Plângere contravenţională. Sentința nr. 3401/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3401/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3401/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 01 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.-M.
Grefier: H. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3401
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 martie 2015, apoi pentru data de 01 aprilie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 12.09.2014, pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., trimisă pe cale administrativă de către Tribunalul B..
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.09.2014, sub nr._, petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, întocmit la data de 27.08.2014, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivare, petentul a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, lipsind vinovăția.
A mai arătat petentul că nu a mai fost sancționat pentru nicio abatere la regimul circulației și că, la data la care a fost sancționat contravențional, circula pe Calea Națională, iar în spatele său se afla autospeciala Poliției. A învederat că a semnalizat, încadrându-se pe partea dreaptă și că în intersecție sunt montate trei semafoare, care nu indică timpul scurs de la schimbarea culorii. Că în acel moment, autospeciala poliției a pornit semnalele acustice și luminoase în spatele său, el încadrându-se în afara benzii de mers, acesta fiind motivul pentru care l-a surprins culoarea roșie a semaforului.
A precizat petentul că agentul constatator nu s-a recomandat și i-a solicitat actele la control, după care i-a atras atenția că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, deși el a învederat că și mașina de poliție a făcut același lucru. În plus, a arătat că avea obligația de a ieși în afara carosabilului conform dispozițiilor OUG nr. 195/2002, întrucât în spatele său, autospeciala poliției pornise semnalele acustice și luminoase.
De asemenea, a învederat că în procesul-verbal de constatare a contravenției nu este trecut numărul autoturismului poliției, iar agentul constatator nu i-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni. În acest sens, a menționat că nu a completat el rubrica ”alte mențiuni”, iar dacă refuza acest lucru, agentul constatator avea posibilitatea de a confirma acest lucru cu ajutorul unui martor-asistent.
Petentul nu a indicat temeiul de drept al cererii sale.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, actul său de identitate (fila 6), dovada . nr._ din 27.08.2014 (fila 7), precum și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/27.08.2014 (fila 10).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 60).
La data de 03.11.2014, intimatul a formulat întâmpinare (fila 14), prin care a solicitat respingerea plângerii petentului, motivat de faptul că în data de 27.08.2014 agentul constatator, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier și acționa conform planificării, în jurul orei 16:28, a observat direct faptul că autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, care circula pe Calea Națională, dinspre .. C. V., nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune, la intersecția cu .>
În drept, petentul și-a întemeiat apărările pe dispozițiile HG nr. 1391/2006 și pe cele ale Oug nr. 195/2002.
În susținerea apărării, intimatul a depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție în original (fila 15), raportul agentului constatator, sesizarea formulată de petent, înregistrată sub nr._ din 11.09.2014, adresată intimatului, iar cu adresa nr.131.741/02.03.2015 – f.65 ds. a arătat că abaterea săvârșită de către petent a fost constatată direct de către agentul constatator, fără a fi înregistrată video.
La data de 04.11.2014, petentul a depus la dosar precizări și a anexat la dosar, în copie: chitanța ., nr._/Pj din data de 27.10.2014, relații furnizate de IPJ, sesizare adresată intimatului, adresa nr._ din data de 29.08.2014, dovada ., nr._ din data de 07.08.2014, procesul-verbal contestat, arătând totodată că martorii sunt cei care au asistat pe trotuar la sancționarea sa contravențională, fără a individualiza vreo persoană sau a-i indica numele, prenumele și domiciliul/adresa.
La data de 25.11.2014, petentul a depus la dosar precizări, prin care a solicitat instanței să țină cont de înscrisurile anexate la dosar, dar și de faptul că este la prima abatere în cei 44 de ani de condus. A anexat petentul următoarele înscrisuri: întâmpinarea intimatului, sesizarea sa adresată organelor de poliție, plângerea contravențională.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de cele două părți. Totodată, la termenul din data de 16.02.2015, a dispus emiterea unei adrese către intimat, cu mențiunea de a depune la dosar, în măsura în care există, înregistrarea video a contravenției consemnate în procesul-verbal ., nr._ din data de 27.08.2014, iar în cazul în care fapta nu a fost filmată cu mijloace tehnice omologate, cu mențiunea de a face precizări în acest sens.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 27.08.2014, petentul C. M. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte- amendă, în cuantum de 360 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 100, alin. 3, lit. d din OUG nr. 195/2002 și s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că în data de 07.08.2014, ora 16:28, în timp ce conducea autoturismul DACIA, cu nr._ pe Calea Națională, la intersecția cu . direcția .. C.-V., a pătruns pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune în intersecție, faptă prevăzută de dispozițiile art. 52, alin. 2 din HG nr. 1391/2006.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal de contravenție, fără obiecțiuni, însă, față de cele consemnate în acesta, în termen legal a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Petentul susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, întrucât agentul constatator nu și-a adus la îndeplinire obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și nu i-a oferit posibilitatea de a formula aceste obiecțiuni, rubrica ”alte mențiuni” a procesului-verbal de contravenție nefiind completată de către el.
Potrivit art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001, ” În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare”, iar ”Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica Alte mențiuni>>, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
Instanța apreciază că motivul de nelegalitate invocat de petent este neîntemeiat, întrucât la rubrica „Alte mențiuni” s-a inserat precizarea că petentul nu are de făcut obiecțiuni, iar petentul a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar prin semnarea procesului-verbal de contravenție la rubrica special destinată semnăturii, cu mențiunea ”am luat la cunoștință”, se creează prezumția că petentul și-a însușit întreg conținutul procesului-verbal de contravenție, fără ca semnarea acestuia să echivaleze cu o recunoaștere a faptei contravenționale reținute în sarcina sa. În plus, în cazul în care petentul avea obiecțiuni de formulat, le putea supune atenției instanței de judecată prin plângerea contravențională ce face obiectul prezentei cauze, acestea urmând a fi analizate în condiții de contradictorialitate, în cadrul procesului civil, fiindu-i respectat așadar petentului dreptul la apărare.
