Grăniţuire. Sentința nr. 5010/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5010/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1169/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5010/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. N.
Grefier F. F.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanții I. G. și I. J. domiciliați în B.,., nr. 261 în contradictoriu cu pârâtul D. I. domiciliat în B.,., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 14.06.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanta, pentru a delibera, a amânat pronuntarea cauzei la data de 21.06.2013 și azi,data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 23.01.2012, sub nr._, reclamanții I. G. ȘI IRGOREANU J. au chemat în judecată pe pârâtul DRAGIA I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună grănițuire proprietăților lor, conform actelor de proprietate și revendicarea suprafeței de teren; cu cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii, în fapt, reclamanții au arătat, că proprietatea lor se învecinează în partea de vest cu imobilul pârâtului, iar în anul 2008 acesta din urmă a demolat o magazie din lemn aflată la granița proprietății lor și în scurt timp a ridicat un gard de despărțire între cele două imobile, fără a respecta limitele proprietăților. Astfel, gardul se află la o distanța de 10-15 cm de zidul casei, ocupând abuziv aproximativ 85-90 cm, pe o distanța de 5 m lungime.
Reclamanții au evaluat suprafața de teren revendicată la suma de 500 lei.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 560-563 din Codul Civil intrat în vigoare la data de 1.10.2011.
În dovedirea cererii, reclamanții a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnica cadastrală și proba testimonială.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19 lei, pentru capătul de cerere privind „grănițuire” conform chitanței . nr._ PJ ( fila 35), de 51 lei pentru capătul de cerere privind „revendicarea” conform chitanței . nr._ PJ ( fila 36) și timbru judiciar.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări și propune probe.
Instanța a încuviințat și administrat, pentru reclamanți, proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografică, raportul de expertiză tehnică fiind depus la dosarul cauzei ( filele 61-69). În urma obiecțiunilor formulate de reclamanți la raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie instanța a admis efectuarea unei contraexpertize, raportul de expertiză fiind atașat la dosarul cauzei ( filele 101-105).
La solicitarea instanței au fost emise adrese către O.C.P.I. B., Direcația Finanțelor Publice Locale B., Primăria B. – Serviciul Impozite și taxe, fiind depuse la dosarul cauzei înscrisurile ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară a imobilelor situate în B. . nr. 261 și . și actele dosarului fiscal aparținând imobilelor din litigiu.
Instanța, la termenul de judecată din data de 14.06.2013, nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Analizând prezenta acțiune pe baza motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, din înscrisurile aflate la dosar, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/7.11.1990 de notariatul de Stat V. V. ( fila 13), extras de carte funciară ( filele50-51) reiese faptul că reclamanții din prezenta cauză dețin dreptul de proprietate asupra terenului intravilan, situat în B., ., nr. 261, în suprafață de 415 m.p., conform actului de proprietate – contractul de vânzare cumpărare, și 441 m.p. potrivit măsurătorilor la înscrierea în CF, precum și dreptul de proprietate a construcțiilor C1, C2, C3 amplasate pe acesta.
Totodată instanța reține aspectul că pârâtul este proprietarul imobilului situat în B., ., județul B., în suprafață de 290 m.p., conform actului de proprietate – contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 250/10.05.2000 la B.N.P. F. V., și 293 m.p. potrivit măsurătorilor la înscrierea în CF, precum și a construcțiilor C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7 amplasate pe acesta.
Cele doua imobile se învecinează, în partea de vest (imobilul reclamanților cu cel al pârâților), respectiv în partea de est ( imobilul pârâților cu cel al reclamanților), aspect necontestat de părți și care este confirmat de anexele celor două raporturi de expertiză întocmite în cauză.
