Plângere contravenţională. Sentința nr. 3934/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3934/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2299/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 3934
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2015, iar apoi pentru data de 21 aprilie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 07.02.2014, sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 0398 din data de 04.06.2013, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea acestuia și, pe cale de consecință, anularea amenzii și a tarifului de despăgubire, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție este nul, întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că agentul constatator a sancționat societatea în baza OG nr. 43/1997, ce reprezintă norma generală în materie, deși furnizarea și transportul rutier de bunuri divizibile sunt reglementate de HG nr. 1373/2008, normă specială în materie.
A mai arătat petenta în același sens că art. 8 din HG nr. 1373/2008 vine să sancționeze circulația vehiculelor cu depășirea maselor pe axe fără autorizație specială de transport, doar că limitele amenzii contravenționale sunt mult mai scăzute decât cele prevăzute de OG nr. 43/1997.
Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidența legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens. Fiind în prezența unei dispoziții speciale, art. 61,alin. 1, lit. p din OG nr. 43/1997, act normativ ce reprezintă norma generală în materia transporturilor agabaritice, nu se aplică în speță, fiind incidente prevederile derogatorii din legea specială.
De asemenea, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, întrucât organul constatator nu a făcut dovada respectării legislației metrologice privind aparatul cu care s-a efectuat cântărirea.
În acest sens, a arătat petenta că organul constatator trebuie să prezinte un buletin de verificare metrologică valabil pentru instalația de cântărire care va fi exploatată în locația DJ 291 km 13+000 în localitatea Siminicea.
În situația în care argumentele de nelegalitate prezentate nu vor fi reținute de instanță, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, motivat de faptul că valoarea pagubei este mai mică raportat la cuantumul amenzii, ceea ce conduce la concluzia că fapta are un grad de pericol social scăzut.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile HG nr. 1373/2008, ale OG nr. 2/2001, ale OG nr. 43/1997 și ale Normei de Metrologie Legală NM 059-05, aprobată prin Ordinul BRML nr. 291/2005.
În dovedire, petenta a anexat la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de contravenție.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul din data de 29.04.2014, reprezentantul convențional al intimatei a arătat că a depus întâmpinarea în alt dosar, care are același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, invocând excepția autorității lucrului judecat.
La termenul din data de 04.09.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei, iar în baza art. 254, alin. 5 Cod procedură civilă, a considerat necesară administrarea probei cu următoarele înscrisuri: buletin de verificare metrologică, documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, precum și dovada de comunicare a procesului-verbal de contravenție către petent, dispunând în acest sens citarea intimatei.
Prin cererea ce face obiectul dosarului reunit la prezenta cauză (dosar nr._ ), înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.03.2014, petenta a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu aceeași intimată, contestând același proces-verbal de contravenție, nr. 0398/04.06.2013 și invocând aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie ca cele arătate în cuprinsul plângerii contravenționale ce face obiectul prezentului dosar.
În susținerea plângerii, petenta a anexat la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție contestat, încheiere din data de 20.02.2014, pronunțată în dosarul nr._/193/2013, jurisprudență.
La data de 15.04.2015, intimata a formulat întmpinare, prin care a solicitat instanței admiterea excepției de litispendență și trimiterea dosarului la dosarul nr._ al Judecătoriei B. și respingerea plângerii formulate ca tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal atacat.
În motivare, intimata a învederat că, urmare a constatării săvârșirii de către petentă a contravenției prevăzute de art. 61, lit. p din OG nr. 43/2007, s-a întocmit procesul-verbal nr. 398/04.06.2013 împotriva căruia s-a formulat de către petentă plângerea contravențională ce a format obiectul dosarului nr._/193/2013, plângere anulată pentru neîndeplinirea de către petentă a obligațiilor ce i-au fost aduse la cunoștință de către instanță.
Ulterior, la 07.02.2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. plângerea ce face obiectul dosarului nr._, invocându-se aceleași motive care au fost reiterate de către aceeași petentă, împotriva aceluiași proces-verbal de contravenție, pe calea unei noi plângeri, aceleași aspecte fiind invocate și în acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Pe cale de consecință, intimata a înțeles să invoce, pe de o parte, excepția litispendenței și, pe de altă parte, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Prin încheierea din data de 04.09.2014, instanța a admis excepția de litispendență și a dispus reunirea cererilor litispendente ce formează obiectul dosarelor nr._ și nr._ și judecarea lor în cadrul dosarului nr._ .
