Plângere contravenţională. Sentința nr. 3398/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3398/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 16179/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3398
Ședința publică de la 01.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, formulată de petentul V. P. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015 respectiv 01.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2014, sub numărul_, petentul V. P. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 18.10.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, procesul verbal de constatare a contravenției este nelegal și netemeinic, motivat de faptul că descrierea faptei reținute în sarcina sa este generică, neexistând nicio înregistrare video, care să arate că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului. Mai mult, a precizat petentul că, fapta reținută nu a fost individualizată în mod corespunzător, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, lipsind mențiunea privind locul săvârșirii contravenției, iar martorul asistent este, de fapt, un coleg al agentului constatator.
Totodată, a susținut petentul că, potrivit jurisprudenței CEDO, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal de contravenție este lipsită de rezonabilitate.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: cartea de identitate (fila 7), procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat (fila 8), dovada cu drept de circulație (fila 9) și dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție (fila 10).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 21.01.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție încheiat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivare, intimatul a arătat că, în sarcina petentului s-a reținut faptul că, la data de 18.10.2014, ora 09.25, a condus pe Calea Națională din municipiul B., autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, iar la intersecția cu acces Kaufland și-a continuat deplasarea către zona industrială, deși semaforul electric indica culoarea roșie.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, intimatul a precizat că, acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar sub aspectul temeiniciei, a arătat acesta că, procesul verbal de contravenție este un înscris autentic care se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie, cu privire la cele constatate și consemnate. În plus, a menționat intimatul că, cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție au fost constatate ex propriis sensibus de agentul constatator, motiv pentru care se prezumă că acestea sunt conforme cu realitatea.
A mai susținut intimatul că, procesul verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, atâta timp cât acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă. Acesta a precizat că, utilizarea mecanismului probator al prezumțiilor este permis atât de legislația națională, cât și de cea europeană, în măsura în care statul respectă anumite limite rezonabile, în acest sens intimatul invocând cauza N. G. contra României, cauza I. P. contra României, precum și deciziile pronunțate de Tribunalul București.
În drept, au fost invocate prevederile art. 100, alin.3, lit.d) din OUG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3, C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie: raportul agentului constatator (fila 19).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 18.10.2014, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 18.10.2014, în jurul orei 09:25 a condus autoturismul, marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe . . intersecția cu acces Kaufland, a pătruns pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, destinat autovehiculelor pentru direcția înainte, continuându-și deplasarea pe direcția înainte și oprind în incinta peco OMV. Totodată, s-a reținut că, petentul se afla singur în mașină (fila 8).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, fiind semnat, în schimb, de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv cel privind descrierea necorespunzătoare a faptei reținute în sarcina sa, instanța apreciază că este neîntemeiat. Astfel, instanța constată că, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, întrucât, din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă cu claritate fapta imputată petentului, precum și toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției reținute.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că martorul asistent, care a semnat procesul verbal de contravenție este un coleg al agentului constatator, instanța o va respinge ca neîntemeiată, petentul nefăcând dovada celor susținute.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 18.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 52 alin. 1 și alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Astfel, potrivit art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006 ”Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol ” La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea parții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.”
De asemenea, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002: (…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea procesului verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 8 din dosar cu raportul agentului constatator aflat la fila 19 din dosar, reiese fără niciun dubiu că, în data de 18.10.2014, în jurul orei 09:25, petentul a condus autoturismul, marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe . . intersecția cu acces Kaufland, a pătruns pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, destinat autovehiculelor pentru direcția înainte, continuându-și deplasarea pe direcția înainte și oprind în incinta peco OMV.
În consecință, întrucât contravenția contestată de către petent a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petentul, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, deși acestuia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, instanța consideră că petentul V. P. A. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 18.10.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar pătrunderea într-o intersecție intens circulată, pe culoarea roșie a semaforului electric, prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere riscul ridicat de producere a unor grave accidente de circulație. Mai mult decât atât, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, instanța reține că, petentul nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, nu a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa și nici nu s-a prezentat în instanță la termenele de judecată.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 100 alin. 3 lit. d OUG 195/2002, care prevăd că, în cazul nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului, se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind respectarea semnificației culorii roșii a semaforului, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 18.10.2014, așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.
În baza tuturor acestor considerente, instanța apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petentul V. P. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul V. P. A., domiciliat în ., județul M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M. E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 18.10.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./15.04.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2701/2015. Judecătoria... → |
|---|
