Pretenţii. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 29683/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 03.12.2013
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: A. M. - judecător
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 12.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 19.11.2013, 26.11.2013 până la data de astăzi, 03.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2012, sub nr._ , reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâtul ARȘIN C. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea în fapt a motivelor, reclamantul a arătat că în data de 18.11.2012 s-a deplasat înspre Pietrele lui S. pentru un braț de lemne. În timp ce trăgea cu funia un lemn lung de aproximativ 2, 5 m și gros de cca. 20 cm, pe care l-a găsit pe jos, pârâtul care este vecinul său a ieșit în drum și i-a spus că nu are voie să adune lemne din zona respectivă, întrucât zona respectivă îi aparține. Au avut un schimb de replici pe tema lemnelor, discuție în care pârâtul l-a amenințat și jignit prin adresarea cuvintelor „ țigan și rom „ I-a replicat pârâtului la amenințarea acestuia „ te termin „ să privească ce are în mână, respectiv un topor.
A învederat reclamantul că pârâtul a sunat la 112 și a solicitat deplasarea unui echipaj de poliție pe motiv că „ un țigan taie pădurea „ . La fața locului s-a deplasat un echipaj de jandarmi care i-a permis să-și ducă lemnele acasă și care i-au spus pârâtului să-și vadă de treabă întrucât nu este pădurar.
Reclamantul a arătat că pârâtul nu are serviciu si nici pensie, este „ turnătorul „ cartierului iar pentru cuvintele pe care i le-a adresat, respectiv „ rom și țigan „îi solicită daune morale cu speranța că pe viitor pârâtul își va respecta vecinii.
Pentru faptul că pârâtul a abuzat la numărul de urgență 112 a solicitat amendarea pârâtului, amendă cuprinsă între 500 lei – 1.000 lei.
Prin nota de ședință depusă de reclamant la dosarul cauzei, acesta a arătat că solicită daune morale și pentru injurii, denigrări, ură de rasă.
În drept, acțiunea civilă nu a fost întemeiată.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea acțiunii ca nefondată și inadmisibilă și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a învederat că situația relatată de reclamant în acțiune nu corespunde adevărului .
Reclamantul nu a luat lemnele de la Pietrele lui S., ci le-a tăia dintr-un lemn căzut în fața imobilului său, și întrucât îi cunoștea obiceiul, în sensul că taie copacii și lasă cioatele, încalcă proprietatea și are probleme cu pădurarii, i-a spus reclamantului că nu vrea să aibă probleme cu pădurarii . Nu l-a amenințat și nici jignit pe reclamant, însă întrucât acesta îl amenința cu toporul ( aspect recunoscut de reclamant prin cererea formulată ) a sunat la 112 și pentru că nu-i cunoștea numele reclamantului i-a spus centralistei „ un rom ce fură lemne din pădure mă amenință cu toporul „ . Comentariul reclamantului la expresia sa a fost sa-i spună țigan că el este țigan și nicidecum rom. Atunci i-a spus rom - țigan
Pârâtul a arătat că la intervenția sa, jandarmii nu i-au aplicat reclamantului nicio sancțiune, este rezervist al UM nr. 0391 B., și că are o relație normală și principială cu vecinii, reclamantul fiindu-i vecin de cartier. Consideră că reclamantul l-a calomniat.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
În probațiune, instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului . A încuviințat pârâtului proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 18.11.2012 a avut loc între părți un conflict generat de locul de unde reclamantul tăiase / adunase lemnele pe care le ducea acasă.
În discuția avută, pârâtul i s-a adresat reclamantului cu cuvintele „ rom și țigan „ aspect recunoscut de pârât prin întâmpinarea formulată.
Pentru cuvintele adresate „ rom și țigan „, pentru injurii, denigrări, ură de rasă reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata de daune morale în valoare de 3.000 lei.
Potrivit art. 72 alin. 1 din NCC „ orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale „. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane ( alin. 2 ).
Conform art. 1349 alin. 1 din NCC „ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”,iar în alin. (2) al aceluiași articol se prevede că“cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”-
În art. 1357 din NCC se stipulează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
Reclamantul nu a negat etnia sa, ci potrivit afirmației pârâtului din întâmpinare reclamantul a fost deranjat de termenul folosit, acela de „ rom „ .
Ambele cuvinte „ rom și țigan „ sunt folosite . Rom este termenul oficial, politic, preferat de majoritatea membrilor etniei, impus în documentele oficiale, termen care nu exclude însă folosirea în uzul curent al cuvântului țigan.
Prin urmare, nu se poate aprecia că reclamantului i-a fost atinsă onoarea, demnitatea sau reputația prin cuvintele adresate de pârât, acelea de „ rom și țigan „ .
Presupunând că reclamantului i-a fost atinsă onorarea prin folosirea de către pârât a cuvintelor „ rom și țigan „ și prin adresarea altor cuvinte jignitoare ( nedovedite ), atât timp cât reclamantul nu a probat consecința negativă suferită de acesta pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, nu este îndreptățit la acordarea daunelor morale.
Nu se poate reține că pârâtul a sunat în mod abuziv la 112, câtă vreme reclamantul l-a amenințat cu toporul.
Faptul că reclamantul nu a fost sancționat de echipajul de jandarmi care s-a deplasat la fața locului nu atestă că apelul pârâtului la 112 a fost abuziv.
Mai mult, reclamantul nu are calitate să solicite instanței aplicarea unei amenzii pârâtului pentru apelul adresat serviciului de urgență 112.
Sesizările reciproce pe care părțile și le-au făcut la organele poliție nu conduc la acordarea de daune morale . Reclamantul nu a dovedit că sesizarea formulată de pârât la Poliția Locală B. este neîntemeiată.
Contrar susținerii reclamantului, în fața organelor de poliție pârâtul nu a recunoscut faptul că i-ar fi adresat reclamantului cuvinte jignitoare, ci doar s-a obligat ca pe viitor să evite discuțiile cu reclamantul.
Refuzul nejustificat al pârâtului de a se prezenta să răspundă la interogatoriu în fața instanței ( declarația pârâtului depusă la dosarul cauzei care să țină loc de răspuns la interogatoriu nu are nicio relevanță juridică ) nu poate fi apreciată ca o achiesare a acestuia la pretențiile reclamantului, întrucât nu poate fi coroborat cu nicio altă probă din care să reiasă temeinicia pretențiilor reclamantului.
Cum în cauza dedusă judecății, elementele răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâtul ARȘIN C. ca neîntemeiată.
Întrucât pârâtul nu a dovedit cheltuielile de judecată, instanța va respinge solicitarea pârâtului de a obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul L. I., domiciliat în mun. B., .. 106 în contradictoriu cu pârâtul ARȘIN C., domiciliat în mun. B., .. 114, ca neîntemeiată.
Respinge solicitarea pârâtului de a obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. C. D.
Red/ dact. A.M. – 4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 4757/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
