Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6143/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6143/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 7349/193/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 12 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER –D. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6143
Pe rol pronunțarea în cauza civilă formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta I. C., în contradictoriu cu pârâtul I. E..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.06.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data 22.05.2015 reclamanta I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. E., ca instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să dispună suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora I. A., născută la data de 03.10.2005, să călătorească în Italia în perioada 25.06._15 împreună cu reclamanta, precum și suplinirea acordului tatălui pârât în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minoră. S-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că minora provine din relația de căsătorie avută cu pârâtul și care a fost desfăcută prin divorț, instanța pronunțând sentința civilă nr. 1409 din 16.03.2007 în dosarul nr._ al Judecătoriei B.. P. sentința menționată, căsătoria a fost desfăcută din vina exclusivă a pârâtului, încredințându-se reclamantei spre creștere și educare minorii rezultați din căsătorie, respectiv I. Ș. și I. R., pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor. Se arată că prin sentința menționată, instanța a omis să se pronunțe asupra celui de al treilea copil rezultat din căsătorie – I. A., născută la data de 03.10.2005, deși la dosar exista copia certificatului de naștere.
Precizează reclamanta că pe rolul Judecătoriei B., există o acțiune ce are ca obiect exercitarea autorității părintești și suplinire acord, în cadrul căreia instanța investită va adopta măsuri cu aplicare nedeterminată în timp, în baza analizării fondului raporturilor existente între părțile implicate.
Reclamanta susține că a încercat în nenumărate rânduri să ia legătura cu tatăl copiilor, însă a fost de negăsit, nu a achitat pensia de întreținere și nici nu a vizitat copiii.
Reclamanta face referire la dispozițiile art.18 alin.2 din Legea 272/2004: ,,deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească,, și la dispozițiile art.30 alin.l lit.b din Legea 248/2005 "minorilor li se permite ieșirea din țară numai dacă sunt însoțiți de o persoană majoră și, în situația în care călătorește împreună cu unul din părinți, numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul său cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia". În cazul de față, minora I. A. nu are o situație juridică stabilită, nici încredințare pe vechiul cod, nici exercitare autoritate părintească în comun, astfel încât deplasarea minorului în străinătate însoțit doar de reclamantă nu se poate realiza fără acordului tatălui.
În concluzie, reclamanta apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii ordonanței președințiale. Urgența rezultă din atingerea adusă prin atitudinea pârâtului interesului minorului și drepturilor acestuia de a călători în străinătate, de dreptul său la libera circulație, de posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a participa la evenimente culturale care ar avea o deosebită înrâurire asupra dezvoltării sale intelectuale și sociale. Vremelnicia este dată de faptul că măsura solicitată este pentru o anumită perioadă și are caracter provizoriu.
Reclamanta susține că această călătorie a fost deja planificată împreună cu ceilalți copii care abia așteaptă să meargă în Italia și care pot merge oricând dată fiind sentința de divorț prin care îi sunt încredințați.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii 272/2012 și Legii 248/2005.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicit administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu depoziția martorului S. A..
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea în raport de actele de la dosar, instanța reține următoarele :
P. cererea adresată Judecătoriei B. la data de 22.05.2015, reclamanta I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. E. ca, pe calea ordonanței președințiale, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să suplinească acordul pârâtului pentru ca minora I. A., născută la data de 03.10.2005, să călătorească în Italia, în perioada 25.06._15 împreună cu ea. De asemenea, a solicitat ca prin aceeași hotărâre instanța să suplinească acordul tatălui pârât în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minoră.
În fapt, prin sentința civilă nr. 1409/16.03.2007 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, a fost desfăcută căsătoria dintre reclamantă și pârât, din culpa exclusivă a pârâtului, iar minorii I. Ș. și I. R. au fost încredințați reclamantei spre creștere și educare.
În ce privește pe minora I. A., născută la data de 03.10.2005, instanța reține că aceasta este fiica părților, fapt atestat de certificatul de naștere . nr._/18.12.2006, depus în copie la dosar ( fila 28), însă, dintr-o omisiune, situația juridică a acesteia, din perspectiva încredințării sale unuia dintre părinți, nu a fost clarificată în cadrul procesului de divorț și nici ulterior.
