Plângere contravenţională. Sentința nr. 6081/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6081/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 16453/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6081
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul H. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015, respectiv la data de 11.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2014, sub numărul_, petentul H. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data dea 01.11.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 01.11.2014, în jurul orei 18:20, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală de la B. la B., în centrul localității Cătămărăști-Deal, . fost oprit și sancționat de un echipaj de poliție, pe motiv că nu a oprit imediat autoturismul, la semnalele luminoase și sonore ale autospecialei de poliție.
A precizat petentul că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa întrucât a oprit imediat autoturismul, la semnalele luminoase ale poliției, care însă nu folosit și semnalele acustice, așa cum în mod greșit s-a reținut.
Petentul a mai arătat că nici până la data introducerii plângerii nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție contestat.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie: dovada cu drept de circulațoe (fila 13). Totodată, acesta a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul A. D..
La data de 15.01.2015, petentul a depus la dosar precizări, invocând excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție contestat și excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, iar pe fond a solicitat admiterea plângerii, așa cum a fost formulată.
Cu privire la excepția nulității absolute, a arătat acesta că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 19, alin. 1 și 3 din OG 2/2001 întrucât, deși petentul a refuzat să-l semneze, agentul constatator nu a făcut mențiunea despre această împrejurare, care să fie confirmată de cel puțin un martor asistent
Referitor la excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, a menționat acesta că, în cauză, sancțiunea a fost aplicată la data de 01.11.2014, iar procesul verbal de contravenția i-a fost comunicat la mai mult de o lună de la această dată, în afara termenului legal prevăzut de lege, de o lună de la data constatării faptei.
Pe fondul cauzei, petentul a susținut că nu a comis contravenția pentru care a fost sancționat întrucât s-a conformat imediat semnalelor luminoase ale poliție, oprind pe dreapta autoturismul. De asemenea, a menționat acesta că în niciun moment nu au fost folosite semnalele sonore
În subsidiar, a solicitat petentul înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și lipsa antecedentelor contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118 din OUG 195/2002.
În dovedire, petentul a depus, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 18) și lista de distribuire a corespondenței, emisă de Unitatea poștală B., la data de 09.12.2014 (fila 19).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 17.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 01.11.2014, în jurul orei 18:45, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau intervenția în regim de urgență la un accident rutier, a constatat în mod direct că autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, nu a respectat semnalul regulamentar de oprire și acordare prioritate autospecialei de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_, care avea în funcțiune semnalele acustice și luminoase.
A mai susținut acesta că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal de contravenție se confirmă, apreciind măsura luată de acesta ca fiind legală și oportună.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 37, alin. 1 din OUG 195/2002.
În dovedire, intimatul a depus: raportul agentului constatator (fila 24), procesul verbal de constatare a contravenție în original (fila 23) și dovada de comunicare a acestuia (fila 23).
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 03.03.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență apărările arătate în cuprinsul plângerii contravenționale. A mai menționat acesta că, susținerile din raportul agentului constatator, în sensul că locul unde a oprit era izolat și nu a fost de față niciun martor asistent la locul săvârșirii faptei sunt nereale
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul A. D..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 01.11.2014, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 01.11.2014, în jurul orei 18:45, a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 29B, localitatea Cătămărăști și nu a oprit imediat pe partea dreaptă a părții carosabile la trecerea autospecialeide poliție ce avea în funcțiune semnalele luminoase și sonore (fila 23).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 450 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru fapta prevăzută de art. 37 pct. 1 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de petent, întrucât acesta a refuzat să semneze, dar nici de către un martor asistent, fiind însă menționat motivul pentru care agentul constatator nu a putut desemna un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent, cu privire la lipsa unui martor asistent care să confirme situația de fapt descrisă, cu toate că se aflau în centrul unei localități localități, la o oră la care magazinele erau deschise și având, în plus, la îndemână martorul care se afla în mașina sa, instanța apreciază că este neîntemeiat. Astfel, constată instanța că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, agentul constatator făcând referire la această atitudine și menționând motivul pentru care nu a putut desemna un martor asistent, respectiv imposibilitatea identificării unui martor asistent.
