Uzucapiune. Sentința nr. 3132/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3132/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 11507/193/2013
Dosar nr._ uzucapiune
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 25.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. S.
GREFIER – M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3132
Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect uzucapiune, formulată de reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâții ., A. C. și A. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul și dl. D. R. pentru . celelalte părți..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul menționează că înțelege să-și restrângă acțiunea la suprafața identificată de expert, respectiv 1876 m.p. teren, cu precizarea că el a deținut terenul diferență în arendare deși nu are încheiat un contract în acest sens. Arată că înțelege să renunțe la diferența de teren ce a fost cuprinsă în alte titluri de proprietate emise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța se socotește lămurită cu privire la prezenta cauză și acordă cuvântul asupra dezbaterilor la fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, pentru suprafața de 1876 m.p. teren.
Reprezentantul Comisiei Locale Blândești arată că este de acord.
Instanța se socotește lămurită cu privire la prezenta cauză și o reține spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul T. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții ., A. C. și A. E., ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată să se dispună constatarea dobândirii a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2009 m.p. teren situat în intravilanul satului Șoldănești, ., care se învecinează cu: drum comunal (., L. D. și C. T., identificat prin planul de amplasament și identificare a imobilului.
În motivare, reclamantul a arătat că, în luna martie 2009, a cumpărat de la soții A. C. și E. o casă compusă din 2 camere și verandă, împreună cu terenul înconjurător ce face obiectul prezentei acțiuni și cum soții A. nu dețineau act de proprietate pe teren, contractul nu a putut fi autentificat. Se arată că în anul 2012 a încercat să autentifice contractul vechi, sens în care a fost întocmită documentația tehnică necesară, dar cererea a fost respinsă.
Au mai arătat că soții A. au dobândit folosința acestui teren în baza contractului autentificat la fostul notariat de Stat B., sub nr. 1847/17.09.1965, prin cumpărare de la C. P. și C. M. L.. De atunci și până în martie 1990 au stăpânit în mod continuu și nestingheriți casa și terenul, iar din anul 1990 imobilele se află în folosința sa.
În drept, au fost invocate disp. art._, 1846, 1860, 1890 și 1891 Cod civil.
În susținerea, acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 111,50 lei.
Pârâții au fost legal citați.
Comisia Locală Blîndești a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1847 din data de 17.09.1965, înregistrat la Notariatul de Stat al Raionului B., pârâții A. C. și A. E., au cumpărat de la numiții C. P. și C. M. L. suprafața de 2009 mp trecută în Cooperativa Agricolă de Producție ,,Belșugul”, învecinată cu T. V., L. I., drum . Agricole de Producție (fila 7).
Conform declarațiilor pârâților date în cauză, A. E. și A. C., în privința acestei suprafețe de teren, aceștia au exercitat posesia nemijlocit din anul 1965 până în anul 1974 când s-au mutat, dată de la care posesia asupra terenului s-a exercitat prin intermediul părinților reclamantului, în temeiul unei învoieli verbale. Începând cu anul 2009, între pârâți și reclamant a existat o înțelegere cu privire la transmiterea în proprietate a suprafeței de 2000 mp, contra unui preț de 1000 lei, reclamantul fiind cel care a exercitat în continuare posesia asupra terenului în litigiu.
În aceste condiții, deși pârâții, reclamantul și, anterior, părinții acestuia, au avut în posesie imobilul in litigiu de foarte multă vreme, posesia lor nefiind unită cu un just titlu care sa îndeplinească cerințele legii ei, reclamantul nu se poate prevala decât de eventuala incidență în cauză a uzucapiunii lungi, de 30 de ani, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile acesteia.
Instanța va proceda astfel la verificarea îndeplinirii de către reclamant a celor două condiții impuse de lege pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 de ani, și anume: existența unei posesii utile, neviciate, fie ea de bună sau de rea credință si exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani. Aceste cerințe vor fi analizate in contradictoriu cu pârâții A. C. și A. E., dar și cu pârâta . vedere că pârâții nu au fost puși în posesie cu privire la acest teren și nu li s-a eliberat titlu de proprietate, teren care nici nu a fost revendicat în baza legilor proprietății.
