Contestaţie la executare. Sentința nr. 5602/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5602/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 5602/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5602
Ședința publică din data de 25 05 2015
PREȘEDINTE – D. -I. M. - judecător
GREFIER –A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 22 04 2015, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 7 05 2015, 22 05 2015 și respectiv pentru data de 25 05 2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
INSTANTA
Constată că, prin contestația înregistrată sub nr. _, astfel cum a fost precizată, contestatorii T. M. C., T. M. și M. M. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat:
- anularea executării silite înseși și a actelor de executare constând în încheierea din data de 24 04 2014, somațiile emise și încheierea din data de 11 04 2014;
- încetarea executării silite, ca nelegal pornită împotriva contestatorilor, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea contestației, în esență, contestatorii au arătat că executarea silită pornită împotriva lor este nelegală deoarece creanța nu îndeplinește condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă. Respectiv, nu reiese data la care creditul a fost declarat scadent și din ce este compusă creanța ce se execută. Contestatorii au concluzionat că se ține a se realiza de la ei mai mult decât de la debitoarea principală, ceea ce nu este posibil dat fiind caracterul accesoriu al contractului de fidejusiune.
Contestatorii au mai considerat că executarea este nelegală deoarece se încalcă prevederile art. 36 din Legea nr. 36 din Legea nr. 85/2006, care interzice executarea silită pe calea dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței, or în cauză deși la data de s-a deschis procedura la data de 16 10 2013, împotriva lor s-a cerut executarea silită în luna aprilie 2014, deși creditoarea avea la dispoziție art. 39 din Legea nr. 85/2006.
Contestatorii au mai considerat că executarea silită este prematură și lipsită de interes deoarece creanța nu este exigibilă deoarece față de contractul de credit acordat debitoarei principale ., contractele de fidejusiune au un caracter accesoriu și pe cale de consecință urmează soarta contractului principal .
În drept contestația a fost întemeiată pe art. 662, 665, 711 și 712 NCPC .
Contestația a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestație.
În motivarea întâmpinării, în esență, s-a arătat că prin semnarea contractului de garanție personală din data de 22 12 2011, contestatorii au convenit să acorde societății debitoare o garanție personală, renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune.
Cu privire la prematuritatea executării silite, intimata a considerat că nu este întemeiată deoarece titlul executoriu îl constituie un contract de credit, iar cum debitoarea principală și contestatorii, în calitate de debitori garanți, nu au îndeplinit obligațiile contractuale, astfel încât potrivit art. 10 .4 din contract, în calitate de creditor a declarat creanța exigibilă anticipat compusă din credit, dobândă și penalități de întârziere.
În ceea ce privește interesul în pornirea executării silite a apreciat de asemenea că este neîntemeiată deoarece creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de contestatori, astfel încât demararea procedurii executării silite este justificată.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, intimata a concluzionat că legea invocată de contestatori este o lege specială care se referă la acoperirea pasivului societății debitoare aflată în insolvență, iar insolvența acesteia nu suspendă executarea silită împotriva debitorului garant, care este un terț față de procedura insolvenței, și care s-au obligat personal în solidar să plătească datoria debitorului principal, și în aceste condiții este neîntemeiat să invoce beneficiul de discuțiune.
Instanța a pus în discuție excepția prematurității și execepția lipsei de interes, iar după luarea concluziilor părților prezente consemnate în încheierea de ședință din data de 11 03 2015 și respectiv în încheierea de ședință din data de 22 04 2015, a calificat aceste excepții ca fiind apărări pe fondul contestației, care se vor aprecia prin prezenta hotărâre.
Instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării contestației având ca obiect încheierea executorului judecătoresc de stabilire a cheltuielilor de judecată, iar după luarea concluziilor părților prezente a admis excepția pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință din data de 24 04 2015, sens în care va și respinge contestația având ca obiect acest act.
Ambele părți au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, incluzând și copia conformă a dosarului execuțional.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de Cameră de Consiliu din data de 11 04 2014 a Judecătoriei B. a fost încuviințată executarea silită privind titlul executoriu reprezentând contract de credit nr.30-_/22.12.2011 cu act adițional nr. 1/30.12.2011 si act adițional nr. 2/13.08.2013, contract de fidejusiune nr.30-_/22.12.2011 si contract de ipoteca imobiliară nr.30-_/22.12.2011 autentificat la BNPA B. R. C. si B. I.-S. sub nr. 3722/22.12.2011, privind pe creditor . și pe debitor ., debitor T. M. C., debitor T. M., debitor M. M., pentru creanța în sumă de_,86 euro + actualizare periodica până la achitarea integrală și cheltuielile de executare, în modalitățile de executare prevăzute de lege.
Prin prezenta contestație această încheiere a fost contestată cu nesocotirea dispozițiilor art. 665 al.6 NCPC, care prevăd fără echivoc că o astfel de încheiere prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Prin urmare se reține ca fiind inadmisibilă contestarea încheierii prin care în speță a fost încuviințată executarea silită.
Executorul judecătoresc prin încheierea din data de 24 04 2014 a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de_,26 lei, încheiere care de asemenea a fost contestată, însă prin încheierea de ședință din data de 22 04 2015 s-a reținut tardivitatea contestației care a fost promovată cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 714 al.2 NCPC( în forma în vigoare la data începerii executării silite).
