Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 26-07-2013, Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 17818/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
ORDONANȚA NR._
Ședința publică din:26.07.2013
PREȘEDINTE –R. A.-E.– judecător
GREFIER – POTOCHINĂ P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond în ședință publică din 24.07.2013 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 26.07.2013.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat ordonanța de mai jos.
JUDECĂTORIA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta I. G. I., prin reprezentant convențional av. Grusea C. R. ( cu delegație la fila 12), a chemat în judecată pe pârâtul I. P. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța pe cale de ordonanță președințială, să dispună următoarele:
1. să se oblige pârâtul să-și dea consimțământul pentru eliberarea unui pașaport individual pe numele minorului I. A., nsc. la data de 09.05.2005, iar în caz de refuz hotârârea ce se va pronunța să țină locul acestui acord.
2. să se oblige pârâtul să-și dea consimțământul ca minorul I. A. să poată călători în afara granițelor țării cu reclamanta, în Turcia, în perioada august-septembrie, iar în caz de refuz hotârârea ce se va pronunța să țină locul acestui acord.
Cu cheltuieli de judecată.
In motivare, în esență, s-a arătat că din căsătoria părților s-a născut minorul I. A., care în prezent se află împreună cu reclamanta, ca urmare a pronunțării hotărârii de divorț ( prin acord ) nr._/12.10.2012 în ds. cu nr._/197/2012 al Judecătoriei B..
Mama reclamantă a mai indicat faptul că intenționaeză să-i ofere copilului o educație completă, implicit prin cunoașterea culturilor altor state, dar a întâmpinat refuzul tatălui pârât în obținerea acordului, deși în trecutul marital nu au existat probleme în acest sens, drept dovadă declarațiile notariale date anterior.
Concuzionând că este în interesul superior al copilului efectuarea unei călătorii în străinătate, s-a promovat prezentul demers judiciar, întrucât condițiile de admisibilitate ar fi întrunite, respectiv:
- urgența dictată de plecarea într-un timp foarte scurt, condiționată de oferta turistică aleasă.
- caracterul vremelnic dictat de plecarea minorului pe o perioadă determinată ( pentru pachetul de servicii de 7 nopți, la sfârșitul lunii august)
- caracterul de neprejudecare a fondului dictat de faptul că rezolvarea fondului situației dintre părți privind exprimarea acordului de a călători în afara granițelor țării urmând a se soluționa într-un dosar distinct, privind încălcarea dreptului la liberă circulație.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, art.17 alin.1 și art. 31 din OUG nr. 207/2008, art. 30 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 175/2013 și art.966 NCPC.
In probațiune, s-au solicitat înscisuri, care au și fost depuse la dosar. ( fila 13-28).
Cererea a fost legal timbrata. ( fila 3-6, 32)
Pârâtul I. P. I., prin reprezentant convențional avocat P. I. (cu delegație la fila 47), a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a cererii reclamantei, respectiv cu primul petit al acțiunii ( eliberarea pașaportului individual pentru minor), dar nu și cu petitul al 2-lea, care nu întrunește condițiile de admisibilitate ale căii urmate, procedura specială a ordonanței președințiale.
În motivarea refuzului ( pentru petitul 2 al acțiunii), pârâtul a arătat că nu înțelege să-și dea acordul la „ această” plecare a minorului, date fiind împrejurările concrete în care va avea loc deplasarea, respectiv compania concubinului mamei, al cărui comportament este de natură a-l prejudicia pe copil, cu atât mai mult în condițiile coabitării în aceeași cameră cu acesta și mama sa.
În final a punctat faptul că refuztul său nu este abuziv, ci este determinat de condițiile specifice al deplasării dorite și de interesul superior al copilului său.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În probațiune, a solicitat interogatoriul reclamantei și înscrisuri, care au și fost depuse la filele 37-46.
La primul termen de judecată, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru părți.
Analizând înscrisurile depuse în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, căsătoria părților a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/12.10.2012 a Judecătoriei B., din relația acestora rezultând minorul I. A., născut la data de 09.05.2005. ( fila 19-23)
Față de refuzul pârâtului de a-și da acordul ca minorul să plece însoțit pe mama reclamantă și de concubinul acesteia, numitul C. A., în vacanța care face obiectul voucher-ului nr.49/09.07.2013, la Belek (Turcia), în perioada 26.08._13, s-a inițiat prezentul demers judiciar. ( fila 24)
În drept, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art.996 alin.1 NCPC, potrivit cărora “ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparaența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar înlătura piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Concret, instanța aprecaiză că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile generale ale oricărei cereri în justiție ( privitoare la calitatea procesuală, capacitatea procesuală și interes), precum și condițiile de exercițiu speciale pentru acest tip de acțiune ( privitoare la urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului dreptului), pentru următoarele considerente:
În primul rând, urgența luării măsurii ( existența “ cazului grabnic”) este reprezentată de apropierea temporală a excursiei pe care mama reclamantă intenționează să o efectueze cu fiul său, în exercitarea atributelor de autoritate părintească pe care o exercită asupra minorului, astfel cum s-a stabilit prin hotărârea judecătoresacă de divorț.
