Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 6249/197/2012
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Sedinta publica din 12.12.2014
P.- E. B. – judecator
Grefier- L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 20.11.2014, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2014, 10.12.2014, 12.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, astfel cum a fost precizată, reclamanții C. A. – F. și C. F. au chemat în judecată pe pârâta C. D. – B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, să fie exercitată în comun de către ambii părinți, locuința acesteia să fie stabilită la mamă, respectiv la domiciliul acesteia din B., .. 36, . de întreținere stabilită în sarcina reclamantului prin sentința civilă nr. 5345/2009 a Judecătoriei Cluj-N. și obligarea acestuia la plata unei pensii în cuantum de 200 euro lunar, exonerarea reclamantului de la plata pensiei de întreținere pentru perioadele în care minora locuiește la acesta în cadrul programului de menținere a relațiilor personale și să se stabilească un program de relații personale cu copilul în favoarea ambilor reclamanți, conform propunerii lor, fără cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, reclamanții arată că, prin sentința civilă nr. 5345/2009 a Judecătoriei Cluj-N., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul C. A. – F. și pârâtă, încredințarea minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, spre creștere și educare mamei și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de ¼ din veniturile nete.
Întrucât la data de 01.10.2011 au intrat în vigoare prevederile noului cod civil care reglementează instituția autorității părintești asupra minorilor se impune modificarea măsurii luate anterior, în sensul stabilirii autorității părintești comune și locuinței copilului.
Deoarece pârâta nu le-a permis să aibă relații personale cu copilul se impune a se stabili pe cale judecătorească modalitatea în care ambii vor menține aceste relații.
Cu privire la pensia de întreținere, reclamantul arată, în esență, că nu se impune stabilirea acesteia la plafonul maxim de 25% întrucât nevoile minorei pot fi asigurate cu mult mai puțini bani iar minora beneficiază de alocație din partea statului german, fiind născută în Germania.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 397, 401, 403, 486, 496, 530, 531 Cod civil și art. 14 din Legea nr. 272/2004.
Prin întâmpinare, pârâta arată că este de acord cu admitere în parte a acțiunii reclamanților. A solicitat respingerea cererii referitoare la modalitatea de menținere a relațiilor părintești considerând că este suficient un program de relații mai redus și a cererii privind reducerea pensiei de întreținere și respectiv sistarea acesteia pe perioada programului de relații personale.
Astfel, pârâta arată că, la acest moment, este în interesul minorei ca relația cu tatăl său să fie făcută treptat întrucât reclamantul a vizitat-o doar o dată sau de două ori pe an.
Nu sunt îndeplinite condițiile pentru reducerea pensiei de întreținere și respectiv sistarea acesteia pe perioada programului de relații personale cu minora. Instanța nu poate stabili a priori că reclamantul va respecta programul de relații personale și nici cuantumul sumelor ce vor fi cheltuite în interesul minorei în perioadele respective.
Cererea formulată de bunica paternă a minorei este inadmisibilă întrucât dispozițiile art. 401 și art. 403 Cod civil nu prevăd o astfel de posibilitate. Pe de altă parte, această cerere este neîntemeiată întrucât nu s-a opus legăturilor personale dintre minoră și bunica paternă și acesta poate să o viziteze pe minoră în cadrul programului care va fi stabilit pentru tată.
Prin acțiunea reconvențională, pârâta a solicitat stabilirea unui program de relații personale dintre tată și minoră mai redus decât cel propus de reclamant, respectiv în localitatea unde minora locuiește, cu luarea ei de la domiciliu, în intervalul orar 15,00-20,00, atunci când tatăl se află în țară, cu înștiințarea prealabilă a mamei.
