Ordin de protecţie. Hotărâre din 10-10-2014, Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 27163/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENȚINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 10.10.2014
PREȘEDINTE –A. R. V. Judecător
GREFIER – G.- M. B.
Cu participarea Reprezentantului Ministerului Public
- procuror B. Ș. -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 09.10.2014, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2014 sub nr._ reclamanta J. L.-E. în contradictoriu cu pârâtul N. R. A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 200 m față de reclamantă, minorul N. P.-G., față de locuința acestora și de a-i interzice orice contact, inclusiv telefonic, cu reclamanta, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat, în esență, că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul, iar în timpul acestei relații s-a născut minorul N. P.-G.. Arată că pârâtul este este violent fizic și verbal, a agresat-o pe reclamantă minorul fiind supus unui veritabil abuz emoțional provocat de asistarea/participarea la conflictele generate de pârât și la violențele asupra mamei.
Arată că din anul 2012 pârâtul este plecat în Spania, însă când revine în țară amenință întreaga familie a reclamantei, a urmărit-o și agresat-o pe reclamantă, pe logodnicul acesteia, pe sora reclamantei ceea ce face ca reclamanta și minorul să trăiască o stare de teamă. Arată că a formulat mai multe plângeri penale împotriva pârâtului, nefinalizate până în prezent.
Arată că, în data de 16 august 2014 pârâtul a așteptat-o în fața grădiniței pe care o frecventează minorul și iâa adus injurii și ameințări, minorul fiin de față, apoi a agresat-o fizic, fiind necesară intervenția surorii sale, care a fost agresată de pârât. Susține că pârâtul îi trimite mesaje de amenințare și a scris pe zidul locuinței cuvinte jignitoare la adresa sa.
Mai arată că, datorită numeroaselor conflicte la care a asistat, minorul a dezvoltat o temere față de pârât, așa cum rezultă din raportul psihologic efectuat la 17.09.2014.
Susține reclamanta că pârâtul are o fire violentă, având și antecedente penale.
Cererea e întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, art. 3, art.6, art.23 și urm. din Legea nr. 217/2003.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, iar prin notele de ședință depuse ca și concluzii scrise arată că cererea este inadmisibilă, față de dispozițiile art. 5 lit.c din Legea nr. 217/2003, având în vedere că părțile nu conviețuiesc, chiar reclamanta afirmând că urmează să se căsătorească. Arată că cererea este neîntemeiată întrucât mesajele depuse de reclamantă pot proveni de la orice altă persoană, iar reclamanta nu a făcut dovada că îi aparțin.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți, s-au depus planșe foto de către reclamantă, a fost administrată proba testimonială cu martorul N. C.-I., propusă de reclamantă. Pârâtul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, iar la termenul de judecată din 0.10.2014 nu s-a prezentat în instanță.
Au fost efectuate verificări cu privire la domiciliul pârâtului și s-a solicitat fișa de cazieir judiciar a pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul au avut o relație de concubinaj, relație din care s-a născut minorul N. P.-G., născut la data de 06 aprilie 2010, filiația fiind stabilită față de ambii părinți (f. 18).
Reclamanta solicită emiterea unui ordin de protecție a sa și a minorului N. P.-G..
Potrivit art. 5 lit a și c din Legea nr. 217/2003, în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
Deși prin concluziile scrise pârâtul arată că invocă atât inadmisibilitatea cererii cât și a lipsei calității procesuale pasive, această excepție nu a fost invocată în timpul judecății sau al dezbaterilor asupra fondului cauzei, apărătorul pârâtului susținând în concluziile sale asupra fondului cauzei inadmisibilitatea cererii de emitere a ordinului de protecție invocând aceleași dispoziții legale-art. 5 lit.c din Legea nr.217/2003. Instanța constată că, în realitate excepția invocată constituie o apărare, fiind necesar a se analiza dacă sunt incidente prevederile art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003, în urma administrării de probe.
Instanța reține că pârâtul a invocat inadmisibilitatea doar cu privire la reclamantă nu și cu privire la minor, față de acesta fiind incidente dispozițiile art. 5 alin.1 lit a din Legea nr. 217/2003.
Din susținerile reclamantei și din declarația martorei N. C. I., precum și din înscrisurile de la dosar rezultă că, încă din anul 2012 reclamanta nu mai conviețuiește cu pârâtul.
În consecință, în ceea ce o privește, cererea de emitere a ordinului de protecție este neîntemeiată, nefiind incidente dispozițiile art. 5 lit.c din Legea 217/2003, pentru ca reclamanta să solicite protecție în temeiul acestei legi speciale privind violența în familie.
Reclamanta are însă alte căi legale de a solicita protecția sa, în situația în care este victima unei agresiuni.
În consecință va respinge cererea de emiterea a unui ordin de protecție a reclamantei, sub toate formele solicitate, ca neîntemeiată.
În ceea ce-l privește pe minor, potrivit art. 5 lit.a din Legea nr. 217/2003, între minor și pârât există relațiile de rudenie la care se referă textul legal, respectiv ascendent-descendent, astfel că, reclamanta, în calitate de reprezentant legal al minorului poate promova această cerere de emitere a ordinului de protecție a minorului față de tatăl său.
Din declarația martorei N. C. I. și înscrisurile de la dosar –evaluarea psihologică a minorului, rezultă că pârâtul se comportă violent fizic și verbal față de reclamantă în prezența minorului, ceea ce îi creează acestuia o stare de teamă, minorul fiind afectat în mod negativ, așa cum rezultă din Raportul de evaluare psihologică clinică întocmit la 17.09.2014 (f.9).
Din acest raport de evaluare rezultă că minorul prezintă tulburare de anxietate moderată, tulburări de vorbire (pronunțare), dislalie moderată. Se arată că minorul prezintă o anxietate moderată rezultată în urma agresiunilor produce de tatăl lui reclamantei, la care minorul a fost martor.