Mai mult decât atât, reține instanța că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Prin urmare rolul martorului asistent este de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Totodată, cu toate că, atât petentul, cât și martorul propus de acesta, au menționat că la data și ora respectivă erau persoane care ar fi putut avea calitatea de martor asistent, instanța reține că, textul legii nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, astfel că, fiind o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.pr.civ. - aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 - doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor pe care petentul le are cu privire la cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 01.11.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 pct. 1 din O.U.G. 195/2002 și ale art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. 195/2002.
Astfel, potrivit art. 37 pct. 1 din O.U.G. 195/2002: „(1) conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească imediat, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, în sensul de deplasare, la apropierea și la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore”.
Conform art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002: „ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Reprezentantul petentului s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu martorul A. D..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt și a încadrării juridice.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră, ce intră în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Așadar, instanța apreciază că situația de fapt reținută în cuprinsul actului constatator corespunde adevărului, întrucât din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 23 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 24 din dosar, reiese fără niciun dubiu că, la data de 01.11.2014, în jurul orei 18:45, petentul a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 29B, localitatea Cătămărăști și nu a oprit imediat pe partea dreaptă a părții carosabile la trecerea autospecialeide poliție ce avea în funcțiune semnalele luminoase și sonore.
În ceea ce privește declarația martorului A. D. audiat în mod nemijlocit în fața instanței de judecată, instanța reține că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, agentul constatator menționând în cuprinsul raportului din data de 09.02.2015 că petentul se afla singur în mașină. Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar reține faptul că martorul A. D. se afla la acel moment în mașină cu petentul, instanța apreciază că este puțin probabil ca acesta să fi auzit semnalele sonore, dat fiind faptul că, potrivit susținerilor acestuia, radioul era pornit, iar cei doi aveau subiecte de discuție.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța urmează a înlătura declarația martorului A. F., apreciind-o ca fiind nesinceră.
În consecință, întrucât contravenția contestată de către petent a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petentul, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța apreciază că petentul H. V. se face vinovat de contravenția reținute în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la faptele reținute în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 01.11.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 450 lei aplicatăpetentului pentru contravenția prevăzută de art. 37, alin. 1 din OUG 195/2002, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea de 450 lei amendă aplicată petentului, prin procesul verbal de contravenție ., nr._, încheiat de intimat la data de 01.11.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petentul urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 100 alin. 3 lit. f O.U.G. 195/2002, care prevăd că în cazul nerespectării de către conducătorul de autovehicul a semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității, o astfel de măsură având menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Verificând apărarea petentului privind prescrierea executării sancțiunii contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 25 alin.2 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului verbal se face în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, prescripția executării sancțiunilor contravenționale putând fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Totodată, reține instanța că, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”. Instanța urmează a avea în vedere și Decizia ICCJ nr. 10/2013. Prin această decizie s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin.(1) teza I raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 că, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire și că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În cazul de față, se constată că, procesul verbal de contravenție fiind întocmit la data de 01.11.2014, acesta trebuia comunicat cel mai târziu până la data 01.12.2014.
Astfel, potrivit dovezii existente la dosar (fila 23) procesul-verbal a fost comunicat petentului, prin poștă, cu scrisoare recomandată, la data de 19.11.2014, aspect ce reiese din cuprinsul dovezii de comunicare a acestuia depusă la dosar de intimat și semnată personal de petent.
Prin urmare, instanța constată că, în cauză, petentului i s-a comunicat în mod legal procesul verbal de constatatare a contravenției la data de 19.11.2014, îndeplinindu-se ordinea de preferință stabilită imperativ de lege referitor la modalitatea de comunicare, procesul-verbal de constatare fiindu-i comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată apărarea petentului referitoare la prescrierea executării sancțiunii contravenționale.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P. nr._, întocmit la data de 01.11.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B.și, în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii cuantum de 450 lei aplicată petentului, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. V., cu domiciliul în orașul B., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 01.11.2014, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 450 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./23.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6079/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5971/2015. Judecătoria... → |
|---|
