Anulare act. Sentința nr. 1208/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1208/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4737/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1208
Ședința publică din 04.05.2015
Instanța constituită din :
Președinte - M. A. - judecător
Grefier – A. M.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile de fata, rămasă în pronunțare in ședința publică din data de 17.04.2015, conform celor consemnate in încheierea de ședință din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentință, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 04.05.2015.
Instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată la data de 10.04.2014 acțiunea civilă formulată de reclamantul D. Ș. împotriva pârâtei Ș. A. (fostă D.) prin care a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare nr.1618 / 18.12.2012 autentificat la BNP P., pentru lipsa discernământului la momentul încheierii contractului și rectificarea C.F._ identificat la A+23, nr.top 9164/1/2 și 9163/2/XXII în sensul radierii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 de pe numele pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii legal timbrate, esențial se arată că titlul de proprietate este emis în 01.02.1977 pe numele reclamantului, căsătoria cu pârâta s-a încheiat în 10.02.1977, reclamantul a plătit pentru apartament suma de 23.442 lei, apoi a luat împrumutul de 54.600 lei pentru achiziționare, restituit între 1976 și 1991. Pârâta a contribuit doar la cheltuielile căsniciei. În 2011 reclamantul a suferit un traumatism cranio cerebral, în februarie 2012 a fost luat în evidențele medicului de familie, i s-a pus diagnosticul de demență mixtă stadiu mediu. Profitând de starea de sănătate a reclamantului, în ziua de 18.12.2012 pârâta l-a dus la notar unde a semnat un contract de vânzare cumpărare pentru cota de 1/2 din apartament. Anterior vânzării, la același notar reclamantul a făcut un testament universal în favoarea pârâtei fiind înregistrat sub nr.1569/06.12.2012 care la data de 25.07.2013 a fost revocat. După încheierea actului, pârâta l-a părăsit pe reclamant, în 02.09.2013 a avut loc divorțul. Apoi pârâta a făcut partajul, a ridicat o casă unde locuiește cu mama ei. Reclamantul a subliniat că niciodată nu a dorit să vândă pârâtei cota de proprietate.
În drept, s-a invocat art.1204, 1166, 1179 Cod civil.
Pârâta a arătat prin întâmpinare că boala de care suferă reclamantul a fost diagnosticată ca atare la 30.08.2012 într-o formă ușoară, suferind de nervozism, irascibilitate, tulburări de memorie pentru evenimente recente. Simptomatologia bolii Alzeihmer invocată de reclamant nu include în faza inițială lipsa discernământului. A solicitat respingerea acțiunii.
În probațiune, la cererea reclamantului, instanța a încuviințat și administrat proba cu actele de la dosar și cu expertiza medico legală psihiatrică.
În probațiune, la cererea pârâtei, instanța a încuviințat și administrat proba cu actele de la dosar și proba testimonială, fiind audiate două martore.
Analizând actele dosarului, instanța de judecată a reținut că la data de 06.12.2012, reclamantul D. Ș. a semnat testamentul universal prin care lăsa soției sale pârâta D. A., întreaga avere mobilă și imobilă ”ce se va găsi în patrimoniu” la încetarea sa din viață. Se prevedea că reclamantul are o fiică, moștenitoare rezervatară, dar insistă în redactarea testamentului. Apoi între D. Ș. și D. A., soți, a fost încheiat la data de 18.12.2012, sub nr.1618 și autentificat la BNP P., contractul de vânzare cumpărare având ca obiect cota de 1/2 din imobilul situat în B., ., . înscris în CF_ B. identificat la A+23, cu nr.top.9164/1/2, 9163/2/XXII compus din două camere și dependințe, cu cota de 11/440 din părțile de uz comun, cu prețul de 10.000 euro. Prin contract, se prevede că vânzătorul soț îi recunoaște cumpărătoarei, soția sa, creanța de 10.000 euro dat fiind faptul că apartamentul a fost dobândit prin credit ipotecar, creditul a fost achitat în întregime în timpul căsătoriei așa încât soției i se recunoaște creanța. În ziua de 25.07.2013, reclamantul a revocat testamentul din 06.12.2012. În data de 02.09.2013 părților li se eliberează certificatul de divorț, căsătoria fiind desfăcută la S.P.C.L.Evidența Persoanelor, prin acordul ambilor soți.
