va promova acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare; j) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia județeană respectiv comisia Municipiului București este parte și decide asupra măsurilor ce trebuie luate; k) atribuie și dispun delimitarea în teren, completarea proceselor-verbale de punere în posesie a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere proprietate publică ce le revin; l) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială a mai multor localități din județ; în aceste cazuri comisia județeană va îndeplini, în mod corespunzător, și atribuțiile prevăzute la literele b), c), d) și h) de mai sus;
Așadar, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 5 și art. 6 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, se degajă concluzia că emiterea titlului de proprietate intră în sfera de competență a comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar. Din această perspectivă, cererea petentei apare ca neîntemeiată. Pe de altă parte, așa cum susține chiar si petenta, cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren arabil în tarlaua „Obștea Nouă” a fost respinsă prin HCJ nr. 437/01.06.2007.
În baza legii nr. 18/1991 și, ulterior, a legilor nr. 169/1997, nr. 1/2000 și 247/2005 persoanele cărora li s-au preluat terenuri de către stat au avut posibilitatea să formuleze cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, proceduri în urma cărora fie li s-a reconstituit, total sau parțial, drepturile solicitate, fie li s-au respins solicitările. Cauza unor astfel de cereri (fundamentul pretențiilor) era determinată de motivele de fapt și temeiul juridic invocat, în esență, titularii acestor cereri invocând faptul că lor sau autorilor acestora le-au fost preluate terenuri de către stat în perioada regimului comunist, terenuri asupra cărora aveau un drept de proprietate la data preluării.
Potrivit art. 51 din Legea 18/1991, modificată și republicată, s-a stabilit competența comisiei județene de a soluționa toate contestațiile și propunerile comisiei locale, urmând ca împotriva hotărârii comisiei județene cel nemulțumit să facă plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.( art. 53 alin.2 din lege). Potrivit art. 54 din lege, obligativitatea comisiei județene de a se pronunța prin hotărâre în condițiile art.53 alin.1 vizează situațiile când plângerea este îndreptată împotriva oricărui act administrativ emis în aplicarea Legii 18/1991. Așadar, din interpretarea dispozițiilor art. 53 din Legea 18/1991 și a art. 193 al.1 NCPC (art. 109 alin.2 cod procedură civilă vechea reglementare), rezultă că introducerea plângerii este condiționată de realizarea procedurii prealabile prevăzute de lege, regula de principiu fiind aceea că instanțele judecătorești nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competența de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile și organele administrației abilitate în acest sens. Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991 republicată și art. 35 - 37 din Regulament, pe baza documentațiilor înaintate de comisia locală (cuprinzând anexele validate, planurile de parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor), comisia județeană emite titlurile de proprietate.
În speță, instanța constată petenta U. M. a parcurs procedura administrativă obligatorie în fața comisiei locale de fond funciar, iar prin cererea adresată instanței în prezenta pricină aceasta urmărește practic o dublă reconstituire.
Pe de altă parte, având în vedere reglementările evocate în precedent, se apreciază că termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, termen stabilit de Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea 247/2005, este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripție, nefiindu-i astfel aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, si nefiind astfel susceptibil de întrerupere sau suspendare, în condițiile enunțate de amintitul decret. Prin neformularea cererii de constituire/reconstituire în interiorul acestui termen de decădere, partea pierde însuși dreptul său subiectiv civil la constituire/reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând așadar un termen de decădere materială. Întrucât legea nu reglementează, ca instituție, termenele de decădere materială, urmează a fi aplicate prin analogie, dispozițiile legale cele mai apropiate, acestea regăsindu-se în prevederile art. 185 NCPC (art.103 Cod procedură civilă) care reglementează decăderea procesuală. În aplicarea acestor dispoziții, se apreciază că decăderea se răsfrânge asupra drepturilor neexercitate în termen, indiferent de caracterul și natura termenelor legale. Astfel, nerespectarea termenelor imperative determină decăderea, adică stingerea dreptului neexercitat înăuntrul lor. În acest sens, reclamantul are sarcina de a dovedi existenta unor împrejurări mai presus de voința sa, de natură a împiedica formularea unei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. Noțiunea „împrejurare mai presus de voința părții" conduce la ideea existentei unui caz de forță majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepțional și cu caracter absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar si orice altă persoană aflată în aceeași situație, de la a-și manifesta voința, anume, în speță, de la a îndeplini și a depune la autoritatea competentă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate. Probele administrate în cauză, nu relevă însă existența unei astfel de împrejurări excepționale.