În considerentele acțiunii, pârâta arată că legătura dintre minoră și tată trebuie făcută treptat pentru a nu-i afecta dezvoltarea psihică. La vârsta sa nu poate călători pe distanțe atât de lungi.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 401 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată la acțiunea reconvențională, reclamanții au solicitat respingerea acesteia, arătând, în esență, aceleași aspecte menționate în acțiunea principală.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri, s-a luat interogatoriu părților, s-a efectuat ancheta socială la domiciliul părților din România și la domiciliul reclamantului din Germania și au fost audiați martorii K. T. și T. J. P..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5345/2009 a Judecătoriei Cluj-N. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul C. A. – F. și pârâtă, încredințarea minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, spre creștere și educare mamei și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de ¼ din veniturile nete.
Dispozițiile art. 483 C.civ. referitoare la exercitarea autorității părintești, sunt aplicabile începând cu data de 01.10.2011, potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. Astfel, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 483 C. civil, în accepțiunea căruia, încredințarea minorilor sau modificarea acestei măsuri presupune exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței copiilor. De asemenea, conform art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați inainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil.
Potrivit art. 403 C. civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Prin urmare, dacă divorțul a intervenit înainte de . Codului civil, oricare dintre părinți pot să solicite instanței de tutelă acordarea exercițiului autorității părintești și stabilirea locuinței copilului, fără să fie necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului spre creștere și educare unuia din părinți.
Așadar, instanța va analiza, potrivit interesului superior al copilului, posibilitatea exercitării în comun a autorității părintești de către ambii părinți sau dacă există motive temeinice pentru acordarea exercițiului autorității părintești unuia dintre părinți.
Prin întâmpinare, pârâta C. D. – B. a arătat că este de acord ca autoritatea părintească asupra minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, să fie exercitată în comun de către ambii părinți și locuința acesteia să fie stabilită la mamă.
În privința autorității părintești, instanța reține că dispozițiile art. 483 C.civ. - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
Astfel, părțile s-au învoit în sensul exercitării autorității părintești de către ambii părinți, motiv pentru care, în temeiul art. 506 și art. 483 C.civ., instanța va dispune ca ambii părinți să exercite în comun autoritatea părintească asupra minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, o astfel de măsură fiind în interesul superior al copilului.
Cu privire la stabilirea locuinței minorei, instanța reține că, de la divorțul părților, minora locuiește în mod statornic cu mama și, astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, aceasta s-a ocupat corespunzător de creșterea și educarea copilului.
Față de aceste motive, în privința stabilirii locuinței minorei la mamă, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 1 teza finală C.civ. instanța va încuviința învoiala părților ținând seama de interesul superior al copilului și, în temeiul art. 400 alin. 1 C.civ., va stabili locuința minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, la mamă, respectiv la domiciliul acesteia din B., .. 36, .> În temeiul art. 402 C.civ. instanța reține că mama va contribui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului în natură în condițiile art. 530 alin. 1 C.civ., atâta timp cât locuința minorei se află la ea, iar tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorei.
Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 5345/2009 a Judecătoriei Cluj-N., s-a dispus obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de ¼ din veniturile nete realizate de reclamant la acel moment. Pensia de întreținere a fost stabilită, în mod amiabil, în sensul că ambele părți au fost de acord ca pensia să fie stabilită în această modalitate, instanța considerând-o satisfăcătoare pentru întreținerea copilului față de vârsta și nevoile acestuia.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul susține că nu se impune stabilirea pensiei de întreținere la plafonul maxim de 25% întrucât nevoile minorei pot fi asigurate cu mult mai puțini bani, iar minora beneficiază de alocație din partea statului german, fiind născută în Germania. În ceea ce privește acest aspect, instanța reține că reclamantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Astfel, acesta nu a dovedit faptul că, în prezent, nu mai deține mijloacele materiale pe care le avea la momentul stabilirii pensiei de întreținere prin sentința civilă nr. 5345/2009 a Judecătoriei Cluj-N.. La momentul respectiv, pensia de întreținere a fost stabilită de înstanța de judecată pe baza convenției părților, reclamantul fiind de acord să plătească ¼ din venitul net lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului.
Afirmațiile reclamantului cu privire la faptul că nu se impune stabilirea pensiei la plafonul maxim de 25% întrucât nevoile minorei pot fi asigurate cu mult mai puțini bani, nu sunt dovedite, în contextul în care, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, atât veniturile pârâtei cât și celelalte mijloace materiale ale acesteia sunt destul de reduse.
Pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada că în ultimele 6 luni veniturile sale au scăzut sau că celelalte mijloace materiale i s-au diminuat raportat la mijloacele pe care acesta le-a avut la momentul stabilirii pensiei de întreținere prin sentința civilă nr. 5345/2009 a Judecătoriei Cluj-N..
Așadar, reclamantul nu a făcut dovada faptului că nevoile minorei pot fi asigurate cu mult mai puțini bani și nici a faptului că, în prezent, s-au modificat mijloacele sale materiale în sensul diminuării veniturilor sau bunurilor sau existenței unor datorii, prezumându-se astfel că există și în prezent un izvor al obținerii mijloacelor materiale iar nivelul de trai al reclamantului nu s-a schimbat față de perioada în care a fost stabilită pensia de întreținere în cuantum de 1/4.
Prin urmare, tatăl reclamant va fi obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorei, în cuantum de 900 euro lunar stabilită raportat la venitul mediu net în cuantum, de 3.809,28 euro, aferent perioadei aprilie 2014 – septembrie 2014 și având în vedere faptul că reclamantul nu mai are alte obligații de întreținere. Pensia de întreținere urmează a se indexa de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației conform art. 531 alin. 2 C.civ. Reclamantul va fi obligat la plata pensiei de întreținere astfel stabilite începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 13.03.2012, văzând dispozițiile art. 532 alin. 1 C.civ. precum și faptul că nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de întreținere a minorei după această dată.
Așadar, față de considerentele de fapt și drept mai sus expuse, instanța va respinge cererea reclamantului C. A. – F. formulată în acțiunea principală având ca obiect modificarea cuantumului pensiei de întreținere în sensul reducerii.
Conform dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 Cod civil - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., părintele separat de copilul lui păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În speță, programul trebuie să ajute copilul să păstreze sau să întărească legătura afectivă pe care acesta o are cu tatăl său. Pentru aceasta, copilul are nevoie să petreacă cât mai mult timp posibil cu tatăl lui în diferite momente ale vieții sale și cu ocazia tuturor evenimentelor ce se petrec în viața sa.
Pentru stabilirea modalității în care tatăl va păstra legătura cu copilul, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului. În acest sens, trebuie acordată posibilitatea copilului de a păstra și întări legătura afectivă pe care o are cu tatăl său. Totodată este necesar ca și tatălui să i se poată asigura condiții pentru a-și putea îndeplini obligația de a veghea la creșterea și educarea copilului.
Pârâta se opune în mod nejustificat la stabilirea programului propus de reclamant. Motivele invocate de aceasta pentru restrângerea programului propus de reclamant se referă doar la faptul că acest program ar afecta dezvoltarea psihică a minorei întrucât legătura cu tatăl său nu este suficient de puternică și are o vârstă fragedă la care nu poate călători pe distanțe lungi. Cu privire la aceste aspecte instanța reține că, în prezent, minora are vârsta de aproape 7 ani, vârstă care nu poate fi considerată o vârstă fragedă pentru dezvoltarea unei relații firești cu tatăl ei, iar călătoriile la reședința reclamantului din D. și la domiciliul acestuia din Germania nu îi afectează dezvoltarea având în vedere că acestea se vor desfășura doar în perioada vacanțelor școlare.
De altfel, prin răspunsurile date la interogatoriu, pârâta a arătat că este de acord cu deplasarea minorei la reședința reclamantului din D..
Stabilirea unui program de relații personale la reședința tatălui din România și la domiciliul acestuia din Germania chiar și în perioada corespunzătoare vacanțelor școlare, este de natură să asigure realizarea unei relații afective și a unei stabilități emoționale între tată și copil, iar crearea unei astfel de legături de afectivitate este în interesul minorei, fiind în măsură să contribuie la echilibrul său. Întrucât tatăl beneficiază de condiții foarte bune de locuit atât la reședința din România cât și la domiciliul din Germania și nu s-a făcut dovada că ar reprezenta un pericol pentru dezvoltarea fizică și psihică a copilului, instanța apreciază ca o astfel de legătură se poate crea pe perioada a mai multor zile consecutive când minora urmează a rămâne atât la reședința tatălui din România cât și la domiciliul acestuia din Germania.
