Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 4918/2013. Judecătoria BRAŞOV

Sentința nr. 4918/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 8181/197/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

DOSAR CIVIL NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.4918

Ședința publică din data de 21.03.2013

PREȘEDINTE E. B. Judecător

GREFIER L. C.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 28.02.2013, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 07.03.2013, 14.03.2013, 21.03.2013.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.

JUDECĂTORIA

Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, astfel cum a fost precizată la fila 64, reclamanta S. C. a chemat în judecată pe pârâtul N. V. solicitând să se dispună următoarele:

- să se constate că împreună cu pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, imobilul situat în B., ., ., . CF nr._ nr. top 6937/2/50, compus din 2 camere și dependințe, cu cota de 15,6/1170 din părțile de uz comun ;

- să se constate că, la dobândirea bunului, a avut o contribuție de 77%, iar pârâtul de 23%.

- să se dispună partajarea imobilului prin atribuirea acestuia către ea și obligarea sa la plata sultei corespunzătoare cotei pârâtului;

- să se dispună inscrierea in CF nr._ nr. top 6937/2/50 a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus indentificat, in favoarea sa;

- cu cheltuieli de judecată.

În considerentele cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 21.06.1986, iar prin sentința civilă nr. 3569/31.03.2011 a Judecătoriei B. s-a dispus desfacerea căsătoriei. Din căsătorie au rezultat doi copii. În prezent, copiii sunt majori, dar unul dintre ei are un handicap grav și a necesitat și necesită pentru toată viața îngrijire permanentă și condiții adecvate de trai.

În anul 2001, la doi ani de la plecarea pârâtului din țară, a cumpărat imobilul situat în B., ., . CF nr._ nr. top 6937/2/50, la prețul de 10.000 lei noi, cu bani împrumutați de către ea de la mai multe persoane. Pentru restituirea împrumuturilor a făcut mari eforturi financiare, fiind nevoită ca din propriile venituri să acopere atât cheltuielile curente ale familiei, precum și să restituie sumele împrumutate.

Contribuția pârâtului la dobândirea imobilului a fost minimă. Astfel, din anul 1999 acesta a plecat din țară, nu a mai avut venituri salariale permanente, iar din veniturile realizate în afara țării a trimis sume modice.

Reclamanta a mai arătat că dorește atribuirea imobilului având în vedere cota sa mai mare de contribuție cât și situația specială a fiicei lor N. C. G., care are nevoie de îngrijire permanentă și al cărei curator este ea. Cu privire la fiica lor, arată că și-a adus aportul în mod exclusiv pentru a-i asigura îngrijire permanentă și condiții adecvate de trai.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 36 alin. 1 Codul Fam. art. 673 ind. 1-14 Cod procedura civilă.

Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii reclamantei în sensul că este de acord cu atribuirea imobilului către reclamantă însă nu este de acord cu contribuția de 77% solicitată de reclamantă.

În privința contribuției, pârâtul a arătat că imobilul a fost achiziționat prin aportul său preponderent. Reclamanta a fost 5 ani în șomaj, iar în restul timpului a avut câștiguri mici, echivalând cu sume ce nu ar fi putut permite nimănui achiziționarea unui asemenea apartament, în condițiile în care erau și doi copii în întreținere. Acesta a fost și motivul pentru care a plecat în Italia la muncă, pentru a dobândi minime resurse în vederea achiziționării apartamentului.

Pârâtul a mai arătat că în anul cumpărării imobilului, a vândut o locuință anterioară situată în B., ., ., deținută inițial cu contract de închiriere de către el de la locul de muncă. Valoarea cu care s-a vândut această locuință a reprezentat o treime din prețul apartamentului în litigiu și a reprezentat avans pentru acesta.

Prin acțiunea reconvențională, pârâtul a solicitat să se dispună următoarele:

- partajarea imobilului prin atribuirea acestuia către reclamantă cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare cotei sale de contribuție de ½ din imobil;

- cu cheltuieli de judecată.

În probațiune, s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, au fost audiați martorii C. V. și Czine A. și s-a efectuat o expertiză specialitatea construcții de către expert I. V. S..

