Plângere contravenţională. Sentința nr. 6079/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6079/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 15275/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6079
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015, respectiv la data de 11.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.10.2014 sub numărul_, petenta ., în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0612, din data de 08.10.2014, încheiat de intimată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
A susținut petenta că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, motivat de nerespectarea dispozițiilor art. 19, alin. 1 și 3 din OG 2/2001, care prevăd obligativitatea semnării acestuia de către un martor asistent, în lipsa contravenientului, intimata nedepunând diligențe în acest sens.
Pe fondul cauzei, această a menționat că a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 41, alin.1 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, reținându-se în sarcina sa că, autotrenul format din tractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, a circulat la data de 08.10.2014, pe DJ 293 km 6+800m, iar în urma verificărilor de cântărire a rezultat depășirea greutății maxime pe axe și a greutății maxime totale.
A susținut petenta că operațiunea de cântărire s-a efectuat fără respectarea dispozițiilor art. 3, alin. 2 din Legea 108/2014, întrucât verificarea realizată de agentul constatator a avut loc pe o distanță mai mică de 70 km, raportat la locul de încărcare, iar locul unde s-a efectuat cântărirea nu îndeplinea condițiile de orizontalitate, planeitate, duritate și rezistență pentru o cântărire corectă, nefiind folosită o rampă omologată. Mai mult decât atât, a precizat aceasta că marfa a fost încărcată direct pe câmp, unde nu există niciun mijloc de măsurare a greutății și că fiind marfă vrac este evident că nu putea fi distribuită uniform pe fiecare ax în parte.
În susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a arătat petenta că, potrivit dispozițiilor art. 21, alin. 3 din OG 2/2001, instanța de judecată poate să individualizeze sancțiunea în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile OG 43/1997, ale OG 2/2001 și ale Normei de Metrologie Legală NML 059-05.
În dovedirea plângerii, petenta a depus, la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 8), tichetul de cântărire (fila 9) și ordinul de plată privind achitarea a jumătate din minimul amenzii (fila 10). Totodată, a solicitat petenta încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul S. M..
În conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 09.12.2014, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimata arată că, la data de 08.10.2014, agentul constatator a identificat în trafic, pe DJ 293, km 6+800m, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, transportând produse agricole, care la cântărire depășea greutătea maximă totala pe axe și a greutății maxime totale.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de partea adversă, a arătat aceasta că sunt neîntemeiate, întrucât procesul verbal în cauză a fost semnat de conducătorul auto S. M., astfel încât nu era necesară semnătura unui martor asistent și nici efectuarea unei eventuale mențiuni cu privire la faptul că nu s-a găsit un astfel de martor.
Totodată, a precizat aceasta că, în ceea ce privește incidența dispozițiilor din Legea 108/2014, textul invocat reglementează o altă situație decât cea în discuție, care se referă la depășirea maselor legal admise și nu la lipsa tichetului de cântar. A mai relevat intimata că apărarea potrivit căreia cântărirea s-a efectuat la mai puțin de 70 km de locul încărcării nu poate fi primită, întrucât transportul urma să fie făcut pe o distanță mai mare de 70 km, până la destinație.
A subliniază intimata că Norma de Metrologie Legală NML 059-05 arată cu claritate că instalațiile portabile de cântărire pot fi amplasate pe suprafețe rutiere ce satisfac cerințele de orizontalitate, planeitate, duritate și rezistență în timp prevăzute de producător, condiții îndeplinite de locul unde s-a efectuat cântărirea. Mai mult decât atât, pentru cântărirea efectivă pe axe, cartea tehnică a instalației de cântărire prevede posibilitatea măsurătorilor cu o înclinare tranversală de până la 5%.
Referitor la modul de calcul al greutății, a arătat intimata că greutatea înscrisă în actul de constatare a rezultat în urma unei cântăriri fizice și concrete.
Cu privire la cererea subsidiară, intimata a precizat că se opune înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, dat fiind pericolul social grav al faptei reținute în sarcina petentei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 204 C.pr.civ.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 02.06.2015, petenta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a menționat, în plus față de apărările deja făcute că, din declarația martorului S. M., rezultă că drumul era înclinat, intimata nerespectând astfel condițiile prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 059-05. Totodată, a menționat acesta că, agentul constatator nu a indicat locul unde a fost săvârșit contravenția, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16, alin. 1 din OG 2/2001. Ca argument suplimentar în susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a arătat aceasta că amenda aplicată are un cuantum substanțial, de natură afecta situația financiară a societății.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petentă și proba testimonială cu martorul S. M..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0612, din data de 08.10.2014, s-a reținut că, la data de 08.10.2014, autotrenul format din tractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DJ 293, km 6+800, iar în urma verificării efectuate prin cântărire s-a constatat depășirea greutății maxime pe axe și a greutății maxime totale: axa 1-6350 kg, axa 2-9150 kg (legal 9000 kg), axa 3-9250 kg (legal 8000 kg), axa 4-9000 kg (legal 8000 kg), axa 5-9000 kg (legal 8000 kg), greutatea totală fiind de_ kg, față de_ kg legal. Autovehiculul transporta sfeclă conform avizului nr. 9013/07.10.2014,, fiind condus de S. M. (fila 60).
Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 61, lit. p din OG 43/1997.
Procesul-verbal nu a fost semnat de reprezentantul petentei, fiind semnat în locul acestuia de prepusul său.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, conform căruia procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor asistent, în lipsa semnării acestuia de reprezentantul său, instanța apreciază că este neîntemeiat. Astfel, reține instanța că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Prin urmare rolul martorului asistent este de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Într-adevăr, constată instanța că, în cazul de față, în momentul întocmirii procesului verbal nu era de față niciun reprezentant al petentei, nici legal și nici convențional, conducătorul auto fiind doar un prepus al acesteia care nu are drept de reprezentare decât în baza unei împuterniciri scrise, date de petentă, situație în care față de lipsa contravenientei de la locul întocmirii procesului verbal de contravenție, atestarea acestei împrejurări trebuia făcută de un martor asistent, iar, în cazul lipsei acestui martor, trebuiau precizate motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, fapt care nu s-a realizat în speța de față.