Instanța observă că în urma măsurătorilor efectuate cu ocazie întocmirii rapoartelor de expertize judiciare de specialitate topografică, a rezultat că atât reclamanții cât și pârâții ocupă în fapt o suprafață de teren mai mare decât cea care reiese din actele de proprietate și cea înscrisă în CF. Astfel, în concluziile raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar B. D., rezultă cu privire la reclamați o diferență de 36, 17 m.p. față de suprafața arătată în actele de proprietate și 10 m.p. față de suprafață înregistrată în CF, iar în ceea ce-l privește pe pârât o diferență de o diferență de 10,85 m.p. față de suprafața arătată în actele de proprietate și 8 m.p. față de suprafață înregistrată în CF. De asemenea potrivit raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar V. T. în cazul reclamanților a rezultat că aceștia dețin 33,17 m.p. mai mult decât actele de proprietate și 7 m.p. față de suprafața înscrisă în CF, iar pârâtul deține 7,85 m.p. mai mult decât în actele de proprietate și 5 m.p. față de suprafața înscrisă în C.F.
În drept, având în vedere faptul că reclamanții au invocat în susținerea cererii dispozițiile Noului Cod civil, anume art. 560-563, instanța apreciază ca fiind necesară o analiză cu privire la legea aplicabilă în cauza de față.
Astfel, dispozițiile art. 6 alin. 2 cod civil și art. 3 din Legea nr. 71/2011 reglementează principiul neretroactivității legii noi, anume „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii și producerii lor ”.
Așadar, în cauza pendinte se observă că situația juridică dintre cele două imobile s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, 01.10.2011.
Pentru considerente arătate instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Cod Civil din anul 1864, în conformitate cu dispozițiile art. art. 6 alin. 2 Cod Civil și art. 3 din Legea nr. 71/2011.
În continuare, instanța reține dispozițiile art. 480 Cod civil din 1864„ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege” și art. 481 Cod civil din 1864 „Nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.
În ceea ce privește capătul de cererea referitor la revendicarea suprafeței de teren presupus ocupată abuziv de către pârât, instanța observă că în urma măsurătorilor efectuate cu ocazie întocmirii raporturilor de expertiză juridică de specialitate topografică, a rezultat că reclamanții ocupă în fapt o suprafață de teren mai mare decât cea care reiese din actele de proprietate și cea înscrisă în CF.
Potrivit anexei 2 a raportului de expertiză întocmit de expert V. T., filele 101-103, în urma suprapunerii peste perimetrele determinate din măsurători a perimetele prezentate în documentațiile de înscriere în CF a celor două imobile se observă că ambele părți au avut intervenții cu demolări și reconstituiri vis-a vis de construcțiile proprii existente la data înscrisurilor în CF și au acționat și asupra fostelor limite dintre proprietăți.
Așadar, instanța reține că din concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară nu reiese aspectul că pârâtul a ocupat fără drept o suprafață din terenul proprietatea reclamanților.
Față de aceste considerente, de drept și de fapt, indicate mai sus, instanța apreciază că reclamanții nu au fost deposedați pe nedrept de către pârât de suprafața de teren de face obiectul prezentei cauze. În consecință, urmează a respinge capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren din litigiu, ca fiind neîntemeiat.
Având în vedere soluția privind capătul de cerere referitor la revendicarea suprafeței de teren aflată la granița dintre imobilele aparținând părților, pe cale de consecință instanța urmează a respinge și cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv grănițuire și stabilirea liniei de hotar dintre imobilele părților prin includerea unei suprafețe de teren stăpânite de parat in lotul reclamanților, ca neîntemeiată.
Având în vedere ca paratul nu a căzut în pretenții, instanța urmează ca, in baza art. 274 Cod procedură civilă, sa respingă ca neîntemeiat si capătul de cerere al reclamanților privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții I. G. și I. J. domiciliați în B.,., nr. 261 în contradictoriu cu pârâtul D. I. domiciliat în B.,., având ca obiect grănițuire.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013.
Președinte, A. A. N. | ||
Grefier, F. F. |
NAA/FF/5ex/19.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2196/2013. Judecătoria... | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 3257/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