Prin nota de ședință depusă de pârât la fila 101, acesta a arătat că renunță la judecata acțiunii reconvenționale și a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, astfel că, în baza art. 246 Cod procedură civilă, instanța va lua act că pârâtul N. V. a renunțat la judecată în privința acțiunii reconvenționale și a cererii privind acordarea ajutorului public judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3569/31.03.2011 a Judecătoriei B., s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 21.06.1986.

Din extrasul de carte funciară depus la dosarul cauzei coroborat cu contractul de vânzare cumpărare nr. 3218/24.10.2001, rezultă că imobilul situat în B., ., ., . CF nr._ nr. top 6937/2/50, a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei și anume în data de 24.10.2001.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 Codul fam. aplicabile în cauză potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, bunurile care au fost dobândite în timpul căsătoriei sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune. Prin urmare, instanța reține că imobilul situat în B., ., ., . CF nr._ nr. top 6937/2/50 a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei și are calitatea de bun comun.

În privința cotelor de contribuție, instanța reține următoarele:

Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 3218/24.10.2001, părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în B., ., ., . CF nr._ nr. top 6937/2/50 cu prețul de_ lei vechi. În cuprinsul acestui contract se menționează că prețul a fost achitat integral anterior semnării contractului.

Reclamanta susține că a achitat întregul preț cu bani împrumutați de către ea de la diferite persoane, bani pe care ulterior i-a restituit din fonduri proprii.

Pârâtul a contestat acest fapt susținând că o treime din preț a fost achitată cu bani proveniți din vânzarea unui alt imobil pe care l-au deținut anterior, iar restul de preț a fost achitat cu bani pe care i-a câștigat muncind în Italia.

În speță, reclamanta a făcut dovada celor susținute în cererea de chemare în judecată, referitoare la cota sporită de contribuție. Astfel, din declarația martorei C. V., propusă de către reclamantă – declarație care se coroborează și cu carnetul de muncă al reclamantei și celelalte înscrisuri de la dosar – în perioada achiziționării imobilului, reclamanta realiza vennituri lunare atât din salariu cât și din alte munci pe care le presta ocazional și pentru care era plătită. De asemenea, pentru a achita prețul imobilului, reclamanta a primit de la sora ei o sumă de bani. Deși, inițial banii au fost dați cu titlu de împrumut, ulterior, sora reclamantei nu i-a mai cerut înapoi știind faptul că aceasta nu are posibilitatea să-i restituie. De altfel, sora reclamantei i-a dat acesteia mai multe sume de bani și înainte de plecarea pârâtului în Italia, în perioada în care pârâtul era arestat, bani pe care nu i-a mai cerut înapoi. Martora a mai arătat că sora reclamantei avea posibilitatea să-i dea reclamantei bani întrucât aceasta lucra în Italia de mai mult timp.

Martora C. V. a mai arătat că pârâtul a trimis bani în țară, respectiv 100 de euro pe lună, însă banii erau insuficienți pentru cheltuielile de întreținere ale casei și pentru îngrijirea copilului bolnav. În schimb, atunci când pârâtul se întorcea în țară, făcea datorii la localurile unde obișnuia să consume băuturi alcoolice.

Conform carnetului de muncă, reclamanta a lucrat până în ianuarie 2010, exceptând perioada decembrie 2004-septembrie 2007, perioadă în care a primit totuși ajutor de șomaj și plăți compensatorii.

În privința pârâtului, instanța reține că, astfel cum rezultă carnetul de muncă, acesta a lucrat până în 31.07.1999 când a încetat raportul de muncă. Conform susținerilor reclamantei, pârâtul a plecat din țară în anul 1999.

Din declarația martorului Czine A., propus de pârât, rezultă că pârâtul i-a trimis reclamantei de mai multe ori diferite sume de bani. În perioada 2001-2002 a trimis lunar 100-200 de mărci. Cu privire la celelalte sume de bani trimise de pârât, martorul a făcut referire la faptul că acestea au fost trimise ulterior cumpărării imobilului. Însă, declarația acestui martor este contradictorie. Astfel, la începutul depoziției, martorul a relatat că l-a cunoscut pe pârât în anul 2001 în Italia, ca apoi să relateze că a lucrat împreună cu acesta în perioada 2000-2001. Pe de altă parte, deși martorul a relatat că pârâtul ar fi trimis bani în țară prin Western Union și prin alte instituții de același gen, declarația nu se coroborează cu nici un înscris.