Pentru ca minora să poată menține și întări legătura cu tatăl este necesar ca ambii părinți să se abțină și să nu exercite în niciun fel influențe negative asupra ei, iar mama să încurajeze cât mai des copilul să se întâlnească cu tatăl său. Este clar că ambii părinți au lăsat să se răsfrângă asupra copilului problemele cu care ei se confruntă în prezent. Neînțelegerile dintre părinți nu trebuie să afecteze relația acestora cu copilul. În speță, întrucât mama exercită supravegherea zilnică a copilului și îndeplinește toate actele obișnuite privind educația acestuia, ea este cea care are atât posibilitatea cât și capacitatea să exercite asupra lui o influență pozitivă mult mai mare și să-l determine să-și schimbe atitudinea față de tată. Acest lucru se poate realiza și printr-un program de relații personale mai larg, precum și prin comportamentul tatălui care trebuie să depună mai mult efort și să manifeste mai multă înțelegere în raport cu copilul pentru a putea construi și menține o legătură afectivă puternică cu acesta.
În acest context și în condițiile în care din actele și lucrările dosarului nu rezultă faptul că programul propus de reclamant ar afecta copilul din punct de vedere psihic sau fizic sau că reclamantul ar reprezenta un pericol pentru dezvoltarea fizică și psihică a acestuia, aspectele invocate de pârâtă nu reprezintă motive temeinice pentru restrângerea programului propus de reclamant.
Așadar, instanța va admite cererea reclamantului și va stabili ca legăturile personale dintre minoră și tată să se mențină în modalitatea propusă de reclamant.
Pentru aceleași motive instanța va respinge acțiunea recovențională.
Reclamanta C. F., care este bunica paternă a minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, solicită să se stabilească modalitatea în care să aibă legături personale cu minora, întrucât este în interesul copilului de a menține relația firească cu ea, in calitate de bunică paternă.
Conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe și cu rudele sale. De asemenea, copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea iar părinții copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În speță, instanța apreciază că relațiile personale ale copilului cu bunica sa paternă nu pun în pericol copilul și nici nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Astfel că, în baza art. 506 Cod civil - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. și art. 17 din Legea nr. 272/2004 instanța reține că programul de relații personale propus de reclamantă respectă dreptul copilului de a menține relațiile personale cu bunica sa paternă și va stabili ca legăturile personale dintre minoră și bunica paternă să se mențină în modalitatea propusă de aceasta.
Cu privire la petitul din acțiunea principală având ca obiect exonerarea reclamantului C. A. – F. de la plata pensiei de întreținere pentru perioadele în care minora locuiește la acesta în cadrul programului de menținere a relațiilor personale, instanța îl va respinge ca neîntemeiat. Astfel, faptul că, în perioada în care minora locuiește la tată, în cadrul programului de relații personale, tatăl găzduiește copilul și face anumite cheltuieli legate de hrana copilului și activitățile recreative ale acestuia intră în sfera drepturilor și obligațiilor părintești pe care tatăl le exercită în cadrul autorității părinteși și nu poate constitui o cauză de exonerare de la executarea obligație de întreținere. Conform art. 530 alin. 1 Cod civil, rostul obligației de întreținere pe care o au ambii părinți față de copilul lor minor este de a acoperi toate cheltuielile necesare traiului, educației, învățăturii și pregătirii profesionale a copilului și nu numai cele privind găzduirea, hrana și activitățile de recreere din perioada vacanțelor școlare.
Așadar, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizată și va dispune conform cu dispozitivul.
Instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții C. A. – F. și C. F., ambii cu dom. în D., bld. Dacia ., . în contradictoriu cu pârâta C. D. – B., dom. în B., .. 36, .> Respinge acțiunea recovențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențională C. D. – B. în contradictoriu cu reclamantul – pârât reconvențional C. A. – F., și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, la mamă, respectiv la domiciliul acesteia din B., .. 36, .> Obligă reclamantul C. A. – F. să plătească pârâtei, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, suma 900 euro lunar, începând cu data de 13.03.2012 și până la majoratul copilului sau noi dispoziții ale instanței, pensie de întreținere ce se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Obligă pârâta să-i permită reclamantului C. A. – F. să păstreze relații personale cu minora C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, în următoarea modalitate:
- o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă (vacanța de iarnă), cu luarea minorei la reședința tatălui din D., bld. Dacia ., ., în anii pari, în perioada 27 decembrie –2 ianuarie, iar în anii impari, în perioada 22 decembrie – 28 decembrie; minora va fi luată de la domiciliul mamei în prima zi la ora 1000 și adusă, la sfârșitul perioadei, în ultima zi, la ora 1900; în această perioadă mama va putea ține legătura telefonic cu minora și cu tatăl acesteia, fără a abuza de acest drept;
- o săptămână în perioada sărbătorilor de Paști, cu luarea minorei la reședința tatălui din D., bld. Dacia ., ., în anii impari – în prima săptămână a vacanței de primăvară, de luni ora 1000 până duminică (prima zi de Paști) ora 1900, iar în anii pari – în a doua săptămână a vacanței de primăvară, de luni (a doua zi de Paști) ora 1000 până duminică ora 1700; în această perioadă mama va putea ține legătura telefonic cu minora și cu tatăl acesteia, fără a abuza de acest drept;
- trei săptămâni în perioada vacanței de vară, cu luarea minorei la domiciliul tatălui din Germania, Lohmehlenring 66, Tuttlingen_ sau la reședința tatălui din D., bld. Dacia ., .; această perioadă se va stabili de comun acord cu părintele rezident, înainte cu o lună de începutul vacanței, astfel încât ambii părinți să-și poată face propriile planuri și propriul program împreună cu minora; în această perioadă mama va putea ține legătura telefonic cu minora și cu tatăl acesteia, fără a abuza de acest drept;
- tatăl va vizita minora la domiciliul acesteia, atunci când se află în țară, în alte perioade decât cele menționate, cu înștiințarea prelabilă a mamei și în măsura în care nu este afectat programul dinainte stabilit al minorei;
- tatăl va comunica cu minora telefonic cel puțin o dată pe săptămână, sâmbăta la ora 1100; mama asigurându-se că acest drept nu este limitat sau îngrădit;
- minora va putea petrece vacanța de vară, în afara țării, împreună cu tatăl său la domiciliul din străinătate al rudelor paterne, cu informarea prealabilă a mamei;
- atât tatăl cât și rudele paterne vor putea participa la aniversarea zilei de naștere a minorei, fie că aceasta va avea loc la domiciliu ori într-un loc public, mama urmând să le aducă la cunoștință într-un termen rezonabil, data și locul unde va avea loc evenimentul.
Obligă pârâta să-i permită reclamantei C. F. să aibă relații personale cu minora C. I. – A., născută la data de 20.03.2008, în următoarea modalitate:
- bunica paternă va vizita minora în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, în localitatea unde minora locuiește împreună cu mama, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliu între orele 1200 și 1800 ;
- bunica paternă va comunica cu minora telefonic cel puțin o dată pe săptămână, duminica la ora 1100; mama asigurându-se că acest drept nu este limitat sau îngrădit;
Respinge petitele din acțiunea principală având ca obiect exonerarea reclamantului C. A. – F. de la plata pensiei de întreținere pentru perioadele în care minora locuiește la acesta în cadrul programului de menținere a relațiilor personale și modificarea cuantumului pensiei de întreținere în sensul reducerii.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. L. C.
Red.E.B./27.04.2015,
Dact.L.C./27.04.2015
Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7608/2014.... | Căsătorie minor. Sentința nr. 8966/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
