Plângere contravenţională. Sentința nr. 999/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 999/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 12796/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 999
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A. D., în contradictoriu cu intimata C. NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 C. pr. civ. își verifică competența.
Constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de dispozițiile art. 10, ind. 1 din O.G. 15/2002, fiind judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul contravenientul.
În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța estimează durata cercetării procesului la 2 luni.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 22, alin.4 C.pr.civ., recalifică excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție contestat și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către petent, prin plângerea contravențională, ca fiind apărări de fond.
Instanța constată că, prin plângerea contravențională formulată petentul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, iar intimata a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 250-255 și 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că sunt admisibile și pot duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 C.pr. civ., instanța declară terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2014, sub numărul_, petentul A. D., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 04.08.2014, încheiat de intimată.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru faptul că, la data de 18.08.2014, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a circulat pe DN 2, km 456+245 m, pe raza localității Iacobești, județul Suceava, fără a deține rovinietă valabilă.
A invocat petentul excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că la întocmirea sa nu au fost respectate condițiile de formă, motivat de faptul că, fiind un act administrativ de autoritate, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă, aceasta reprezentând una din condițiile de validitate, dispozițiile O.G. 2/2001, precum și cele ale O.G. 15/2002 neprevăzând în mod expres posibilitatea întocmirii unui act constatator în formă electronică.
Petentul a mai precizat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie apt pentru a fi semnat și de contravenient ( cu sau fără obiecțiuni) sau de martorul asistent, nu doar de agentul constatator, aspect pe care forma electronică îl exclude.
A învederat petentul că, atât înscrisurile electronice, cât și semnătura electronică atașată acestora se aplică raporturilor juridice de drept privat și nu celor de autoritate, cum este cazul în speță. De asemenea, a susținut acesta că, procesul verbal contestat nu a fost comunicat în modalitatea prevăzută de Legea 455/2011, respectiv printr-un program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci a fost comunicat conform procedurii prevăzută în O.G. 2/2001.
În continuare, petentul a menționat că sarcina probei îi revine acuzării, și având în vedere că acest gen de contravenție intră în sfera acuzațiilor în materie penală, se impune aplicarea garanțiilor specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție, până la proba contrarie.
Totodată, petentul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu mai are calitatea de proprietar al autoturismului în cauză, din data de 02.03.2014, întrucât l-a înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 02.03.2014, fiind de altfel scăzut din evidențele fiscale ale Direcției de impozite și taxe locale ale comunei Răchiți. A susținut petentul că a făcut toate demersurile necesare în vederea radierii autoturismului, însă noul proprietar nu a finalizat procedură de înmatriculare pe numele său a autoturismului în cauză.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 34 coroborat cu art. 17 din O.G. 2/2001.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat (fila 6), contractul de vânzare-cumpărare auto (fila 7), fișa de înmatriculare ( fila 8), certificatul de atestare fiscală (fila 9), acte de identitate (fila 10) și carte de identitate . (fila 11).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 10.11.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimata a arătat că la data de 25.03.2014, pe DN 2 km 456+245 m, pe raza localității Iacobeni, județul Suceava, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins circulând fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 04.08.2014, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._.
A menționat intimata că tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale este aplicabil tuturor utilizatorilor români, pentru toate autoturismele folosite pe rețeaua de drumuri naționale. Intimata a învederat că, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Totodată, a susținut intimata că, procesul-verbal respectă exigențele prevăzute de OG nr. 15/2002 și de OG nr. 2/2001, dar și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001, conținând mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de agentul constatator T. V., cu certificatul calificat emis de Cert Sign SA.
Intimata a precizat că, în situațiile în care, potrivit legii forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Mai mult, a menționat aceasta că, art. 17 din O.G. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator.
În plus, a arătat intimata că, petentul a făcut o mare confuzie, între, pe de o parte, generarea unui înscris în formă electronică și, pe de altă parte, materializarea pe suport hârtie a acestor date și informații astfel generate, neputând fi identificat niciun motiv pentru care acest înscris să nu poată fi calificat drept „înscris în formă electronică”, în accepțiunea art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001. A mai susținut intimata că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției are natura unui act administrativ, de drept public, așadar de înscris autentic definitiv, potrivit art. 1171 și 1173 C.civ., iar incidența în privința acestuia a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc calitatea de act autentic, emis de un funcționar public, competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Referitor la susținerea petentului cu privire la lipsa calității sale de contravenient, a arătat intimata că, nu este suficient contractul de vânzare- cumpărare pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Mai mult, a precizat intimata că, petentul figurează în continuare ca proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform art. O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001, ale O.G. 15/2002, ale Legii 455/2001 și ale Ordinului M.T.I. nr. 769/2010.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimata a depus la dosar, în copie: certificatul calificat emis de CERTSIGN S.A. și autorizația de control a agentului constatator (fila 28), proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (filele 32-33) și dovada de comunicare a procesului verbal contestat (filele 29-31).
