Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 12204/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Sedința publică din data de 17.10.2013
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut in fond în ședința publică din 03.10.2013 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 17.10.2013.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 09.05.2013 sub nr._, creditoarea .., în contradictoriu cu debitorii D. R. și C. G. a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 3650,35 lei, reprezentând: 220 lei contravaloarea mărfuri și 3450,35 lei, penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitorul D. G. contractul de vânzare-cumpărare nr. U 72/2009, având ca obiect vânzarea mărfuri, cu plata în 6 rate lunare, fiind emisă factura fiscala nr._/02.12.2009 . Debitorul C. G. s-a obligat să facă plata mărfurilor în calitate de girant, în temeiul aceluiași contract. Debitorii nu au achitat toate ratele . În baza art. 6.2 din contract debitorii s-au obligat să achite penalități de întârziere în cazul în care ratele nu se achită la termenele stabilite de comun acord. Deși au fost contactați de mai multe ori telefonic și li s-a cerut să facă plata, debitorii au refuzat din diferite motive.
Față de neefectuarea plății, creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată în condițiile art.1013-1024 N.C.p.c., invocând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale.
Debitorii au fost somați să plătească prin scrisoare recomandată cu conținut declarat, la data de 08.04.2013, însă nu au făcut plata.
Pentru întârzierea la plată, creditoarea a solicitat și obligarea debitoarei la plata de penalități, potrivit clauzei inserate la art.14 alin.1 în contractul nr.274/2005.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1013 – art.1024 N.C.p.c.
Cererea creditoarei este timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei și cu un timbru judiciar de 1,5 lei.
Debitorul D. R. nu a formulat întâmpinare în condițiile art.1018 alin.3 N.C.p.c.
Debitorul C. G. a fost citat prin publicitate și prin curator, Av. B. B., în condițiile art. 167 din NCPC.
Curatorul numit a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că ultimele două rate trebuiau plătite la data de 29.04.2010 și respectiv la data de 29.05.2010 iar cererea a fost introdusă la data de 09.05.2013, astfel că dreptul material la acțiune referitor la rata lunară ce trebuia achitată la data de 29.04.2010 este prescris. Întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1014 alin 2 și nici dispozițiile art. 2540 din Noul Cod Civil, având în vedere disp. art. 201 din Legea nr. 71/2011, aplicându-se deci disp. Decretului nr. 167/1958, în această reglementare notificarea privind existența datoriei nu întrerupe cursul prescripției .
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că cererea este inadmisibilă față de debitorul C. G. întrucât la dosar nu a fost atașată dovada comunicării somației către acesta, fiind atașată doar nota de inventar, lipsind însă confirmarea de primire care atestă că debitorului i-a fost comunicată somația .
În drept au fost invocate disp. art. 1016 alin 2 din NCPC.
Excepțiile invocate au fost puse în discuție la termenul din data de 03.10.2013, instanța rămânând în pronunțare asupra acestora odată cu fondul.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 02.12.2009, s-a încheiat între părți contractul de vanzare-cumparare nr. U 72, având ca obiect vanzarea de către creditoare a 2 uși de interior, debitorul D. R., în calitate de cumpărător, urmând să achite contravaloarea contractului, în cuantum de 760 lei astfel: 100 lei, cu titlu de avans, la încheierea contractului, iar suma de 660 lei în 6 rate lunare plus dobânda de 3% pe lună, prima rată la data de 29.12.2009, iar următoarele 5 în perioada ianuarie - mai 2010, la data de 29 a fiecărei luni, potrivit graficului, astfel cum rezulta din art. 4 din contractul menționat ( fila 10).
P. același contract debitorul C. G. s-a obligat la plata ratelor, în solidar cu debitorul cumpărător, în cazul în care acesta din urmă nu își îndeplinește obligațiile.
În baza contractului mai sus menționat, creditoarea a emis factura fiscală nr._/02.12.2009, în cuantum de 760 lei, acceptată la plata de catre debitorul cumpărător, prin semnare.
Suma de 100 lei cu titlu de avans a fost achitată de către debitorul cumpărător la data încheierii contractului, conform conditților generale menționate, precum și patru rate lunare, debitorul rămânând, astfel, restant cu suma de 220 lei reprezentând contravaloarea ultimelor 2 rate, fără dobândă.
P. urmare, instanța reține ca deși creditoarea a executat principala obligație care îi revenea potrivit contractului încheiat cu debitorul la data de 02.12.2009, respectiv a livrat cele două uși de interior, debitorul cumpărător nu a înțeles să își îndeplinească obligația corelativă, si anume aceea de plată integrală a prețului.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 1082 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului, în materie contractuala, culpa în neexecutarea contractului este prezumată în sarcina debitorului, aceasta fiind ținut să facă dovada unei cauze exoneratoare de răspundere.
