Plângere contravenţională. Sentința nr. 1647/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1647/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 3647/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1647
Ședința publică de la 12.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta C. N., în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015 respectiv 12.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.02.2014, sub numărul_, petenta C. N., în contradictoriu cu intimatul I. de J. Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 11.02.2014, încheiat de intimat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În fapt, petenta a arătat că, la data de 11.02.2014, a a avut calitatea de victimă, fiind agresată și insultată de rudele sale. A susținut petenta că nu a fost cea care a provocat scandalul respectiv și nici nu a deranjat ordinea publică, fiind însă nevoită să se apere.
În susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertisment, a învederat petenta că are doi copii și că situația sa materială precară nu îi permite achitarea amenzii aplicate, în cuantum de 1000 lei.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, depunând, la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 4) și dovada de comunicare a acestuia (fila 5), precum și încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul N. O..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 15.05.2014, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat, cu toate măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 11.02.2014, în urma unei sesizări, agentul constatator desemnat cu executarea serviciului de patrulare auto, pe raza municipiului B., deplasându-se la sediul A.N.A.F. B., a constatat existența unei altercații, între două persoane de etnie rromă, respectiv între petentă și numita I. S., care se înjurau reciproc și se amenințau cu acte de violență, motiv pentru care a procedat la sancționarea acestora, petentei aplicându-i-se o amendă contravențională, în cuantum de 1000 lei, în conformitate cu prevederile art. 2, pct.1 și pct. 24 din Legea nr. 61/1991 .
A mai arătat intimatul că, fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției și că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă impuse de lege, bucurându-se de prezumția relativă de autenticitate conferită de lege, fapta contravențională fiind constatată direct de agentul constatator.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-209 C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar: copia procesului verbal de contravenție (fila 16) și raportul agentului constatator (fila 15).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petentă și proba testimonială cu martorul N. O.. Totodată, instanța a administrat din oficiu proba testimonială cu martorul P. S..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2014, întocmit de intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 și cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că, la data de 11.02.2014, în jurul orei 11:00, petenta aflându-se în sediul Administrației Finanțelor Publice B., a provocat scandal luând-se la bătaie cu numita I. S. și aducându-și reciproc injurii și amenințări cu acte de violență (fila 4).
Procesul-verbal nu a fost semnat de petentă, întrucât a refuzat să semneze, fiind în schimb semnat de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 11.02.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1, ale art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, ale art. 2 pct. 24 și ale art. 3 alin. 1, lit. b din Legea 61/1991.
Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, „constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”, iar conform art. 3 alin. 1 lit. b Legea nr. 61/1991: „(1) contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: (...) b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 pct.24 din Legea nr. 61/1991, „constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, in locuri sau localuri publice”, iar conform art. 3 alin. 1 lit. b Legea nr. 61/1991: „(1) contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: (...) b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.
Petenta s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul N. O.. Totodată, instanța a administrat din oficiu proba testimonială cu martorul P. S. și a constatat imposibilitatea administrării probei cu martora I. S..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentei responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Astfel, instanța apreciază că situația de fapt reținută în cuprinsul actului constatator corespunde adevărului, întrucât din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 4 din dosar, din raportul agentului constatator aflat la fila 15 din dosar și din declarația martorului P. S., aflată la fila 49 din dosar, reiese fără niciun dubiu că, la data de 11.02.2014, în jurul orei 11:00, petenta aflându-se în sediul Administrației Finanțelor Publice, a provocat scandal luând-se la bătaie cu numita I. S. și aducându-și reciproc injurii și amenințări cu acte de violență.
Mai mult, instanța reține că, din declarația martorului N. O., rezultă că acesta se afla în fața sediului Administrației Finanțelor Publice, moment în care a observat paza care a intrat în sediul instituției și a scos-o pe petentă afară, astfel că, așa cum a precizat și acesta nu are cunoștință de faptele petrecute în sediul instituției, ci doar de cele petrecute în fața acestuia.
În consecință, instanța constată că, petenta prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, de natură să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși acesteia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Așadar, instanța apreciază că petenta C. N. se face vinovată de contravențiile reținute în sarcina sa, aceasta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal . nr._ din data de 11.02.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentului pentru faptele prevăzute de art. 2 pct. 1 și de art. 2 pct. 24 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentei într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentei, pentru faptele prevăzute de art. 2 pct. 1 și de art. 2 pct. 24 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, prin procesul verbal de contravenție contravenției . nr._, întocmit la data de 11.02.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petenta urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 11.02.2014 instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite plângerea contravențională formulată de petenta C. N., în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B.și în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentei, pentru faptele prevăzute de art. 2 pct. 1 și de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. N., domiciliată în B., ., nr. 5, ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTOATUL DE J. JUDEȚEAN B., cu sediul în B., ., nr. 110, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 11.02.2014 întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei, aplicată pentru faptele prevăzute de art. 2 pct. 1 și de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 pct. b din Legea 61/1991, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./13.03.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1436/2015.... → |
|---|