Potrivit art.997 alin.(1) C.pr. civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
P. urmare, textul evocat instituie o . condiții de admisibilitate, respectiv: aparența dreptului în favoarea reclamantului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor situații urgente, enumerate în norma procesuală.La acestea se mai adaugă o a patra condiție, respectiv neprejudecarea fondului, instituită de art. 997 alin.(5) teza I C.pr civilă.
În speță, instanța constată că exigențele evocate sunt întrunite, prin prisma considerentelor ce succed:
Astfel, în privința caracterului provizoriu al măsurilor și al neprejudecării fondului, instanța constată că acestea vor produce efecte doar până la data de 10.09.2015, data limită până la care copilul va trebui să fie adus în România, iar obiectul în sine al ordonanței președențiale permite respectarea exigenței neprejudecării fondului, nepresupunând o dezlegare a litigiului de fond.
În acest sens, trebuie subliniat că pe rolul Judecătoriei B. este înregistrată sub nr._ o acțiune de drept comun, privind aceleași părți, având ca obiect exercitarea exclusivă de către reclamantă a autorității părintești asupra minorei I. A., iar în subsidiar suplinirea acordului pârâtului pentru întocmirea și eliberarea unui pașaport pentru minoră, pentru a se putea deplasa cu aceasta în fiecare an, în perioada vacanței de vară, respectiv 01.07-01.09., în afara granițelor țării.
În privința aparenței dreptului în favoarea reclamantei și a existenței unei situații urgente, instanța învederează următoarele:
Potrivit art. 23 alin.(2) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 30 alin.(1) lit. b) din Legea 248/2005: „ minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte.”
De asemenea, potrivit art. 31 alin.(3) din același act normativ: Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.
Mai reține instanța că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin.(2) din actul normativ evocat: Emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
Din dispozițiile evocate rezultă că minorul poate călători în străinătate însoțit de către unul dintre părinți cu acordul celuilalt părinte, iar în ipoteza în care acesta se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, chestiunea trebuie soluționată pe cale judecătorească.
Așadar aparența dreptului în favoarea reclamantei de a călători în străinătate împreună cu minora este dat.
De asemenea, instanța reține imposibilitatea pârâtului de a-și exprima acordul, având în vedere că părțile sunt divorțate de 8 ani de zile și nu se știe unde se află în prezent pârâtul, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarația martorului S. A..
Mai mult, în fișa de evidență privind pe I. E. este inserată mențiunea: Restanțier cf. legii-posibil decedat, aspect ce vine să întărească ipoteza imposibilității pârâtului de a-și exprima acordul.
În ce privește situația urgentă, aceasta este exprimată de dreptul copilului de a călători în străinătate împreună cu ceilalți frați ai săi, de a vizita alte țări și a petrece mai mult timp împreună cu mama și frații săi.
Este evident că dacă minora nu ar putea să călătorească împreună cu ceilalți frați ai săi în Italia, în timpul vacanței de vară, acest fapt ar afecta-o în mod vădit, răsfrângându-se în mod negativ în plan psihic și emoțional.
Or, toate aceste elemente, privite în lumina interesului superior al copilului, conturează starea de urgență, cerută de prevederile art. 997 alin.(1) C.pr. civilă.
Față de considerentele expuse, instanța va admite cererea, formulată pe calea procedurii ordonanței președințiale, de reclamanta I. C. în contradictoriu cu pârâtul I. E. urmând ca hotărârea pronunțată să suplinească acordul pârâtului I. E. pentru ca minora I. A., născută la data de 03.10.2005, să călătorească în Italia în perioada 25.06._15 împreună cu mama sa, reclamanta I. C., precum și pentru emiterea unui pașaport simplu temporar pe numele minorei susmenționate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta I. C. domiciliată în mun.B., ..3, etaj 2, apartament 10, jud.B., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. T. A. cu sediul profesional în mun. B., ., scara A, etaj 3, ., în contradictoriu cu pârâtul I. E. domiciliat în mun. B., . ..35, jud.B..
Prezenta hotărâre suplinește acordul pârâtului I. E. pentru ca minora I. A., născută la data de 03.10.2005, să călătorească în Italia în perioada 25.06._15 împreună cu mama sa, reclamanta I. C., precum și pentru emiterea unui pașaport simplu temporar pe numele minorei susmenționate.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red. V.F./Tehnored. D.E./ex.4/ 16.06.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5460/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 29-01-2015,... → |
|---|