În aceste condiții, instanta reține ca debitorului cumpărător îi revenea sarcina de a face fie dovada plății debitului restant solicitat de către creditoare, fie dovada intervenției unei cauze exoneratoare de răspundere, probe pe care nu le-a facut însa, în condițiile art. 969-970 C.civ.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2532 pct. 7 din NCC prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii sau contractului să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de trei luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.
Conform art. 203 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 2.532 pct. 6 și 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată.
În speță comunicarea somației prevăzute de art. 1014 constituie o procedură prealabilă în sensul dispozițiilor art. 2532 pct. 7 din NCC, astfel că, având în vedere: data comunicării somației - 05.04.2013, deci anterior datei de 29.04.2013, la care s-ar fi împlinit termenul de prescripție pentru penultima rată; data primirii somației - 08.04.2013; termenul de 15 zile în care debitorul trebuia să achite suma datorată și data formulării cererii de chemare în judecată - 08.05.2013, instanța reține că a operat suspendarea prescripției cât timp creditoarea nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul procedurii, astfel că dreptul material la acțiune nu este prescris, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității instanța reține că potrivit art.1014 alin 1 din Noul Cod de procedura civila creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Instanța reține că creditoarea a comunicat debitorului C. G. somația ( f. 7,8, 36-38), prin care i-a pus în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia, astfel că excepția inadmisibilității nu este întemeiată și urmează a fi respinsă.
Având în vedere că debitorii nu au făcut nicio dovadă a plății acestei sume restante și că aceștia și-au exprimat acordul cu privire la modul de facturare și data plății prin semnarea și ștampilarea contractului încheiat cu creditoarea la data de 02.12.2009, instanța, față de prevederile art.1082 C.civ.si ale art. 969 C.civ. care consacra forța obligatorie a contractului-pacta sunt servanda, constată că s-a făcut dovada de către creditoare a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorilor, constatată prin înscrisuri recunoscute de către aceasta, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1013 alin 1 din NCPC în ceea ce privește suma de 220 lei.
Referitor la certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței a cărei realizare se solicită a avea loc pe calea procedurii ordonanței de plata, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art.662 din Noul Cod de procedură civilă.
În speță caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultă din factura nr. nr._/02.12.2009 și din contractul încheiat între părți.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitorilor la plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 6.2 din contractul de vanzare-cumparare s-a stipulat că în cazul neachitarii ratelor la termenele stabilite, se aplica o penalizare de 0,5% din suma de plata pentru fiecare zi de întârziere, iar dacă întârzierea depășește 15 zile calendaristice, penalitatea se majorează la 3% pe zi de întarzieire.
În această ordine de idei, instanța constată că și suma de 3430,35 lei reprezentând penalități de întârziere are un caracter cert, lichid și exigibil, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1013 alin 1 din NCPC .
În baza celor constatate mai sus, instanța constată justificate pretențiile creditoarei, pretenții bazate pe existența unui debit ce întrunește condițiile prev.de disp.art. 662 din Noul Cod de procedura civila sens în care, având în vedere disp.art. 1021 din Noul Cod de procedura civilă, creanța privind contravaloare marfă livrată și penalități nefiind contestate de debitorul cumpărător, care nu a depus întampinare, dar nici de către debitorul garant, care nu a formulat apărări raportat la fondul pretențiilor, ceea ce, potrivit art. 1018 alin 3, echivalează cu recunoașterea pretențiilor creditoarei, instanța va admite cererea formulată de către creditoare si va ordona debitorilor să achite creditoarei în termen de 30 zile suma de 3650,35 lei, compusă din suma de 220 lei reprezentând contravaloare rate neachitate conform contractului de vânzare- cumparare nr. U72/02.12.2009 și din suma de 3430,35 lei reprezentând penalități contractuale.
Reținând culpa procesuală a debitorilor, în temeiul art.451 alin 1, art. 453 alin 1 din Noul Cod de pr. Civila, instanța va dispune obligarea acestora să platească creditoarei suma de 150,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cheltuielile privind indemnizația curatorului, în sumă de 100 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității invocate de debitorul C. G., prin curator.
Admite cererea formulata pe calea ordonantei de plata de creditoarea ., cu sediul în B., ., jud Brasov, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J/_, Cod Unic de Inregistrare nr: RO3624076, în contradictoriu cu debitorii D. R., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., jud. B. și C. G., CNP_, cu ultimul domiciliu în B., ., ., ., citat prin publicitate și prin curator Av. B. B., și în consecință:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității invocate de debitorul C. G., prin curator.
Ordona debitorilor să achite creditoarei in termen de 30 zile suma de 3650,35 lei, compusă din suma de 220 lei reprezentând contravaloare rate neachitate conform contractului de vânzare- cumparare nr. U72/02.12.2009 și din suma de 3430,35 lei reprezentând penalități contractuale.
Obligă debitorii sa achite creditoarei suma de 150,3 lei RON - cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cheltuielile privind indemnizația curatorului, în sumă de 100 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de a promova acțiune in anulare in termen de 10 zile de la comunicare pentru debitori.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V., ex.5
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria... → |
|---|