Prin încheierea din data de 15.12.2014, instanța a respins ca neîntemeiate excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și excepția autorității de lucru judecat, invocate de către intimată.
Prin încheierea din data de 05.02.2015, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și emiterea unei adrese către intimată, cu mențiunea de a depune un înscris din care să rezulte că instalația cu care a fost efectuată cântărirea autoutilitarei N3, cu nr. de înmatriculare_ corespunde unuia dintre mijloacele de măsurare pentru care au fost emise buletinele de verificare metrologică anexate la dosar.
În ședința publică din data de 04.03.2015, apărătorul intimatei a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 27.11.2013, raportul nr. 24/23.10.2013, declarație de conformitate și a arătat că din greșeală a depus la dosar două buletine de verificare metrologică și că cel depus la acel termen corespunde mijlocului de măsurare cu care a fost determinată greutatea pe axe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr. 0398 din data de 04.06.2013, s-a reținut că la data de 04.06.2013, ora 09:45, autoutilitara N3, cu nr. de înmatriculare_, aparținând ., condusă de J. A., a circulat pe DJ291, km 13+000, iar în urma verificărilor, s-a constatat depășirea masei maxime admise, masa totală fiind de_ kg.
Societatea petentă a fost sancționată contravențional în temeiul art. 61, lit. p din OG nr. 43/1997, cu modificările ulterioare cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 de lei.
În drept, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G.nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, instanța urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Petenta a învederat că nu au fost respectate dispozițiile legale, întrucât temeiul legal în baza căruia a fost întocmit este necorespunzător.
Verificând procesul-verbal de contravenție contestat, instanța constată că societatea petentă a fost sancționată contravențional în baza art. 61, alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, potrivit căruia ” (1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: (...) p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.”
Pe de altă parte, potrivit art. 2, alin. 1, lit. b din HG nr. 1373 din data de 28.10.2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, furnizorii ale căror bunuri sunt distribuite folosind rețeaua de drumuri publice din România au obligația de a încărca vehiculele folosite pentru transportul bunurilor divizibile, astfel încât masa totală a vehiculului să nu depășească masa totală maximă admisă în circulație, corespunzătoare sectorului de drum public la care este amenajat accesul de la punctul de încărcare (s.n.). Încălcarea acestei obligații atrage, potrivit art. 8, alin. 1, lit. a, sancționarea contravențională a furnizorului.
Din interpretarea celor două reglementări prezentate mai sus, instanța concluzionează că dispozițiile art. 8, alin. 1, lit. a din HG nr. 1373 din data de 28.10.2008, coroborate cu prevederile art. 2, alin. 1, lit. b din același act normativ nu constituie norme speciale, derogatorii de la prevederile art. 61, alin. 1, lit. p din OG nr. 43/1997 pentru următoarele argumente:
Pentru ca o normă să aibă caracter de normă specială, derogatorie, este necesar să reglementeze o situație de excepție față de situația de drept comun, generală. Or, în speță, cele două reglementări se referă la două obligații distincte, reținute de către legiuitor în sarcina unor subiecte de drept diferite, fiind vorba de fapt despre două contravenții, iar nu despre aceeași contravenție sancționată prin două acte normative.
Astfel,dispozițiile art. 61, alin. 1, lit. p din OG nr. 43/1997 se referă la nerespectarea obligației de a efectua transporturile de mărfuri care nu sunt indivizibile cu depășirea masei totale maxime admise, obligație ce incumbă, după caz, persoanelor fizice sau juridice responsabile, în conformitate cu art. 41, alin. 10 din același act normativ (operatorului de transport rutier, persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport; proprietarului vehiculului rutier, conducătorului auto sau expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare). Pe de altă parte, art. 2, alin. 1, lit. b din HG nr. 1373 din data de 28.10.2008 reglementează obligația de a încărca vehiculele folosite pentru transportul bunurilor divizibile, astfel încât masa totală a vehiculului să nu depășească masa totală maximă admisă în circulație, corespunzătoare sectorului de drum public la care este amenajat accesul de la punctul de încărcare, obligație ce revine furnizorilor ale căror bunuri sunt distribuite folosind rețeaua de drumuri publice din România sunt următoarele, astfel cum sunt aceștia definiți de art. 1, lit. e din același act normativ.
