Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6535/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6535/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 5325/193/2015
Dosar Nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 24.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte - N. M. A.
Grefier - A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6535
Pe rol judecata cererii având ca obiect acțiune in răspundere contractuală, formulată de reclamanta S.C. „N. A.” SA B., în contradictoriu cu pârâtul Z. I..
La apelul nominal realizat în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care, vând în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și o reține in pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 14.04.2015, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul Z. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de la plata sumei de 134,06 lei, din care: 95,26 lei - preț servicii apă-canal și 38,80 lei – majorări de întârziere aferente debitului principal neachitat. Reclamanta a solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâtul a beneficiat de servicii de alimentare cu apă prestate de societatea petentă, fără a achita contravaloarea acestora. Mai arată reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile cuprinzând debitul curent și debitele restante, acestea nefiind contestate de câtre beneficiar. Susține petenta că deși între părți nu există un contract de furnizare, acest aspect nu îi este imputabil, întrucât activitatea sa, demarată în data de 01.10.2010, a fost condiționată de asigurarea continuității serviciilor către utilizatori. Pe de altă parte, în pofida notificărilor transmise și a informării prin mass-media, o parte dintre beneficiari nu au dat curs solicitării de a se prezenta la sediul furnizorului, pentru încheierea contractului în discuție. Se mai arată că absența acestui contract nu a determinat schimbarea condițiilor de furnizare a apei, că Legea nr. 51/2006 prevedere obligativitatea achitării unui tarif, că reclamanta nu are posibilitate tehnică a sistării individuale a serviciilor (pârâtul nesolicitând debranșarea) și că sumele cu titlu de dobânzi au fost calculate potrivit Legii nr. 241/2006 și Legii nr. 51/2006.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar, în copie, facturi fiscale, situație debit restant.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru de 20 lei.
Pârâtul, căreia i s-a comunicat cererea reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare anexate, nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada octombrie 2010 – februarie 2015, . a furnizat pârâtului Z. I., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate, servicii pentru care s-a stabilit un debit total restant în valoare de 95,26 lei (restanță servii – coloana 6 în centralizatorul de la f. 8 – 11 ds). Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Instanța reține, în acest context, că pârâtul este racordat unei instalații comune de furnizare a apei și că, în această situație, reclamanta nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor utilizatorilor respectivei instalații, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea. Or, în cauză, pârâtul nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâtul are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, prestează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Instanța mai reține că pârâtului i s-a oferit posibilitatea de a contesta pretențiile deduse judecății, în prezentul litigiu neformulându-se însă apărări, deși, potrivit dispozițiilor în materie, exista dreptul și chiar obligația de a se acționa ca atare.
Având în vedere elementele de fapt precizate precum și documentele doveditoare depuse la dosar, cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate pârâtei, în temeiul art. 986 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite cererea principală și a obliga pârâtul la plata sumei de 95,26 lei reprezentând debit principal neachitat, aferent perioadei octombrie 2010 – februarie 2015.
În ceea ce privește majorările/dobânzile de întârziere în sumă de 38,80 lei, instanța reține că acestea au fost calculate de către reclamantă în baza dispozițiilor art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, dispoziții potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: - penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare. Este de adăugat, în acest context, că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor. Cum ultima dintre facturile invocate în speță, și pentru care s-au calculat penalități, a fost emisă în data de 26.02.2015, apare evident că debitul pretins de societatea reclamantă este scadent, fiind îndeplinite condițiile perceperii accesoriilor.
Cu argumentele arătate, instanța urmează să admită și acest capăt de cerere, obligând pârâtul la plata sumei de 38,80 lei reprezentând accesorii aferente debitului principal.
Pârâtul, fiind in culpa procesuala, va fi ținut și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 90 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat (cheltuieli determinate de aceeași atitudine culpabilă, constând în nerespectarea unor obligații legale).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în răspundere contractuală, formulată de reclamanta . B., cu sediul procesual ales în B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul Z. I., cu domiciliul în loc. B., .. 59, jud. B..
Obligă pârâtul să achite părții adverse suma de 95,26 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate în perioada octombrie 2010 – februarie 2015, cu penalități în cuantum de 38,80 lei.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 90 lei
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică din data de 24.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. NMA
Tehnored. AM
4 ex., 29.06.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5703/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6135/2015.... → |
|---|
