Plângere contravenţională. Sentința nr. 3407/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3407/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3407/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 3407
Ședința publică de la 01 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 martie 2015, apoi pentru data de 01 aprilie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 04.06.2014, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/19.05.2014, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că la data de 19.05.2014, a fost sancționată de reprezentanții I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, cu 5000 de lei amendă, agenții constatatori reținând în sarcina petentei că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca 04, cu nr. de înmatriculare_ nu aveau instrucțiunile scrise în conformitate cu A.D.R
A arătat petenta că cele consemnate în procesul verbal de contravenție cu privire la lipsa instrucțiunilor scrise în conformitate cu A.D.R sunt eronate, cum de altfel greșită este și consemnarea că șoferul ar fi recunoscut acest lucru.
A mai arătat petenta că după verificarea documentelor de transport pentru marfa aflată în autovehicul, agentul constatator a solicitat conducătorului auto instrucțiunile scrise în conformitate cu A.D.R .
Conducătorul auto a căutat prin cabina mașinii instrucțiunile scrise în conformitate cu A.D.R pe care le avea asupra sa, însă agentul constatator a devenit nerăbdător și, fără să aștepte să i se prezinte acele instrucțiuni, a procedat la sancționarea societății..
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 și următoarele din OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri:procesul-verbal de contravenție și instrucțiunile scrise în conformitate cu A.D.R și a solicitat audierea martorului R. C. –I..
Petenta a timbrat plângerea cu suma de 20 lei potrivit chitanței depusă la fila 5.
La data de 04.07.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nelegală și nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ISCTR, nr._ din data de 19.05.2014 ca temeinic și legal întocmit.
În motivare, intimatul a învederat că la controlul efectuat in trafic de către inspectorii ISCTR în data de 19.05.2014, ora 19:05, în loc. B., pe DN28B, la intrare în B. a fost verificat ansamblul de vehicule cu nr. de înmatriculare_ /_ utilizat de conducătorul auto R. C. I. ce efectua un transport rutier de mărfuri periculoase (îngrășăminte cu nitrat/azotat de amoniu/UN 2067) conform avizului de însoțire a mărfii nr._/19.05.2014, conducătorul auto nu a putut face dovada existenței instrucțiunilor scrise în conformitate cu ADR, constatându-se lipsa acestora de la bordul autovehiculului, menționând că singurele documente pe care le deține în acest sens au fost un raport de încercări și o fișă de securitate.
A mai arătat intimatul că această abatere constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile HG nr. 1175/2007, art. 38, alin.3, pct.11 și s-a întocmit buletin de control . nr._/19.05.2014, pe care conducătorul auto a refuzat să îl semneze și să preia un exemplar.
A mai arătat intimatul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și ale art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, intimatul a subliniat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate, conduita societății petente întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute.
În ceea ce privește încheierea procesului-verbal cu nerespectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, intimatul a apreciat că acest aspect nu constituie motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenție, întrucât procesul-verbal se poate întocmi atât în prezența, cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de către agentul constatator, în speță agentul constatator stabilind situația de fapt percepută în mod personal. Totodată, intimatul a subliniat faptul că au fost respectate dispozițiile alineatului 3 al articolului 19 din OG nr. 2/2001, menționându-se la punctul 10 motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului și a martorului.
În plus, a precizat că rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului-verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se află de față și nu i-a fost îngrădit dreptul de a formula obiecțiuni, însă în condițiile în care contravenientul este persoană juridică, în mod obiectiv aceasta neputând fi de față cu ocazia încheierii procesului-verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul-asistent este lipsită de relevanță.
Mai mult, intimatul a arătat că lipsa martorului și a obiecțiunilor aparținând reprezentantului legal al contravenientului sunt acoperite prin constatările efectuate de către agent, iar nerespectarea art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție și care nu afectează dreptul la apărare a contravenientului, care are posibilitatea de a contesta în instanță procesul-verbal.
În continuare, intimatul a arătat că petenta nu este la prima abatere în ceea ce privește transportul rutier fiind sancționată în alte 9 situații.
Concluzionând că petenta nu face dovada contrara celor înscrise în procesul-verbal de contravenție, intimatul a precizat că fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o contravenție instantanee care s-a consumat la momentul controlului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 Cod de procedura civila, ale OG nr.2/2001, ale HG nr. 1175/2007 privind încălcările Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr.1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 și ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări. Ordinul MTI nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, Ordinul MTI nr. 995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați și pentru modificarea Ordinului MT nr. l058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora.
În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal contestat, istoricul contravențional al petentei, formular de control în trafic, certificat de înmatriculare, anexe la certificatul de înmatriculare, copie conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț, legitimație și certificat de pregătire pentru conducătorul auto R. C. I., aviz de însoțire a mărfii, raport de încercări, fișa cu date de securitate, planșe foto.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 15.10.2014, Judecătoria V. a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei V. și, prin sentința nr. 2296/15.10.2014, s-a admis excepția invocată și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.10.2014.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul R. C.-I. pentru petentă și planșe foto pentru intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/19.05.2014, s-a reținut că în urma controlului în trafic din data de 19.05.2014, ora 19:05, la ., a fost verificat ansamblul de vehicule format din autoutilitara N3, cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca O4, cu nr. de înmatriculare_ (utilizat de operatorul de transport rutier Plantagro-. conducătorul auto R. C.-I. în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri periculoase (îngrășăminte cu nitrat/azotat de amoniu), iar la momentul controlului, din verificarea documentelor prezentate de conducătorul auto, s-a constatat lipsa instrucțiunilor scrise în conformitate cu ADR. De asemenea, în cuprinsul actului constatator s-a reținut, în privința conducătorului auto, că acesta a recunoscut lipsa instrucțiunilor scrise în conformitate cu ADR, menționând faptul că singurele documentepe care le deține în acest sens este un raport de încercări și o fișă cu date de securitate.