Conform art. 4 lit.a, b, c din Legea nr. 217/2013 violența în familie se manifestă sub formă de violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
Pe de altă parte, emiterea unui ordin de protecție nu este condiționată de numărul actelor de violență ci de însăși existența și intensitatea acesteia. Modul în care pârâtul a acționat prin agresarea fizică sau verbală a reclamantei în prezența minorului dovedește fără putință de tăgadă starea în care minorul s-a aflat, fiindu-i pusă în pericol integritatea psihică.
Deși pârâtul susține că acesta se află în Spania iar reclamanta cunoștea acest lucru, pârâtul a pus la dispoziția apărătorului din oficiu înscrisuri referitoare la reședința sa din Spania, ceea ce arată că a avut cunoștință de acest proces, cu toate acestea nu s-a prezentat la termenul de judecată din 09.10.2014, deși a fost citat la interogatoriu.
Susținerea că reclamanta l-a citat cu rea credință la o adresă la care nu locuiește nu poate fi avută în vedere atât timp cât pârâtul figurează în evidențele legale cu același domiciliu la care a fost citat, domiciliu trecut și în cartea sa de identitate, conform art. 91 alin.1 cod civil și nu a făcut dovada că reclamanta cunoștea adresa reședinței sale din Spania.
Susținerea reclamantei în sensul că pârâtul este o persoană agresivă, fiind condamnat anterior nu este confirmată de cele consemnate în fișa de cazier judiciar din care rezultă că pârâtul a fost condamnat în anul 1999 pentru infracțiuni contra patrimoniului și economice, executând pedeapsa pană în anul 1999 (f.68,69), nefiind menționate alte condamnări definitive pentru alte fapte penale.
Din înscrisurile depuse de pârât rezultă că acesta a încheiat un contract de reședința în Spania, așa cum rezultă din copia contractului de închiriere din aprilie 2014 (f. 88) și a dovezii de luare în evidență (f.86), însă acesta nu a negat faptul că în 16.09.2014 ar fi fost în țară și a provocat incidentul relatat de martora audiată.
Din raportul de evaluare rezultă că minorului i-au fost recomandate 10 ședințe de psihoterapie pentru recuperare, recomandându-se îngrijirea acestuia cu atenție de către mamă, până la reintrarea în normal.
Față de probele administrate instanța apreciază ca întemeiată în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului să păstreze o distanță față de minor și față de reședința acestuia.
Instanța apreciază că, o distanță de 100 m este suficientă pentru a evita viitoare incidente și pentru ca minorul să se simtă în siguranță.
Durata ordinului de protecție va fi pentru o perioadă de trei luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reținând din declarația martorei N. C. I. că între minor și pârât a existat o relație bună, până în luna august când minorul a asistat la acte de violență exercitate de pârât asupra mamei și bunicii sale.
Potrivit art.23 alin.3 din legea nr. 217/2003, pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Instanța reține că, deși reclamanta are dreptul de a-și alege orice partener și de a crea o nouă viață de familie împreună cu minorul, tatăl minorului păstrează dreptul de a veghea la creșterea și educarea acestuia, menținerea unei relații afective cu ambii părinți fiind în interesul minorului, iar reclamanta, potrivit art. 18 din Legea nr. 272/2004, fiind părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.
Așa cum rezultă din raportul de evaluare psihologică, în prezent minorul prezintă anxietate moderată iar consilierea psihologică a pârâtului va facilita înțelegerea efectului pe care îl au asupra minorului violențele verbale sau fizice la care acesta asistă și la îmbunătățirea relației dintre pârât și minor.
Astfel, văzând și dispozițiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 271/2004, pe durata emiterii ordinului de protecție, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, va limita exercitarea dreptului pârâtului de a păstra legături personale cu minorul apreciind că, în prezent, există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
În ceea ce privește cererea menționată pe formularul întocmit conform anexei la Legea 217/2003, privind încredințarea minorului către reclamantă, instanța apreciază că, deși nu a fost menționată în cererea inițială, această cerere poate avea ca obiect doar stabilirea locuinței minorului la mamă. Față de împrejurarea că între părți există un dosar privind exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului dar nu s-a făcut dovada că există neînțelegeri cu privire la acest aspect care să impună luarea unor măsuri urgente, în baza prezentei legi, urmează a respinge această cerere. În situația în care vor exista neînțelegeri între părți cu privire la acest aspect, poate fi luată o măsură în temeiul art. 996 Cod procedură civilă, pe baza unui probatoriu mai extins decât cel administrat în prezenta procedură specială.
Întrucât pârâtul a beneficiat de asistență juridică din oficiu, din partea d-nei avocat A. F. instanța va stabili onorariul avocatului la suma de 200 lei, ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției, suma avansată de stat rămânând în sarcina acestuia.
În temeiul art.9 Cod procedură civilă, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta J. L., cu domiciliul în B. ., ., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., ..B, ., în contradictoriu cu pârâtul N. R. A., cu domiciliul în Mun. B., ., ., CNP_ și în consecință:
Obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de minorul N. P.-G., născut la 06.04.2010, precum și față de reședința acestuia situată în B. .. 68, ., pe o perioadă de 3 luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul să urmeze consiliere pshilogică.
Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995 stabilește valoarea de 200 lei a onorariului cuvenit avocatului A. F., din Baroul B., care a acordat asistență juridică pârâtului conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.
Cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului, rămân în sarcina acestuia.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, ce se depune la Judecătoria B..
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2014.
PRFEȘEDINTE,GREFIER,
A.-R. V. G.-M. B.
ARV/13.10.2014/EX.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8131/2014.... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 7132/2014.... → |
|---|