Cu toate acestea, instanța reține că, textul legii nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, astfel că, fiind o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.pr.civ. - aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 - doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor pe care petenta le are cu privire la cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de petentă, în sensul că, din cuprinsul procesului verbal de contravenție lipsește locul săvârșirii contravenției, instanța apreciază că și acesta este neîntemeiat. Așadar, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ” procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat (...)”. Nulitatea procesului-verbal prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 nu se circumscrie cazurilor de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nulitatea procesului-verbal este una relativă, fiind necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. Din lecturarea procesului-verbal contestat, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, astfel încât nu se poate susține că, în cauză petenta a făcut dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, de vreme ce instanța are, pe baza descrierii furnizate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, posibilitatea efectivă de a verifica elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului. Mai mult, instanța reține că, din cuprinsul procesului verbal contestat rezultă că, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe DJ 293, km 6+800.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0612, din data de 08.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. p) din O.G. nr. 43/1997.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. p) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor: „(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: (…) p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”.
Reprezentantul petentei s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum de_ de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicată întâmpinărea depusă de intimată, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că, în cauză nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în cuprinsul procesul-verbal contestat.
Astfel, reține instanța că, întrucât vehiculul petentei a circulat pe DJ 293, km 6+800, unde a fost efectuat controlul, aceasta categorie de drum se înscrie potrivit Ordinului 1032/2011 pentru aprobarea listelor cuprinzând drumurile de interes național cu masele și dimensiunile maxime admise în circulație pentru vehiculele rutiere de transport marfă, în categoria drum modernizat.
Greutatea de 9150 kg pe axa 2, de 9250 kg pe axa 3, de 9000 kg pe axa 4 și de 9000 kg pe axa 5, precum și greutatea totală de_ kg a fost stabilită pe bază bonului de cântărire măsurare nr. 264, emis de intimată. Practic, bonul de cântărire măsurare nr. 264 a fost emis la data depistării în trafic.
Conform tichetului de cântărire-măsurare nr. 264/08.10.2014 greutatea pe axa 2 a vehiculului era de 9,15 tone, pe axa 3 de 9,25 tone, pe axa 4 de 9 tone, pe axa 5 de 9 tone iar greutatea totală de 42,95 tone, depășind astfel limitele de 9 tone, 8 tone, 8 tone, 8 tone și respectiv de 40 de tone admise de prevederile legale astfel că față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal . nr. 0612/08.10.2014 a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
Instanța apreciază că, apărarea petentei, conform căreia cântărirea s-a efectuat fără respectarea dispozițiilor art. 3, alin. 2 din Legea 108/2014, întrucât verificarea realizată de agentul constatator a avut loc pe o distanță mai mică de 70 km, astfel că nu era necesar să dețină tichetul de cântărire, este neîntemeiată, dat fiind faptul că aceasta a fost sancționată pentru depășirea masei legal admise și nu pentru lipsa tichetului de cântar.
În ceea ce privește susținerea petentei, în sensul că, este posibil ca marfa să se fi deplasat în timpul cântării, ca urmare a cântăririi acesteia pe fiecare axă, nu poate fi reținută de instanță întrucât, potrivit mențiunilor de pe tichetul de cântărire greutatea maximă admisă a fost depășită atât pe axa 2 cât și pe axele 3, 4, 5, reținându-se totodată și depășirea greutății totale, astfel că nu este verosimilă această susținere.
Totodată, referitor la apărarea petentei, potrivit căreia, față de declarația martorului S. M. care a precizat că drumul era înclinat, reiese că nu s-au respectat condițiile de orizontalitate, planeitate, duritate și rezistență, instanța apreciază că și aceasta este neîntemeiată, simpla susținere a martorului, care de altfel nu mai participase până în acel moment la o altă operație de cântărire, în sensul că „apreciază ”că suprafața șoselei era „puțin înclinată”, nu este de natură a conduce la concluzia că nu au fost respectate condițiile impuse de normele legale. Mai mult decât atât, intimata a precizat că locul unde s-a efectuat operațiunea de cântărire avea un unghi de înclinație de până la 5%.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal ., nr. 0612, din data de 08.10.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de_ lei aplicatăpetentei pentru contravenția prevăzută de art. 61, lit. p din OG 43/1997, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentei într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, sancțiunile contravenționale nefiind sunt un scop în sine, ci mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii, în cuantum de_ lei aplicată petentei, prin procesul verbal de contravenție . nr. 0612 din data de 08.10.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petenta urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 0612 din data de 08.10.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta N. M. SRL, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMUȘI ȘI PODURI B.și, în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de_ lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 61, lit. p din OG 43/1997, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Totodată, instanța constată că petenta a achitat amenda în cuantum de_ lei în contul Consiliului Județean B.- DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMUȘI ȘI PODURI B., astfel cum rezultă din ordinul de plată nr. 1 din data de 09.10.2014 (fila 10). Având în vedere soluția pronunțată de instanță, respectiv aceea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, instanța va dispune restituirea sumei de_ lei, achitată de petent, cu titlu de amendă.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat F. L., din Iași, ., parter, județul Iași, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., cu sediul în B., ., județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0612, din data de 08.10.2014 întocmit de intimată, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de_ lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Dispune restituirea sumei de_ lei, achitată de petentă cu titlu de amendă.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./29.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5903/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6081/2015.... → |
|---|
