Plângere contravenţională. Sentința nr. 5428/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5428/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 11674/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5428
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, a răspuns av. P. C., pentru petentă și martorul B. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de prezența martorului B. D., instanța procedează la audierea acestuia sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art.311, ale art.318-319 și ale art. 321 C.pr.civ., susținerile acestuia fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosar, după citire și semnare.
La interpelarea instanței, avocatul petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța, în temeiul art. 244 C.pr.civ. declară terminată cercetarea judecătorească.
În baza art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă avocatului petentei cuvântul pe fond.
Avocatul petentei, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului. Mai arată acesta că, așa cum rezultă din probatoriul administrat, respectiv din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorilor, echipamentul de protecție a fost asigurat de angajator, motiv pentru care nu se poate vorbi despre crearea unei situații de risc în ceea ce privește securitatea muncii. Totodată, solicită avocatul petentei să se facă aplicarea dispozițiilor art. 21, alin.3 din OG 2/2001, motivat de lipsa antecedentelor contravenționale și raportat la circumstanțele săvârșirii faptei și la urmările produse. Mai mult decât atât, relevă acesta că inspectorii ITM nu au fost la fața locului și s-au rezumat să încheie procesul verbal de contravenție în lipsa administratorului societății.
În baza art. 394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare, pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2014, sub numărul_, petenta . B., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 29.07.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în urma unui control de rutină efectuat de inspectorii ITM la sediul său, s-a reținut în sarcina faptul că, nu a asigurat echipament individual de protecție angajaților care lucrează ca mecanici auto întreținere reparații.
A susținut aceasta că angajatul B. D. a deținut în permanență echipament de protecție, achiziționat și pus la dispoziția sa de subscrisa, contrar celor reținute de intimat. Petenta a mai precizat că, în privința costurilor achiziționării unui echipament de protecție (cămașă, pantalon), acestea sunt mult mai ridicate decât costurile unei salopete. Mai mult, a amenționat aceasta că, la angajare mecanicul s-a prezentat cu propriul echipament de protecție. Deosebit de acestea, a arătat petenta că, e puțin probabil ca la data efectuării controlului, când se înregistrau 29 grade Celsius, angajatul să fi purtat cizme de protecție.
În susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a învederat petenta atât faptul că plata amenzii contravenționale aplicate ar avea efecte dezastruoase pentru activitatea societății, gradul de pericol social redus, precum și faptul că se află la prima abatere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5, alin. 5, ale art. 21, alin. 3 și ale art. 34 din OG 2/2001.
Petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copie: procesul verbal contestat . 9-10), proces-verbal de predare-primire echipament de lucru, din data de 23.06.2014 (fila 7) și factură fiscală nr. 0005/23.06.2014 (fila 8). Totodată a solicitat și încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorii B. D. și M. D..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 31.10.2014 intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivare, intimatul a arătat că, la controlul efectuat în data de 25.07.2014 la sediul petentei, s-au constatat mai multe nereguli, printre care și nerespectarea obligației de a acorda echipament individual de protecția muncii, respectiv mănuși de protecție, îmbrăcăminte de protecție, încălțăminte de protecție, pentru lucrătorii care lucrează ca mecanici auto întreținere-reparații, motiv pentru care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei.
A mai susținut acesta că cele invocate de petentă nu o absolvă de răspundere, arătând totodată că nu se justifică înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului, întrucât petenta a săvârșit faptele cu vinovăție și nu a făcut dovada unei alte situații de fapt.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție (filele 26-27), dovada de comunicare a acestuia (fila 28), procesul verbal de control nr._/28.07.2014 și anexe (filele 29-31).
La data de 24.11.2014, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, susținerile din cuprinsul întâmpinării. În plus, a precizat aceasta că, la momentul controlului, avea un singur angajat pe postul de mecanic auto, în persoana numitului B. D., căruia i s-a acordat echipament de protecție.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială cu martorii M. D. și B. D..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.07.2014, intimatul I. T. de Muncă B., a constat că, la controlul inopinat efectuat la data de 25.07.2014, la sediul petentei, aceasta nu a realizat și nu deține evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor la locurile de muncă; nu a întocmit planul de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor; nu a efectuat verificarea legăturii la instalația de punere la pământ pentru echipamentele de muncă electrice; nu a asigurat efectuarea examenului medical la angajare pentru lucrătorul B. D. și nu a acordat echipament individual de protecția muncii pentru lucrătorii care lucrează ca mecanici auto întreținere-reparații (filele 26-27).