În plus, dacă textul de lege din OG nr. 43/1997 se aplică în cazul efectuării unor transporturi de mărfuri cu depășirea masei maxime totale admise pe sectorul de drum pe care se efectuează acel transport, dispozițiile HG nr. 1373/28.10.2008 se aplică exclusiv în cazul în care operatorul economic care distribuie bunurile nu respectă cu ocazia încărcării bunurilor divizibile masa totală maximă admisă în circulație, corespunzătoare sectorului de drum public la care este amenajat accesul de la punctul de încărcare, iar nu cea corespunzătoare sectorului de drum pe care se desfășoară efectiv transportul, cum este cazul în speță.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 25.000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Cu privire la fapta reținută în sarcina petentei, instanța constată că potrivit art.61 alin.1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, constituie contravenție efectuarea de transporturi cu mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea maselor totale admise, maselor maxime admise pe axe, prevăzute în anexele 2 și 3 la O.G.nr. 43/1997, iar potrivit pct. 2.3.3. din Anexa 2, greutatea maximă admisă pe sectorul de drum modernizat este de 30 de tone. Întrucât vehiculul petentei a circulat pe DJ 291, controlul fiind efectuat în localitatea B., iar aceasta categorie de drum se înscrie potrivit Ordinului 355/2010 pentru aprobarea listelor cuprinzând drumurile de interes național cu masele și dimensiunile maxime admise în circulație pentru vehiculele rutiere de transport marfă, în categoria drum modernizat, greutatea maximă admisă era de 30 tone.
Conform tichetului de cântărire-măsurare nr. 205/04.06.2013, masa totală obținută în urma însumării greutății obținute pe fiecare axă a fost de_ kg.
În ceea ce privește însă susținerile petentei privind faptul că agentul constatator nu a făcut dovada respectării legislației metrologice privind aparatul cu care s-a efectuat cântărirea, instanța apreciază că, deși intimata a reținut în sarcina petentei contravenția de nerespectare a masei totale maxime admise pe sectorul respectiv de drum și a aplicat acesteia o amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, aceasta nu a făcut dovada că instalația portabilă de măsurare a sarcinii pe axe, respectă Norma de Metrologie Legală, aprobată prin Ordinul nr.291/2005, care stabilește cerințele metrologice și tehnice și modalitățile de atestare a legalității, specifice instalațiilor portabile și care instituie mai multe garanții în favoarea contravenienților, că fapta a fost constatată cu mijloace tehnice, omologate și verificate metrologic, care stabilesc dincolo de orice dubiu, că a fost săvârșită o fapta prevăzută de legea contravențională, în cazul de față, că a fost depășită greutatea maximă admisă pe axe.
Potrivit Normei de Metrologie Legală MNL 001-05, aprobată prin Ordinul nr.106/2005, mijloacele de măsurare definite în normele de metrologie legală specifice, trebuie să asigure un înalt nivel de protecție metrologică, astfel încât părțile implicate să capete încredere în rezultatele măsurărilor, iar evaluarea conformității unui mijloc de măsurare cu cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă și în normele de metrologie legală specifice, se efectuează cu prilejul aprobării de model sau al verificării metrologice, inițiale sau periodice, în măsura în care fiecare din aceste modalități de control metrologic este prevăzut în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.
Norma de Metrologie Legală 059-05, aprobată prin Ordinul nr.291/2005, stabilește cerințele metrologice și tehnice și modalitățile de atestare a legalității, specifice instalațiilor portabile pentru determinarea sarcinii pe axă la vehicule rutiere, aceste instalații fiind folosite în special pentru constatarea respectării reglementărilor privind sarcinile maxime admise pe drumurile publice.