Cu privire la prima condiție, instanța o consideră îndeplinită de către reclamant și autorii săi (pârâții A. C. și A. E., precum și părinții reclamantului, pentru perioada ulterioară anului 1974 până în anul 2009, când reclamantul a intrat în posesia terenului), prin joncțiunea posesiilor, aceștia exercitând o posesie utilă, așa cum este definită aceasta de art. 1847 C.civ., și anume o posesie continuă, neîntreruptă, netulburat, publică si sub nume de proprietar.
Astfel, caracterul continuu al posesiei reiese din efectuarea actelor de stăpânire asupra imobilului cu regularitatea impusă de natura lucrului prin ocuparea imobilului, așa cum atestă pârâții la interogatoriul luat, A. E. și A. C., potrivit cu care, în privința acestei suprafețe de teren, aceștia au exercitat posesia nemijlocit din anul 1965 până în anul 1974 când s-au mutat, dată de la care posesia asupra terenului s-a exercitat prin intermediul părinților reclamanților, în temeiul unei învoieli verbale. Începând cu anul 2009, între pârâți și reclamant a existat o înțelegere cu privire la transmiterea în proprietate a suprafeței de 2000 mp, contra unui preț de 1000 lei, reclamantul fiind cel care a exercitat în continuare posesia asupra terenului în litigiu (filele 71, 72).
Aceste declarații vin și în sprijinul dovedirii caracterului netulburat al posesiei, rezultând că părțile din proces, din momentul intrării în posesie și până în prezent, nu au fost tulburate de nimeni, ceea ce atestă că posesia lor nu a fost dobândită sau conservată prin acte de violență.
Caracterul public al posesiei reiese din însăși natura de bun imobil a obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamantul și autorii acesteia au intrat în stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta față de acesta în calitate de proprietari, și nu cu intenția de a-l deține pentru altul, este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de art. 1854 C.civ. care se coroborează cu atitudinea acestora de a se impune in fața tuturor în calitate de proprietari, acest din urmă aspect rezultând din declarațiile pârâților date în cauză.
Cea de-a doua condiție, respectiv exercitarea neîntrerupta a posesiei timp de 30 de ani este, de asemenea, îndeplinită în cauză. Fiind dovedit momentul începerii posesiei, fiind cert că începând cu anul 1974, părinții pârâtului au exercitat acte de folosință, elementul material al posesiei nefiind pierdut întrucât a fost exercitat prin alții, respectiv corpore alieno, în numele pârâților A. C. și A. E.. Prin urmare, în speță este incidentă prezumția relativă de continuitate stabilită de art. 1850 C.civ., potrivit căreia posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat tot timpul intermediar, fără a fi făcută în cauză dovada contrară.
În aceste condiții, potrivit art. 1860 cod civil „orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său”, astfel că instanța consideră că, prin joncțiunea posesiilor (a sa și a autorilor săi), reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiției privind exercitarea neîntreruptă a posesiei o perioadă de peste 30 ani.
Prin urmare, având în vedere și atitudinea procesuală a pârâților care au fost de acord cu acțiunea formulată de reclamant, instanța apreciază că în speță sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 1837, 1847 si 1890 C.civ. pentru obținerea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin prescripția achizitivă de 30 de ani.
Suprafața acestui teren este cea determinată prin expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză de expert G. I., anume imobilului teren, în suprafață de 1876 mp intravilan din p.c. 36, ca diferență între suprafața de 2009 mp aflată în stăpânirea reclamantului conform anexei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic G. I. – fila 62, și suprafața de 133 mp din titlurile de proprietate nr._ din data de 30.09.2002 – C. T. pc. 36 /1 – 600 mp și nr._ din data de 26.05.2003 – C. P. – 1033 mp.
Astfel, instanța va constata că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren menționate.
În baza principiului disponibilității, instanța va act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată, ce are ca obiect uzucapiune, formulată de reclamantul T. V., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții ., A. C. și A. E., ambii cu domiciliul în B., ., jud. B..
Constată că reclamantul a dobândit, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra imobilului teren, în suprafață de 1876 mp intravilan din p.c. 36, ca diferență între suprafața de 2009 mp aflată în stăpânirea reclamantului conform anexei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic G. I. – fila 62, și suprafața de 133 mp din titlurile de proprietate nr._ din data de 30.09.2002 – C. T. pc. 36 /1 – 600 mp și nr._ din data de 26.05.2003 – C. P. – 1033 mp.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2015.
Președinte,Grefier,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/24.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2264/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2436/2015. Judecătoria... → |
|---|