Petenta a fost sancționat contravențional cu amendă, în cuantum de 5000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 13, lit. r din Legea nr. 319/2006 și sancționate de art. 39 alin. 2 din Legea 319/2006, cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 12, alin. 1, lit. a din Legea 319/2006, cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 13, lit. b din Legea 319/2006, cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3.3.16.2, anexa 1 din HG 1146/2006 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 13, lit. j din Legea 319/2006.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de petentă, întrucât aceasta a refuzat să semneze și nici de către un martor asistent, fiind însă menționat motivul pentru care agentul constatator nu a putut desemna un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Față de conținutul plângerii contravenționale formulate, instanța reține că petenta înțelege să conteste doar contravenția prevăzută de dispozițiile art. 13, lit. r din Legea nr. 319/2006 și sancționată de art. 39 alin. 2 din Legea 319/2006. Pe cale de consecință, instanța nu va mai analiza temeinicia procesului verbal contestat în ceea ce privește contravenția sancționată cu avertisment.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 28.07.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 13, lit. r din Legea nr. 319/2006 și ale art. 39 alin. 2 din Legea 319/2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 13, lit. r din Lg. nr. 319/2006: „în vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii: (...)r) sa asigure echipamente individuale de protectie”.
Conform art. 39, alin. 2 din Lg. nr. 319/2006: „(...) (2) Constituie contraventie si se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei încalcarea dispozițiilor art. 13 lit. b), c), p) si r)”.
Reprezentantul petentei s-a prezentat în instanța și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu martorul M. D..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum de 5000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimat, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorii M. D. și B. D..
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției aflat la fila 26-27 din dosar și din procesul verbal de control nr. 7786/28.07.2014 și anexa (filele 29-30), rezultă că petenta nu a asigurat echipament individual de protecția muncii, respectiv mănuși de protecție, îmbrăcăminte de protecție, încălțăminte de protecție, pentru lucrătorii care lucrează ca mecanici auto întreținere-reparații. Mai mult decât atât, constată instanța că, din cuprinsul procesului verbal de predare-primire depus la dosar de către petentă reiese doar faptul că, numitului B. D. i s-a asigurat doar un echipament, reprezentat de o salopetă.
În ceea ce privește declarațiile martorilor B. D. și M. D., instanța reține că între acestea există o . contradicții. Astfel, în timp ce cu ocazia audierii în mod nemijlocit în fața instanței de judecată, martorul M. D. a menționat că, a achiziționat personal echipamentul pentru numitul B. D., respectiv o salopetă, precum și faptul că, la momentul la care au venit inspectorii de muncă doar o singură persoană era angajată ca mecanic auto, martorul B. D. a precizat că a primit de la numitul M. D. un echipament de protecție, format din bluză și pantalon, și nu din salopetă, cât și faptul că, la societate mai era angajat încă un mecanic auto, care a lucrat efectiv pe toată perioada în care a lucrat și acesta. Având în vedere cele expuse mai sus, instanța urmează a înlătura declarațiile martorilor B. D. și M. D., apreciind-le ca fiind nesincere.
Referitor la susținerea petentei, în sensul că, întrucât în ziua respectivă se înregistrau 29 grade Celsius, era puțin probabil ca angajatul să fi purtat cizme de protecție, instanța apreciază că nu este de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei, motiv pentru care o va respinge ca fiind neîntemeiată.
În consecință, având în vedere că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenției, deși acesteia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța apreciază că petenta se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, aceasta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal ., nr._ din data de 28.07.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea amenzii în cuantum de 5000 lei aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 13, lit. r din Lg. 319/2006, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia instanța și, având în vedere că nu s-a făcut dovada persistenței petentei într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 5000 lei este disproporționată și va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Totodată, instanța va atrage atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 28.07.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 5000 lei aplicată, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în B., Calea Națională, nr. 83A, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 28.07.2014 întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 5000 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./10.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4762/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
