Plângere contravenţională. Sentința nr. 6135/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6135/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 17787/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6135
Ședința publică de la 12 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul C. F. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2015, sub numărul_ /2015, petentul C. F. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 26.11.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 26.11.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ dinspre B. spre B., a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție, în localitatea Călinești și sancționat pentru faptul că a circulat cu o viteza de 75 km/h, în localitate.
A susținut acesta că, nu a depășit viteza legală și că acuzația agentului constatator este nefondată. De asemenea, a mai menționat acesta că, deși a fost oprită în trafic și mașina în spatele căreia circula, respectivului conducător auto nu i s-a aplicat nicio sancțiune contravențională.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat (fila 5), dovada comunicării procesului verbal de contravenție (fila 7) și cartea de identitate (fila 6). Totodată, a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii C. C. și B. M. și depunerea la dosar, de către intimat la dosar a certificatului de omologare și a buletinului de verificare metrologică ale aparatului radar, precum și a autorizației de operator radar pentru agentul constatator.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 18.03.2015, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 26.11.2014, ora 17:48, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de petent a fost înregistrat, cu mijloace tehnice omolagate și avizate metrologic, circulând cu o viteză de 75 km/h, în localitatea Călinești, județul B..
De asemenea, acesta a arătat că aparatul radar în cauză a fost verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014, montat pe autospeciala MAI_.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 121 din HG 1391/200.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 20), originalul procesului verbal de constatare a contravenție (fila 27), copia buletinului de verificare metrologică aparat radar și copie atestatului de operator „autovision” nr. 585.519/01.04.2010 (fila 19), cazierul contravențional (fila 18) și CD-ul cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului (fila 16).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..P., nr._, din data de 26.11.2014, s-a reținut că la data de 26.11.2014, în jurul orei 17:48, petentul a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 29C, în localitatea Călinești, județul B. cu o viteză de 75 km/h, în plus cu 25 km/h față de limita legală, fapta reținută fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ (fila 27).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă, în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea că: „ am mers în spatele altei mașină”
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat de intimat la data de 26.11.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 1, art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. b), pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 121 alin. 1 din H.G. 1291/2006.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: „(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
Conform art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 2) din O.U.G. nr. 195/2002: (…) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) (...) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006: „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Cu privire la limita de viteză admisă, art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 statuează că: „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”, nefiind necesară amplasarea unui indicator privind restricția de viteză în acest sens, petenta având obligația de a cunoaște și de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și ale H.G. nr. 1391/2006.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat viteza de 75 km/h, cu care s-a reținut că a circulat la data de 26.11.2014.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimioniale cu martorii C. C. și B. M.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002 fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 19), cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_ a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr. 585.519/01.04.2010 (fila 19) ag. P. V. putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”.
De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză.
Din înregistrarea video (fila 16) depusă la dosar de către intimat, se observă că la data de 26.11.2014, la ora 17:48:31- 17:48:33, autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de petent a circulat cu o viteză de 75 km/h. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar.
Mai mult decât atât, constată instanța că, așa cum rezultă și din susținerile petentului, acesta circula în spatele unei alte mașini. În acest sens, reține instanța că, în momentul în care aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala de poliție detectează mai multe autovehicule circulând în aceeași direcție de deplasare, funcția TARGET a acestuia marchează autoturismul „țintă”, în dreptul literei „T” (Target), fiind redată viteza cu care a circulat primul autoturism, până în momentul în care a ieșit din raza de acțiune a aparatului radar, iar funcția FAST a acestuia selectează și indică cea mai mare viteză de deplasare a autovehiculelor, în cazul de față, din înregistrarea video reieșind că autoturismul marca marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de petent, a circulat cu viteza (F) de 75 km/h.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că, deși a fost oprită în trafic și mașina în spatele căreia circula, respectivului conducător auto nu i s-a aplicat nicio sancțiune contravențională, instanța apreciază că este neîntemeiată, nefiind de natură a conduce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei reținute în sarcina sa.
Prin urmare, în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv filmul cu vehiculul condus de petent și înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În consecință, cu toate că petentul a contestat prin prezenta plângere situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Mai mult, apreciază instanța că, nici proba testimonială propusă de acesta nu era concludentă pentru soluționarea cauzei deoarece, în lipsa unor mijloace tehnice care să înregistreze fidel viteza de deplasare a autoturismului (de exemplu GSP), aceasta nu poate fi dovedită cu declarații de martori, iar înregistrarea cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic nu poate fi combătută decât printr-o probă similară celei administrate de agentul constatator.
Astfel, instanța constată că petentul C. F. I. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 26.11.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 360 lei aplicatăpetentului pentru contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța constată că sancțiunea aplicată constând în amendă contravențională în cuantum de 360 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 este corect individualizată, agentul constatator orientându-se spre minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentei. În plus, petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, având în vedere și antecedența contravențională a petentului care, deși a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de aceeași natură, nu a înțeles pericol social al acesteia, respectiv faptul că depășirea vitezei de deplasare prezintă pericol nu doar pentru siguranța conducătorului auto, ci și pentru ceilalți participanți la trafic, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, întrucât gravitatea faptei este ridicată.
Instanța mai apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic. Mai mult decât atât, instanța reține că, petentul nu a manifestat regret pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice și nici nu s-a prezentat în instanță la termenele de judecată.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P. nr._, întocmit la data de 26.11.2014, este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul C. F. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul C. F. I., cu domiciliul în ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M.E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P. nr._, din data de 26.11.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. ALIOARACUȘNIR I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./23.06.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6535/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5713/2015.... → |
|---|
