Ordin de protecţie. Sentința nr. 9645/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9645/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 20498/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9645/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 14.08.2014
Președinte: A.-E. T. – judecător
Grefier: G.-M. B.
Cu participarea Reprezentantului Ministerului Public
PROCUROR: R. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta C. A. M. și pe pârâtul C. I. I., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se prezintă pârâtul personal și asistat de apărător din oficiu, avocat G. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 12.08.2014 s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul de Registratură al instanței, răspuns din partea Postului de Poliție Tărlungeni prin care se comunică faptul că dosarul penal întocmit pe numele pârâtului în urma plângerii formulate de reclamantă a fost soluționat și înaintat Secției 1 Poliție Rurală Feldioara cu soluția de clasare, în baza art. 16 alin. 1 lit. a Cod Penal.
Instanța procedează la legitimarea pârâtului C. I. I. care prezintă CI . nr._, CNP_.
În temeiul art. 352 C.p.c., instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul formulat din oficiu pentru pârât, acesta răspunzând la întrebările adresate de instanță.
Astfel, întrebat fiind dacă a exercitat violențe față de soție și copii sau dacă i-a amenințat, pârâtul răspunde că nu a exercitat în niciun fel violențe față de acesția, dar este posibil ca reclamanta să fi fost lovită de un iubit mai vechi, pe numele O. C.. De asemenea, arată că nu a amenințat-o pe reclamanta, aceasta fiind cea care l-a înjurat, scuipat și pălmuit în fața organelor de poliție. În ceea ce privește copii arată că nu i-a bătut niciodată, reclamanta fiind cea care îi bate, aceasta fiind o persoană rea.
Întrebat fiind dacă a dărâmat casa, pârâtul arată că recunoaște faptul că a dărâmat casa în urma unei înțelegeri cu reclamanta care i-a cerut să împartă casa. Astfel, el a început să dărâme casa acum vreo 3 săptămâni încercând să salveze materiale pe care să le împartă cu reclamanta. Acum locuiește în chirie.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile legale și nu există suficiente dovezi care să ducă la luarea unei astfel de măsuri. De asemenea, solicită să aibă în vedere răspunsul comunicat de Postul de Poliție Tărlungeni prin care se comunică faptul că dosarul penal întocmit pe numele pârâtului în urma plângerii formulate de reclamantă a fost soluționat și înaintat Secției 1 Poliție Rurală Feldioara cu soluția de clasare, în baza art. 16 alin. 1 lit. a Cod Procedură Penală, care prevede că „ fapta nu există”.
Mai solicită instanței să aibă în vedere că reclamanta a înmânat citația pârâtului după ce a primit-o, cum a recunoscut la interogatoriu, așadar acesteia nu îi este teamă de pârât.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea cererii și emiterea ordinului de protecție având în vedere fișa de la primiri urgențe depusă de reclamantă la dosar din care reiese că reclamanta a suferit mai multe contuzii si traumatisme, acestea conducând la ideea că a fost agresată. De asemenea, arată că dacă pârâtul nu ar fi fost cel care a agresat-o pe reclamantă, aceasta nu ar fi avut motiv să formuleze o astfel de cerere, având în vedere faptul că părțile au copii împreună, au avut o casă.
Față de concluziile astfel cum au fost formulate și probatoriul administrat în cauză instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2014 pe rolul acestei instanțe, reclamanta C. A.-M. în contradictoriu cu pârâtul C. I. I. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție, cu luarea următoarelor măsuri: ( fila 4-6)
- evacuarea temporară a pârâtului din locuință
- reintegrarea victimei și a copiilor în locuința familiei
- limitarea dreptului de folosință a pârâtului doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii victimei, față de părinții victimei și față de sora și fratele victimei.
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima
În motivare, în esență, reclamanta a arătat ( prin completarea formularului tipizat) că „ am fost bătută și eu și fetițele de nenumărate ori și alungată din casă și la ora 12 noaptea ne-a data afară în mai multe rânduri am fost bătută.”
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În probațiune, a atașat înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
Pârâtul C. I. I. nu a depus întâmpinare, prezentându-se doar la ultimul termen de judecată, când a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Pentru pârât s-a desemnat avocat din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003, la termene prezentându-se avocat G. M.. ( cu delegație la fila 10).
În cursul judecății:
- la primul termen de judecată, s-a prezentat reclamanta, învederând că pârâtul a distrus casa după primirea citației, așadar că nu mai are unde se întoarce cu copiii, sens în care a renunțat la primele 3 măsuri solicitate în cauză.
- s-a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și martori ( în privința ultimei probe, aceasta fiind decăzută, pentru neindicarea și neprezentarea unui martor)
- s-a procedat la ascultarea părților litigante ( reclamanta, potrivit răspunsurilor de la fila 25, iar pârâtul, potrivit răspunsurilor consemnate în ultima încheiere de ședință).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că:
În fapt, reclamanta cauzei au formulat cererea de emitere ordin de protecție împotriva pârâtului (soțul acesteia) motivat în esență de violența fizică care acesta o exercită asupra sa și asupra celor 4 copii rezultați din căsătorie, precum și de violența psihică a alungării acestora din locuința de domiciliu.