Cu privire la atestarea legalității (cap.5), se prevede că aceasta se realizează numai după demonstrarea conformității acesteia cu cerințele metrologice și tehnice aplicabile specificate în tabel, iar conformitatea unui mijloc de măsurare cu toate cerințele prevăzute de prezenta normă se atestă prin marcaje metrologice: marcajul aprobării model și marcajul de verificare inițială sau periodică. Verificarea metrologică se efectuează în două etape: A (în laborator) și B (la locurile de montare), iar marcajele metrologice pot fi însoțite de documente specifice: certificate de aprobare model și buletine de verificare metrologică.
În cazul de față, instanța constată că intimata a depus la dosar raportul nr. 24/23.10.2013 pentru etapa A a verificării metrologice, emis pentru mijlocul de măsurare ”Aparat de cântărit cu funcționare neautomată pentru cântărirea pe osie”, tip WL103, ce atestă conformitatea modelelor cu seriile 5009/5008 cu cerințele prevăzute în NML 056-05.
De asemenea, a fost anexat la dosar de către intimată buletinul de verificare metrologică numărul_ din data de 27.11.2013 pentru mijlocul de măsurare corespunzător seriilor 5008/5009, cu care a fost efectuată cântărirea autoutilitarei N3, cu nr. de înmatriculare_ potrivit precizărilor intimatei și care a fost prezentat la verificare la data de 27.11.2013, având rezultatul ”Admis” și perioada de valabilitate a verificării de un an. În plus, la dosar au mai fost depuse buletinele de verificare metrologică numărul_ din data de 27.11.2013 pentru mijlocul de măsurare corespunzător seriilor 2455/2456, nr._ din data de 13.11.2012, pentru mijlocul de măsurare corespunzător seriilor 5008/5009 și nr._ din data de 13.11.2012, pentru mijlocul de măsurare corespunzător seriilor 2455/2456.
Verificând aceste înscrisuri, precum și tichetul de cântărire nr. 205/04.06.2013, instanța constată că acesta din urmă nu prezintă mențiuni privind identificarea instalației pentru determinarea greutății pe axe cu care a fost efectuată cântărirea autoutilitarei aparținând societății petente prin specificarea tipului de model sau a seriei corespunzătoare acesteia. Or, în contextul în care, potrivit buletinelor de verificare metrologică anexate la dosar, intimata deține mai multe instalații de măsurare a greutății pe osie, instanța se află în imposibilitatea concretă de a verifica dacă fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost constatată cu mijloace tehnice, omologate și verificate metrologic, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 059-05, aprobată prin Ordinul nr. 291/2005. În acest context, instanța reține că simpla afirmație a intimatei, prin reprezentantul său convențional privind faptul că măsurarea greutății pe axe a fost efectuată cu instalația corespunzătoare seriilor 5008/5009 nu este de natură să conducă la concluzia contrară. Astfel, chiar în contextul în care procesului-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, i se recunoaște prezumția de legalitate și veridicitate, aceasta nu se poate extinde și asupra unor împrejurări de fapt care nu au fost surprinse cu ocazia constatării contravenției, în acest caz fiind aplicabilă pe deplin regula de drept procesual civil în materie probatorie, prevăzută de art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul judecății având obligația de a o dovedi.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că intimata nu a făcut dovada legalității și conformității mijlocului de măsurare utilizat pentru emiterea tichetului de cântar nr. 205/04.06.2013, cu cerințele metrologice și tehnice prevăzute în Norma de Metrologie Legală MNL 001-05, aprobată prin Ordinul nr. 106/2005 și în Norma de Metrologie Legală 059-05, aprobată prin Ordinul nr.291/2005, întrucât nici nu a pus la dispoziția instanței un înscris din care să rezulte corespondența dintre mijloacele de măsurare pentru care au fost emise buletinele de verificare metrologică și instalația cu care a fost efectuată cântărirea autoutilitarei N3, cu nr. de înmatriculare_ și nici nu a furnizat dovezi din care să rezulte faptul că operațiunea de cântărire a fost efectuată cu instalația corespunzătoare seriilor 5008/5009, conform propriilor precizări.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că intimata nu a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, astfel că, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, va admite plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B. și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0398 din data de 04.06.2013 și măsurile dispuse prin acesta.
Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Suceava, .. 56, jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., cu sediul în mun. B., ., jud. B..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0398 din 04.06.2013 și măsurile dispuse prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în concediu de maternitate,
semnează președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 27.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3563/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3952/2015. Judecătoria... → |
|---|