La data de 02.12.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că obligația de înmatriculare, în caz de vânzare-cumpărare, îi revine noului proprietar, astfel încât nu poate fi reținută în sarcina sa nicio culpă sub acest aspect. A precizat petentul că, din toate înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de atestare fiscală și aplicarea vizei organului fiscal pe Fișa de înmatriculare, rezultă că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau cu privire la transcrierea în evidențe a transferului dreptului de proprietate cu privire la autoturismul în cauză, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele răspunderii contravenționale.
În temeiul art. 223 C.pr.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . 14 nr. 0044567din data de 04.08.2014 (fila 6), încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, prin CESTRIN București, petentul A. D. a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că, în data de 25.03.2014, ora 15:35, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2 km 456+245 m, în localitatea Iacobeni, județul Suceava, fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, motiv pentru care nu a fost semnat de acesta.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În același context, instanța constată că, procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că documentul a fost a generat și semnat electronic, potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale H.G. nr. 1259/2001, de către agentul instrumentator V. T., acesta deținând certificatul nr._TIV49 din data de 25.11.2013.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile. Pe de altă parte, art. 7 din același act normativ statuează că în situațiile când, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Constată instanța, așadar, că semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, în sensul că servește la identificarea semnatarului și atestă, pentru speța de față, că cele constatate în procesul-verbal corespund stării de fapt și de drept reținute de agentul instrumentator, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai observă, pe de altă parte, că în speță sunt respectate exigențele din materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, la dosar existând dovada calității de agent constatator a persoanei care a întocmit procesul-verbal de contravenție (autorizație de control 8.0.183, valabilă la data constatării faptei și certificatul calificat emis de CERTSIGN SA, având ca titular pe numitul V. T. – fila 28).
De asemenea, conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe V. T., agent constatator, instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, în sensul că înscrisul trebuie să fie apt de a putea fi semnat și de către contravenient sau de către un martor asistent, și nu doar de agentul constatator, instanța apreciază că este neîntemeiat, motivat de faptul că procesul verbal conține mențiunea împrejurărilor care au determinat imposibilitatea încheierii acestuia în prezența contravenientului sau a unui martor asistent, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, conform prevederilor art. 9 alin 2 din OG 15/2002.
De asemenea, lipsa necomunicării procesului verbal în format electronic nu poate fi atrage nulitatea actului constatator, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei vătămări prin comunicarea procesului verbal prin serviciul poștal și nu prin poșta electronică și nici nu a făcut dovada că intimata era în posesia adresei sale de poștă electronică și a refuzat să o folosească, producând prin aceasta o vătămare petentului care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, motiv pentru care instanța va respinge și această apărare ca neîntemeiată.
Referitor la susținerea petentului, în sensul că atât înscrisurile electronice, cât și semnătura electronică atașată acestora se aplică doar în cazul raporturilor juridice de drept privat, nu și în cazul raporturilor de autoritate, nu poate fi reținută, în condițiile în care nu are o susținere legală, în Legea 455/2001 nefiind prevăzută o interdicție a folosirii înscrisurilor electronice, cât și a semnăturii electronice în cazul proceselor verbale de contravenție.
Tot cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că dispozițiile art. 13 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează prescripția răspunderii contravenționale, prescripție ce intervine dacă sancțiunea nu este aplicată într-un anumit termen de la data săvârșirii faptei. Termenul de drept comun al prescripției răspunderii contravenționale este de 6 luni, dar instanța reține că prin art. 9 alin. (3) din O.G. 15/2002 s-a instituit un termen special de prescripție în materia contravențiilor sancționate de acest act normativ. Astfel, potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare la data săvârșirii contravenției de către petent, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Instanța constată că procesul verbal contestat, prin care s-a aplicat petentului amenda contravențională, a fost încheiat la data de 04.08.2014, contravenția fiind săvârșită la 25.03.2014.
În situația de față, data constatării contravenției nu poate fi decât data săvârșirii acesteia deoarece, acela a fost momentul când petentul a fost surprinsă circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Contrar mențiunilor din cuprinsul procesului verbal, instanța apreciază că nu se poate reține ca dată a constatării contravenției aceea când agentul a constatat (04.08.2014) că la o dată anterioară (25.03.2014) vehiculul aparținând petentului a circulat fără rovinietă valabilă deoarece fapta reținută în sarcina petentului nu a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale, conform art. 9 alin. (2) din O.G. 15/2002, la data de 25.03.2014.
Astfel, data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii este 25.03.2014 or, având în vedere data încheierii procesului verbal de contravenția, acesta este în mod evident depășit. În consecință, dreptul de aplicare a amenzii apare ca prescris astfel încât, în mod greșit agentul constatator a procedat la sancționarea petentului cu amendă contravențională.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, întrucât în cauză s-a constatat incidența prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, instanța nu va mai analiza temeinicia faptei reținute în sarcina petentului A. D..
În concluzie, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul A. D., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. și va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 04.08.2014.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul A. D., cu sediul în ., județul B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA., cu sediul în București, Bulevardul I. M., nr. 401A, sector 6.
Anulează procesul verbal ., nr._, din data de 04.08.2014, întocmit de intimată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-ALIOARACUȘNIR I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./27.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 498/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 125/2015.... → |
|---|