Pârâtul a negat toate acuzațiile reclamantei, mai puțin faptul implicării sale într-o relație de concubinaj, faptul distrugerii casei de locuit fiind justificat prin acea că „ era numai putregai” și că înțelegerea părților a fost aceea de a o împărți.
În drept, instanța reține aplicabile în cauză dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, potrivit cărora „ persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții, astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.”
Concret, instanța constată că reclamanta a făcut dovada celor învederate prin cerere, urmând a fi admisă acțiunea, pentru următoarele considerente:
În primul rând, actul de violență fizică este dovedit prin fișa medicală de la fila 21-24, din care rezultă expres că reclamanta a suferit o „ policontuzie post agresiune familială”, constând în: traumatism cranio-cerebral, echimoze dorsale și abdominale.
În al doilea rând, actul de violență psihică este dovedit prin faptul distrugerii imobilului locuință sub „scuza” invocată ( a vechimii și a înțelegerii părților), scuză nedovedită în niciun fel, aceasta în condițiile în care cei 4 minori rezultați din căsătorie ( în vârstă de 1 an, 5 ani, 11 ani și 13 ani) au rămas fără adăpost, cu totul relevantă fiind atitudinea procesuală adoptată de pârât în sala de judecată, cu ocazia ascultării sale, atitudine de ignoranță și înverșunare față de cei 5 membri ai familiei. ( soția reclamantă și cei 4 copii minori).
În acest sens, instanța va înlătura ca nerelevantă cauzei rezultatul anchetei penale derulate de organele de poliție ( care au propus soluția de clasare pentru infracțiunea de distrugere reținută în sarcina pârâtului, întrucât „ fapta nu există”), în condițiile în care, se impune subliniată rapiditatea cu care organele de poliție au efectuat o atare anchetă ( 1 săptămână) în posibilul detriment al temeiniciei cercetărilor efectuate în cauză.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că situația de fapt dedusă judecății se circumscrie nici literei și spiritului vizat de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, fiind îndeplinite cumulativ condițiile legale, respectiv:
- constatarea comiterii unui act de violență, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/2003, anume violență psihologică ( provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace) și violență fizică( adică o vătămare corporală ori a sănătății prin lovire).
- actul de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei
- actul să fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză s-a conturat profilul de “agresor”, în considerarea acestei calități instanța apreciază că se impune luarea măsurilor de siguranță cu care a mai rămas învestită, pe o perioadă de 2 luni de zile, dat fiind gradul de pericol concret rezultat din acțiunile pârâtului cauzei.
Totodată, având în vedere culpa procesuală în care se află pârâtul pentru promovarea prezentului, instanța va dispune și obligarea acestuia, în temeiul art. II din Legea nr.25/2012, la suportarea cheltuielilor avansate de stat, reprezentând onorariu asistență juridică obligatorie pentru pârâtul cauzei, în cuantum de 200 lei, acordat avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, avocat G. M., în baza art. 82 din Legea nr.51/1995 rap. la art. 2 alin.1 pct.1 lit.m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R, având în vedere totodată prevederile art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003.
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind emiterea ordinului de protecție, astfel cum a fost precizată de reclamanta C. A.-M., cu dom. în com.Tărlungeni, ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul C. I. I., cu același domiciliu, având ca obiect „ ordin de protecție” .
Obligă pe pârâtul C. I. I., pe o durată de 2 ( două ) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, la respectarea următoarelor măsuri:
- să păstreze o distanțe de minim 100 de metri față de reclamanta C. A.-M. și față de minorii C. A.-A. (nsc. la data de 11.07.2003), C. E.-M. ( nsc. la data de 20.05.2001), C. I.-L. ( nsc. la data de 29.01.2009) și C. S.-IONATAN ( nsc. la data de 11.07.2013), față de locuința acestora, precum și față de locul de muncă al reclamantei și față de unitățile de învățământ ale minorilor.
- să nu contacteze telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, pe reclamanta C. A.-M. și pe minorii C. A.-A., C. E.-M., C. I.-L. și C. S.-IONATAN.
Atrage atenția pârâtului că nerespectarea prezentului ordin de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, fără posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Acordă avocatului G. M. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial, aferent serviciului de asistență juridică obligatorie a pârâtului cauzei, onorariu ce se va achita avocatului din Fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe pârâtul cauzei la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat.
EXECUTORIE.
O copie de pe prezentul ordin de protecție se comunică de îndată:
- Postului de Poliție Tărlungeni, potrivit art. 31 alin.1 din Legea nr. 213/2003
Cu drept de apel în 3 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 14.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-E. T. G. M. B.
Red. A.E.T.- 16.08.2014
| ← Curatelă. Sentința nr. 4468/2014. Judecătoria BRAŞOV | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