La data de 29.08.2012 reclamantul a fost externat de la secția neurologie, cu diagnosticul demență mixtă formă ușoară, fenomene de cerebrastenie post traumatică și deteriorare cognitivă ușoară. I s-au recomandat controlul neorologic periodic și evitarea efortului și a stărilor emoționale. S-a reținut că în iulie 2011 a suferit TCC prin cădere accidentală. La data de 20.06.2013 s-a emis certificat de handicap în privința reclamantului. Prin adeverința medicală eliberată de MEDO SRL la data de 08.08.2013, se arată că D. Ș. este suferind de demență mixtă Alzheimer și vasculară, stadiu mediu, luat în evidență după un traumatism cerebral în 02.2012. În cursul judecății acțiunii de față, la data de 19.06.2014 reclamantul a fost pus sub interdicție judecătorească.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 02.04.2015 efectuat în cauză, s-a stabilit că nu se poate reconstitui cu certitudine starea psihică și capacitatea de exercițiu a reclamantului la data de 18.12.2012. S-a apreciat că în luna august 2012 reclamantul a fost diagnosticat cu Discfunție cognitivă ușoară cu 4 luni înainte de încheierea contractului, ”este posibil să existe o deterioare a stării lui psihice până în decembrie 2012, așa cum este posibil ca în urma tratamentului recomandat în luna august starea psihică să se fi menținut în limite normale.
Martora N. L. a declarat că a doua zi după ce au fost la notar, soții D. i-au povestit că au rezolvat cu moștenirea și păreau mulțumiți amândoi. A mai declarat că reclamantul are o fiică din prima căsătorie, aceasta locuiește în Spania, părțile nu au copii împreună. În acest context, soții au decis că este bine să clarifice situația bunurilor ce le vor moșteni.
Martora L. V. a declarat că vecinul - reclamantul a spus că merge la notar să rezolve cu apartamentul, și după ce s-au întors de la notar reclamantul i-a precizat că soția nu mai are ce să îi spună că au fost la notar și i-a oferit 1/2 din casă.
În drept, prin discernământ se înțelege capacitatea psihică a unei persoane de a-si da seama de caracterul si urmările faptei pe care o săvârșește si de a-si manifesta conștient vointa in raport cu fapta respectiva. Conform art.1204 Cod civil, consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză, și conform art.1205 cod civil referitor la lipsa discernământului se prevede că este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale. (2) Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute.
De asemenea, este de observat că lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil nu relevă lipsa consimțământului, ci relevă prezența un simplu viciu al acestuia deoarece consimțământul există, de aceea nu este atrasă decât nulitatea relativă a actului, sancțiunea intervenind pentru protejarea interesului persoanei și nu al unuia general. Numai lipsa cu desăvârșire a consimțământului este sancționată cu nulitatea absolută.
În speță, reclamantul invocă lipsa discernământului la momentul încheierii contractului în 18.12.2012. Lipsa discernământului presupune că partea nu are puterea de a aprecia, de a-și da seama asupra consecințelor pe care le poate avea încheierea actului juridic.
Se reține că reclamantul a mai semnat acte juridice în anul următor, 2013, precum revocarea testamentului semnat în decembrie 2012 și desfacerea căsătoriei prin acordul părților.
Prin lege art.37 și următoarele Cod civil, persoană fizică majoră este prezumată că are discernământ, iar cel care afirmă în sens contrar, urmează a dovedi susținerile.
Proba medico legală psihiatrică administrată în cauză arată că nu se poate stabili starea psihică a reclamantului la momentul încheierii contractului.
Din nicio probă propusă și administrată nu a rezultat că vânzătorul a vândut fiind lipsit de discernământ.
În cursul judecății cauzei de față, reclamantul a fost pus sub interdicție, iar în motivarea hotărârii s-a avut în vedere un raport de expertiză medico legală din 2014, așadar nu au fost surprinse aprecieri asupra stării sale psihice din decembrie 2012. Prin urmare nu este dovedită întrunirea cerințelor art.1205 alin.2 Cod civil.
Față de aceste considerente, nefiind răsturnată prezumția legală prevăzută de art.38 Cod civil, urmează a respinge acțiunea civilă. În baza art.453 Cod proc civ, instanța va obliga reclamantul să achite pârâtei suma de 1.240 lei onorariu avocat-cheltuieli de judecată-chitanța 297/24.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul D. Ș., cu domiciliul ales la avocat V. F. în B., ., nr.54, .., . Ș. A., domiciliată în B., ., ., prin avocați D. I./G. P., ..68, ., .> Obligă reclamantul să achite pârâtei suma de 1.240 lei onorariu avocat-cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTEGrefier
M. ARAMĂAngela M.
Tehn ma 4 ex 28.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4696/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5602/2015. Judecătoria... → |
|---|