Referitor la critica petentului privind faptul că nu a completat el rubrica ”alte mențiuni”, instanța reține că actul constatator al conduitei petentului, ca unic act procedural prin care se poate constata săvârșirea unei contravenții, se completează și se încheie de către agentul statului aflat în exercițiul funcțiunii, ca reprezentant al unui organ administrativ, în temeiul puterii publice, acesta având natura juridică a unui act de drept administrativ. În acest sens sunt și dispozițiile art. 15, alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora ”Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.” Pe cale de consecință, interpretând articolul menționat mai sus prin coroborare cu dispozițiile art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța concluzionează că petentul nu avea dreptul de a completa el însuși rubrica ”alte mențiuni”, ci, eventual, și le putea exprima în fața agentului constatator, care avea obligația de a le insera în procesul-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța reține că nulitatea procesului verbal prevăzută de art. 16 alin. 7 nu se circumscrie cazurilor de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nulitatea procesului-verbal este una relativă și expresă, existența vătămării ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal presupunându-se. Cu toate acestea, nu se poate susține că există o vătămare atât timp cât petentul nu a făcut dovada omisiunii agentului constatator de a insera în cuprinsul procesului-verbal de contravenție obiecțiunile contravenientului.
În plus, instanța mai constată, în legătură cu susținerea petentului privind posibilitatea agentului-constatator ca, în cazul refuzului său de a completa rubrica ”alte mențiuni”, să apeleze la un martor-asistent, că instituția martorului-asistent, prevăzută de dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 a fost creată de legiuitor strict pentru a suplini lipsa, refuzul sau imposibilitatea de a semna a contravenientului, rolul martorului-asistent fiind strict cel specificat în acest text de lege. Or, în cauză, nici petentul nu era îndreptățit să completeze el însuși rubrica ”alte mențiuni”, nici agentul constatator nu avea obligația de a apela la un martor-asistent, de vreme ce procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent.
De asemenea, instanța mai reține că criticile de nelegalitate aduse de petent altor procese-verbale nu sunt de natură să conducă la anularea prezentului act constatator al contravenției.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 27.08.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. art. 52, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002: ” (…)
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…)
d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.”
De asemenea, în cuprinsul art. 52, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, se menționează care este semnificația culorii roșii a semaforului electric: ”Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.”
În plus, se observă că petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, fără obiecțiuni.
Instanța constată faptul că petentul, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței, iar la cererea de chemare în judecată a anexat o . înscrisuri. De asemenea, prin notele scrise înregistrate la data de 09.02.2015, a solicitat instanței să dispună prezentarea de către intimat a planșei fotografice sau a înregistrării video din care să rezulte săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Din relațiile furnizate de către intimat (fila 65), coroborate cu precizările acestuia din cuprinsul întâmpinării, rezultă că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, fără înregistrare video.
În plus, instanța reține, în legătură cu acest aspect, că, potrivit art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, ”Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei”, text de lege din interpretarea căruia se desprinde concluzia că agenții constatatori nu sunt obligați în toate cazurile să înregistreze contravențiile constatate.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție. Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Or, în speță, petentul, deși a învederat instanței prin cererea de chemare în judecată și prin precizările sale că la data la care a fost sancționat contravențional, a fost surprins de culoarea roșie a semaforului, întrucât a fost nevoit să vireze dreapta, în afara benzii carosabile, pentru a face loc autospecialei poliției să treacă, aceasta având în funcțiune semnalele acustice și luminoase, nu a furnizat în instanță nicio probă care să susțină afirmațiile sale.
Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, cu raportul agentului constatator, care poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe, se desprinde concluzia că la data constatării faptelor consemnate în actul de sancționare a conduitei petentului, acesta din urmă a pătruns pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune în intersecția dintre Calea Națională cu .>
Având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că cele consemnate în procesul-verbal se confirmă, nu poate fi reținută în cauză ca fiind incidentă situația prevăzută de dispozițiile art. 31, lit. a din OUG nr. 195/2002, mai ales în contextul în care din raportul agentului constatator rezultă că, într-adevăr, autospeciala poliției avea puse în funcțiune semnalele acustice și luminoase, acestea fiind utilizate pentru a-l opri pe petent, la circa 100-150 m de intersecție, iar nu în intersecție.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având acces la documentația anexată de către intimat la întâmpinare și obținând încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului- verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește amenda aplicată, instanța constată că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de faptul că săvârșirea contravenției a avut loc într-o zonă aglomerată din municipiul B..
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, dar, mai ales, la consecințe mult mai grave, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
În privința motivelor personale invocate de către petent în circumstanțere, instanța reține că lipsa antecedentelor contravenționale nu este suficientă pentru a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și nici pentru a se dispune anularea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile intervine de drept, odată cu săvârșirea faptei de către petent, aceasta fiind oportună în contextul în care petentul nu a învederat motive sau circumstanțe personale care să conducă la înlăturarea sancțiunii, iar sancțiunea principală a amenzii a fost menținută.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21, alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 27.08.2014, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține procesul-verbal contestat.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul C. M., CNP_, domiciliat în municipiul Tulcea, ., nr. 180, .. C, ., jud. Tulcea, și domiciliu procesual ales în sat/com. Avrămeni, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., Bulevardul M. E., nr. 57, jud. B., reprezentat de comisar șef C. C..
Menține procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 27.08.2014, inclusiv sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red. CM/Tehnored. L.M.V./ex.5/02.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3407/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2394/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