Pentru fapta prevăzută de art. 38, alin. 3, pct. 11 din HG nr. 1175/2007, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 de lei, conform art. 40, alin. 2 din același act normativ.
Petenta nu a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat că reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal și nu a putut formula obiecțiuni, iar lipsa reprezentantului legal nu a putut fi confirmată de un martor, fiind precizate, în conformitate cu dispozițiile art. 19, alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa martorului, respectiv faptul că la fața locului nu s-a putut identifica niciun martor decât alt agent constatator, care, potrivit OG nr. 2/2001, nu poate semna în calitate de martor, iar conducătorul auto nu a dorit să își asume această calitate.
Față de cele consemnate în procesul-verbal, petenta a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G.nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/19.05.2014, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța învederează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 19.05.2014, întocmit de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În acest sens apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză (în special, aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, coroborate cu planșele fotografice anexate și cu depoziția martorului R. C.-I.), instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentei prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 19.05.2014.
În ceea ce privește susținerile petentei din plângerea contravențională privind faptul că angajatul său avea asupra sa instrucțiunile scrise în conformitate cu ADR, însă agentul constatator a devenit nerăbdător și, fără să aștepte să-i fie prezentate aceste instrucțiuni, a procedat la sancționarea societății contestatoare, instanța nu le poate primi, întrucât petenta nu a furnizat niciun mijloc de probă din care să rezulte cu claritate situația expusă sau care să prezinte o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a invocat alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În acest context, instanța reține, în privința depoziției martorului R. C.-I., că afirmațiile sale, conform cărora nu a avut la el fișa cu instrucțiunile scrise în conformitate cu ADR, dar i-a cerut un răgaz inspectorului din cadrul intimatei, întrucât aceste instrucțiuni se aflau în mașină, relatându-i că merge la mașină pentru a le aduce în vederea prezentării, însă atunci când a dorit să-i înmâneze agentului constatator instrucțiunile, acesta i-a răspuns că nu mai are nevoie de ele, deși confirmă susținerile petentei din plângerea contravențională, urmează a fi privite de instanță cu rezerve, întrucât între martor și societatea petentă există raporturi juridice specifice dreptului muncii, astfel încât este inevitabilă existența unui grad de subiectivism din partea acestuia. Având în vedere faptul că martorul ar putea avea un interes în soluționarea favorabilă a litigiului, instanța apreciază că declarația sa nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal.
Tot astfel, instanța reține că în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat nici cu privire la declarația conducătorului auto din momentul constatării contravenției, consemnată în mod corespunzător în actul de sancționare al conduitei petentei, conform căreia acesta a recunoscut lipsa instrucțiunilor scrise în conformitate cu ADR, menționând faptul că singurele documente pe care le deține în acest sens este un raport de încercări și o fișă cu date de securitate.
În plus, instanța reține, în acord cu cele menționate în actul constatator, că potrivit punctului 5.4.3.1 din Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase, instrucțiunile scrise trebuie să se afle în cabina vehiculului la îndemâna echipajului, scopul acestora fiind de a facilita măsurile de urgență ce trebuie luate în timpul unui accident sau a unei situații neprevăzute ce poate surveni în timpul transportului. Or, din declarațiile martorului rezultă că nu avea asupra sa instrucțiunile și că a fost necesar un interval de timp pentru a le prezenta agentului constatator, aspect care nu constituie o situație care să înlăture caracterul contravențional al faptei, dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001.
De altfel, societatea petentă nu a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție pentru motive de netemeinicie, ci înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/19.05.2014, îndeplinește condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, în special la faptul că societatea petentă a înțeles să intre în legalitate, remediind situația, ținând cont și de depoziția martorului audiat în cauză, depoziție care, deși nu este de natură să răstoarne prezumția de veridicitate a actului constatator, are aptitudinea de a conduce la reindividualizarea sancțiunii, existând posibilitatea ca șoferul ansamblului de vehicule supus verificării să fi avut la bord instrucțiunile în cauză, dar să nu le fi putut prezenta la momentul controlului, întrucât nu le avea la îndemână, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 5.000 lei este disproporționată și va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea sancțiunii contravenționale cu amendă în valoare de 5.000 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
De asemenea, instanța reține că antecedența contravențională nu constituie un motiv care să atragă ”de plano” imposibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, mai ales în contextul în care în speță, periculozitatea socială a faptei este redusă conform celorlalte mijloace de probă administrate în cauză.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 19.05.2014, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. PLANTAGRO .> în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 5000 lei cu sancțiunea avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
În baza art. 453 C.proc.civ., având în vedere și principiul disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. PLANTAGRO . sediul în V., la cab. avocat C. C., ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR, cu sediul ales în Suceava, .. 16, jud. Suceava.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 19.05.2014, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 5000 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 19.05.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în concediu de maternitate,
semnează președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 21.07.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3401/2015.... → |
|---|