În al doilea rand, caracterul vremelnic al măsurii este reprezentat de caraterul determinat al deplasării în străinătate, astfel cum rezultă din rezervarea atașată la dosar.
În al treilea rând, neprejudecarea fondului este reprezentat de faptul că instanța nu urmează a analiza temeinicia dreptului reclamantei în litigiu, ca urmare a înregistrării la data de 10.07.2013 a unei cereri având ca obiect “ obligație de a face”.
Tipic acestei proceduri speciale, admisibilitatea acțiunii de față este dublată și de temeinicia sa, față de faptul că, din niciun înscris depus la dosar de părți nu a rezultat că deplasarea, în circumstanțele speței, ar aduce vreo vătămare minorului, simplele temeri ale pârâtului neputând constitui un motiv al respingerii acțiunii formulate de reclamanta, întrucât interesul minorului este cel care primează în aprecierea temeiniciei acțiunii formulate.
Astfel, din corespondeța mail purtată între pârât și concubinul reclamantei, nu rezultă „ limbajul suburban” pe care acesta din urmă l-ar adoptata în prezența minorului, exprimarea fiind una corectă gramatical, cu uzitare de neologisme (indiciu al pregătirii școlare), dincolo de caraterul șicanatoriu al „ discuției purtate”, pe fondul relației triunghiulare reclamant-pârât-concubinul reclamantei.( fila 37)
Caracterul șicanatoriu se dovedește cu mult mai pronunțat în corespondeța directă purtată între părți, problema reală fiind, astfel cum a fost corect identificată și de reclamantă în concluziile scrise, aceea a disputei pe care încă părțile o mai desfășoară. ( fila 38-45)
Or, având în vedere strict interesul minorului cauzei ( iar nu „ câmpul de luptă” dintre părți) instanța aprecaiză că minorului îi va fi benefică deplasarea, cu însoțitorii indicați, concluziile raportului de evaluare psihologică ( neinfirmate de vreo altă probă) fiind pozitive privitor la starea de bine a minorului în „ actualul mediu familial”, căruia, în esență, nu i se poate aduce atingere prin simlpa locație ( în țară sau în străinătate).
Față de cele mai sus apreciate și în baza dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora „Deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească”, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, conform cărora „Emiterea pașaportului pentru minor sau, după caz, includerea acestuia în pașaportul unuia dintre părinți, în situația în care există neînțelegeri între aceștia cu privire la exprimarea acordului … se efectuează numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii”, văzând și prevederile art. 30 din Legea nr. 248/2005, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă, însă cu mențiunea concretă a perioadei de deplasare în Turcia, 26.08._13, plus 2 zile aferente călătoriei inerente deplasării ( dus/întors).
În final, pârâtul fiind cel din a cărui culpă procesuală au fost ocazionate cheltuielile de judecată, în baza art. 453 alin.1 NCPC instanța va dispune și obligarea acestuia la plata către reclamată a sumei de 1520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial. ( fila 3-6, 32-33)
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta I. G. I., prin reprezentant convențional av. Grusea C. R., cu domiciliul procesual ales în mun.B., ..88, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul I. P. I., prin reprezentant convențional avocat P. I., cu domiciliul în mun.B., ., 17, jud. B..
Obligă pârâtul să-și dea consimțământul pentru eliberarea unui pașaport individual pe numele minorului I. A., CNP-_, născut la data de 09.05.2005 în mun.B., în caz de refuz prezenta hotărâre judecătorească ținând loc de acord al pârâtului.
Obligă pârâtul să-și dea consimțământul ca minorul I. A., CNP-_, născut la data de 09.05.2005 în mun.B., să poată călători în Turcia, în perioada 25.08._13, însoțit de reclamantă, în caz de refuz prezenta hotărâre judecătorească ținând loc de acord al pârâtului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronuntare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. A.-E. POTOCHINĂ P.
Tehnored. RAE.26.07.2013/ex-2
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 9044/2013. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9293/2013.... → |
|---|