Prin urmare, instanța reține că atât veniturile reclamantei cât și sumele trimise de pârât erau insuficiente pentru plata întregului preț al imobilului, în condițiile în care mai existau și alte cheltuieli comune lunare, legate de întreținerea imobilului și îngrijirea copilului bolnav cu nevoi speciale. Deși pârâtul susține că o treime din preț a provenit din vânzarea unui alt imobil deținut anterior, nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Așadar, soții nu au avut posibilitatea să achite prețul imobilului doar din veniturile realizate de ei, prețul fiind achitat și cu ajutorul sorei reclamantei care i-a dat acesteia mai multe sume de bani, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorei C. V. coroborată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Așadar, având în vedere considerentele mai sus expuse, cu privire la cota de contribuție la dobândirea imobilului, se reține că reclamanta a avut o contribuție de 77%, iar pârâtul de 23%.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică nr._/16.01.2013, întocmit de expert I. V. S., valoarea actuală de circulație a imobilului este de 166.448 lei.

În ceea ce privește atribuirea imobilului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 6739 Cod proc. civ, reținând totodată faptul că ambele părți au solicitat atribuirea imobilului către reclamantă. Astfel, va dipune partajarea imobilului prin atribuirea acestuia către reclamanta S. C..

În vederea egalizării loturilor, corespunzător cotelor de 77% și respectiv 23% la dobândirea bunului comun, instanța urmează să oblige reclamanta la plata către pârât a sumei de 38.283 lei, cu titlu de sultă valorică.

Având în vedere complexitatea lucrării și volumul de lucru depus de expertul I. V. – S., instanța va respinge cererea părților având ca obiect reducerea onorariului în cuantum de 950 lei, solicitat de către expert.

De asemenea, văzând dispozițiile 22 alin. 2, art. 23 din O.G. nr. 2/2000 coroborate cu art. 213 alin. 2 C.proc.civ și având în vedere cota reclamantei, instanța va obliga reclamanta să plătească expertului I. V. – S. suma de 550 lei reprezentând diferență onorariu pentru efectuarea expertizei specialitatea construcții și întocmirea raportului de expertiză nr._/16.01.2013.

Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, întrucât soluția ce urmează a se pronunța este deopotrivă în interesul ambelor părți și având în vedere că ambele părți au făcut cheltuieli în legătură cu judecarea litigiului, ținând seama și de cererile ce urmează a fi admise, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008 și având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții față de cererea principală a reclamantei, instanța va obliga pârâtul să plătească statului suma de 2.111 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, taxă calculată corespunzător cererii referitoare la cota superioară invocată de reclamantă și nerecunoscută de pârât și pentru care acesta a căzut în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. C., dom. în B., ., ., . cu pârâtul N. V., cu dom. procesual ales în B., ., . consecință:

Constată că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit împreună imobilul situat în B., ., ., . CF nr._ nr. top 6937/2/50, compus din 2 camere și dependințe, cu cota de 15,6/1170 din părțile de uz comun, în valoare totală de 166.448 lei.

Constată că, la dobândirea imobilului, reclamanta a avut o contribuție de 77% iar pârâtul de 23%.

Dispune partajarea imobilului prin atribuirea acestuia către reclamanta S. C..

Obligă reclamanta să-i plătească pârâtului suma de 38.283 lei reprezentând sultă valorică.

Dispune inscrierea in CF nr._ nr. top 6937/2/50 a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus indentificat, in favoarea reclamantei S. C., cu titlu de drept de atribuire in urma partajului.

Ia act că pârâtul N. V. a renunțat la judecată în privința acțiunii reconvenționale și a cererii privind acordarea ajutorului public judiciar.

Respinge cererea părților având ca obiect reducerea onorariului stabilit pentru expertul I. V. – S..

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pârâtul să plătească către stat suma de 2.111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.

Obligă reclamanta S. C. să plătească expertului I. V. – S. suma de 550 lei reprezentând diferență onorariu pentru efectuarea expertizei specialitatea construcții și întocmirea raportului de expertiză nr._/16.01.2013.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.03.2013.

P. GREFIER

E. B. L. C.

Red. E.B/17.05.2013

Dact.L.C./ 22.05.2013

Ex.4

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 4918/2013. Judecătoria BRAŞOV