Plângere contravenţională. Sentința nr. 3317/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3317/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3317/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 31.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. S.
GREFIER – M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3317
Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul U. L. - C. în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L. B. și P. M. B..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.03.2015, apoi pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, instanța reține următoarele:
La data de 11.11.2011 pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrată sub nr._, plângerea formulată de petentul U. L.-C. prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr.0068/27.10.2011, încheiat de Poliția L. B., iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că prin contractual de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1328/23.03.1999 de B.N.P. C. A., a devenit proprietarul unei case de locuit. Cât și a suprafeței de 1264 m.p. teren intravilan, situată la aceeași adresă.
Petentul a mai menționat că de atunci și până în toamna anului 2002 a realizat lucrări de construire prin care a extins pe orizontală, cât și pe înălțime casa cumpărată.Învederează că are doar 8 clase, fiind de profesie agricultor, și nu a știut că are nevoie de autorizație de construire de la Primăria mun. B. pentru aceste lucrări.
De asemenea, a apreciat că sancționarea sa, ce a fost efectuată după 9 ani de la efectuarea lucrărilor este tardivă, fiind prescris dreptul de aplicare a sancțiunii contravenționale.
Precizează petentul că a început întocmirea formelor necesare pentru a obține autorizația de construire pentru locuința realizată în urmă cu 9 ani de zile.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri, în copie, respectiv: proces verbal de contravenție . nr. 0068 din 27.10.2011, plicul prin care i-a fost comunicat procesul-verbal de contravenție, contractual de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1328/23.03.1999, schița imobilului, certificate nr._/01.06.2011 emis de Primăria mun. B., proces verbal nr._/01.06.2011 de identificare a imobilului, plan de amplasament al imobilului, extras de carte funciară pentru informare cu privire la imobilul înscris în CF nr._ a mun. B., încheierea nr._/15.07.2011 a O.C.P.I. B., tabel de mișcare parcelară.
Intimata Poliția locală B. a formulat întâmpinare, prin care, a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
Intimata a apreciat că agentul constatator a reținut în mod corect fapta săvârșită de petentă, constând în aceea că :” a executat lucrări de construire a unei locuințe P+E-și o terasă acoperită fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată de Primăria mun. B.. Locuința în suprafață de aproximativ 136 m.p. este realizată cu fundații de beton armat, închideri cu zidărie din BCA, acoperiș tip șarpantă cu învelitoaredin tablă. Terasa în suprafață de aproximativ 20 m.p. este realizată cu structură din lemn și acoperiș tip șarpantă cu învelitoare din azbociment.” Învederează intimata că în domeniul disciplinei autorizării execuției lucrărilor de construcții nu se aplică sancțiunea “avertisment”,potrivit art.26 alin.6 din Legea 50/1991.
Invocă intimata prevederile art. 1, art. 37 alin.2 și 5 din Legea 50/1991, art.13 alin.2 din O.G. 2/2001, Decizia nr. 7/2000 a Î.C.C.J și Decizia C.C. nr. 431/2005, în susținerea tezei că sancționarea petentului s-a efectuat în mod legal, nefiind depășit termenul legal pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale acestuia.
Mai arată că petentul nu se poate prevala în apărarea sa de necunoașterea prevederilor legale, potrivit principiului “nemo censetur ignorare legem”.
De asemenea, a mai invocat intimata prevederile art. 254 C.fiscal.
La întâmpinare au fost anexate în copie, procesul verbal . nr.0068/27.10.2011 și un număr de trei planșe fotografice.
Prin Decizia Tribunalului B. nr. 262/24.03.204, s-a admis recursul formulat de Poliția L. B. și Primăria B., cauza fiind casată cu trimitere spre rejudecare acestei instanțe.
Astfel, prin cererea reînregistrată sub nr._, la data de 26.11.2014, Judecătoria B. a fost învestită cu soluționarea prezentei plângeri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr. 0068 din data de 27.10.2011, petentul Unguranu L. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, potrivit art.26 alin.1 lit. a din Legea 50/1991, reținându-se în sarcina sa că ,,,a executat lucrări de construire a unei locuințe P+E-și o terasă acoperită fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată de Primăria mun. B.. Locuința în suprafață de aproximativ 136 m.p. este realizată cu fundații de beton armat, închideri cu zidărie din BCA, acoperiș tip șarpantă cu învelitoaredin tablă. Terasa în suprafață de aproximativ 20 m.p. este realizată cu structură din lemn și acoperiș tip șarpantă cu învelitoare din azbociment.”
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului ,motiv pentru care acesta a fost semnat de un martor asistent (f. 3).
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i-a fost dată o corectă încadrare juridică.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Instanța reține că fapta contravențională a fost constatată personal de agentul constatator al intimatului, astfel că acesta se bucură de prezumția de temeinicie.Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Mai mult, constatările personale ale agentului constatator sunt susținute și de susținerile petentului care nu neagă săvârșirea acestei fapte contravenționale.
Față de cele de mai sus, instanța constată că petentul nu a făcut dovada contrarie a celor reținute prin procesul verbal de contravenție, respectiv prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit faptul că construcția ar fi fost realizată cu autorizație de construcție eliberată de autoritatea competentă.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului.
Instanța mai reține că pentru fapta contravențională reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, s-a aplicat de către intimat o sancțiune petentului în cuantum minim de 1.000 lei, ce se încadrează între limitele legale de la 1000 la 100.000 lei.
Astfel, instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), prin aplicarea petentului a unei sancțiuni în cuantumul legal minim prevăzut de lege.
De asemenea, instanța constată că prin procesul verbal de contravenție s-a dispus totodată . obținerea autorizației de construire, însă petentul nu a făcut dovada începrii demersurilor pentru obținerea autorizației.
Astfel, față de aspectele învederate mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petentul U. L. C., în contradictoriu cu intimații Poliția L. B. și P. municipiului B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul U. L. C., cu domiciliul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimații Poliția L. B., cu sediul în mun. B., .. 16, jud. B. și P. municipiului B., cu sediul în mun. B., .. 1, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 31.03.2015.
Președinte,Grefier,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/02.06.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3273/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