În altă ordine de idei, instanța reține că petenta a declarat la data de 12 noiembrie 2014 (fila 32 ds.) că suprafața de 0,65 ha teren arabil pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este înscrisă în titlul de proprietate nr._/1999 dar nu în tarlaua „Obștea Nouă” ci într-un alt amplasament. Petenta precizează că de fapt solicită instanței modificarea titlului de proprietate în sensul schimbării amplasamentului suprafeței de 0,65 ha din tarlaua în care a fost înscris în tarlaua „Obștea Nouă”. Potrivit art. 204 din Codul de procedură civilă, „Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi sub sancțiunea decăderi, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În speță reclamanta a făcut precizarea la primul termen de judecată, împrejurare care atrage aplicarea dispozițiilor art. 185 din Codul de procedură civilă.
Dincolo de faptul că susținerile reclamantei sunt contradictorii în ceea ce privește suprafața de 0,65 ha teren arabil în tarlaua „Obștea Nouă” (la data de 17 februarie 2015 a declarat că acest teren „este în plus față de suprafața de 8,6101 ha teren înscrisă în titlu” – fila 52 ds.), că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 185 NCPC și art. 78 NCPC ( reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată pe P. M. și P. G.- ceilalți titulari ai titlului de proprietate, fiind astfel încălcate dispozițiile cu privire la coparticiparea procesuală pasivă obligatorie) instanța va pronunța o soluție de respingere a cererii de modificare a titlului de proprietate nr._/1999, și pentru argumentele care succed:
Legea 219/2012 (publicată în M. Of. nr.789 din 23 noiembrie 2012) completează Legea nr. 18/1991, cu art. 59 indice 1, potrivit căruia, „îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.” Prin urmare, reținând incidența reglementării evocate în precedent, instanța apreciază pentru rectificarea titlului de proprietate nr._/1999 petenta are deschisă calea procedurală prevăzută de art. 59 ind. 1 din Legea 18/1991, respectiv au dreptul de a se adresa Comisiei locale cu o cerere prin care să solicite modificarea titlului de proprietate, urmând ca ulterior să aibă acces la instanță împotriva modului de soluționare, în temeiul art. 53 din Legea 18/1991. În cauză, reclamanta a dovedit că s-a adresat Comisiei Locale de fond funciar (cererea nr. 3102/20.05.2014 - fila 11 ds.), însă demersul său a rămas fără finalitate pentru că, în mod greșit C. locală de fond funciar a comunei L. nu a procedat la întocmirea documentației și înaintarea acesteia către C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar. Împrejurarea că petenta nu are deschisă calea directă a unei acțiuni în justiție pentru a se dispune „modificarea titlului de proprietate” nu conduce la concluzia că acesta nu s-ar putea adresa cu o astfel de cerere către C. locală de fond funciar, aceasta având posibilitatea să aprecieze, în funcție de circumstanțele cauzei, dacă se impune revocarea sau modificarea titlului de proprietate cu privire la amplasamentul suprafețelor de teren reconstituite prin acesta și să formuleze propuneri în acest sens către C. județeană, fiind astfel deschisă calea unei acțiuni în justiție împotriva hotărârii Comisiei județene. De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță. În acest context este de notat că potrivit art. 7 din Legea nr. 165/2013, este suspendată doar procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, (emiterea hotărârilor de către C. Județeană de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie) și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Or, în speță reclamanta a solicitat rectificarea titlului de proprietate nr._/1999 în sensul schimbării amplasamentului suprafeței de 0,65 ha teren arabil. În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36). În speță, instanța observă că este respectat raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect plângere la legea fondului funciar, formulată de petenta U. M., cu domiciliul în ., jud. B. în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a . și C. Județeană de Stabilire Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. – prin Prefect.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat A.E./ Tehnoredactat S.A./ Ex. 4 /24.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1196/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1334/2015. Judecătoria... → |
|---|