La aceeași dată de 24 04 2014 a fost emisă și somația prin care debitorii contestatori, în calitate de debitori garanți, au fost somați ca în termen de o zi de la comunicarea actului să plătească suma de_,86 euro, precum și cheltuielile de executare.
Împotriva acestei executări contestatorii au format prezenta contestație, pe care instanța o reține ca fiind neîntemeiată.
Se constată că prin contractul de fidejusiune nr30-_/ 22 12 2011, contestatorii, în calitate de fidejusori ,au fost de acord să asigure îndeplinirea obligațiilor debitorului principal . și să constituie o garanție personală, respectiv s-au obligat față de creditor în solidar cu debitorul principal. Debitorii garanți contestatori au convenit să garanteze „irevocabil și necondiționat cu întregul lor patrimoniu prezent și viitor executarea obligațiilor debitorului principal față de creditor în conformitate cu contractul de credit, inclusiv de restituire la scadență a creditului și de plată a dobânzilor aferente, cât și plata a oricăror sume datorate, dacă nu sunt executate la termenele scadente.
Se mai constată că prin art. 5 din contractul de fidejusiune, contestatorii în mod expres și-au asumat că se obligă în solidar cu debitorul principal și că prin semnarea acestui contract renunță la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune, precum și la „orice drept de a cerere creditorului de a executa orice altă garanție înainte de executarea garanției acordate prin acest contract”.
Prin art. 5.2 din contractul de fidejusiune, debitorii fidejusori s-au obligat personal ca să răspundă cu toate bunurile lor prezente și viitoare ,mobile și imobile, inclusiv veniturile ce le vor realiza din orice activate pentru executarea obligațiilor debitorului principal față de creditor în conformitate cu contractul de credit sau ca urmare a acestui contract dacă acesta nu le execută.
Astfel, ca urmare a semnării contractului de fidejusiune, precum și a contractului de credit, se constată că debitorii contestatori și-au asumat clauzele din acest din urmă contract prin care s-a prevăzut că în cazul în care debitorul principal încalcă oricare din obligațiile contractuale, creditorul are dreptul de a considera exigibile anticipat suma principală a creditului, dobânda și penalitățile, calculate până la data plății efective, precum și orice alte sume datorate în baza contractului( art. 10.4 din contractul de credit), printr-o simplă notificare comunicată prin orice mijloc de comunicare, fără a fi necesară punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă de a cerere rambursarea imediată a creditului.
În consecință, contrar obligațiilor asumate prin contractul de fidejusiune și evocate anterior în mod neîntemeiat contestatorii au afirmat că obligațiile din contractul de fidejusiune sunt accesorii celor din contractul de credit asumat de debitorul principal .
Văzând și notificările nr.256/20 02 2014, nr. 255/20 02 2014 și nr.254/20 02 2014, emise de intimată, comunicate și primite personal de fiecare dintre contestatori la datele de 24 02 2014, 25 02 2014 și respectiv 26 02 2014, se reține că în mod neîntemeiat s-a susținut de către aceștia că nu cunosc data la care creditul a fost declrat scadent atât timp cât prin aceste notificări li s-a făcut cunoscut că în cazul neachitării creditului în sumele conținute de notificări, prezentate în mod defalcat, cu titlu cu care sunt datorate, în termen de 15 zile de la emitere, se va începe procedura executării silite.
Astfel, în considerarea celor relevate mai sus se constată că sunt neîntemeiate și apărările privitoare la prematuritatea executării silite și a lipsei de interes al creditorului în derularea procedurii execuționale.
Este neîntemeiată și susținere potrivit căreia executarea este nelegală deoarece se încalcă prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind că executarea silită potrivit normelor de drept comun nu este permisă în paralel cu cea din procedura insolvenței doar în ceea privește un debitor societate comercială aflată în această procedură specială tocmai în conformitate cu dispoziția legală invocată . În consecință, se reține că limitarea textului de lege este expresă și limitativă și nu include și alți debitori, cum ar fi și cazul debitorilor garanți ai debitorilor în insolvență, așa încât înscrisurile administrate în legătură cu această procedură vor fi înlăturate din materialul probator ca fiind neconcludente,
Contestatorii au mai afirmat că în speță creanța nu îndeplinește cerința de a fi certă, lichidă și exigibilă, însă nu au administrat probe în acest sens în conformitate cu art. 249 NCPC .
Așadar, în considerarea celor expuse, instanța reține că executarea silită pornită cu respectarea art. 632, art. 638 al.1 pct.3 și art. 662 NCPC.
În ceea ce privește încetarea executării silite se reține potrivit art. 702 al.1 pct.1-5 NCPC că aceste cazuri de asemenea sunt reglementate în mod expres și limitativ (1. s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii;2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri;3. creditorul a renunțat la executare;4. a fost desființat titlul executoriu; 5. a fost anulată executarea), or în speță nu se regăsește niciuna dintre situațiile la care face referire acest text de lege.
Față de cele reținute, instanța va dispune conform cu dispozitivul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge contestația la executarea silită formulată și precizată de contestatorii T. M. C., cu domiciliul în B., ..58, . și M. M., ambii cu domiciliul în B., .,. cu pârâta . .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria B. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 05 2015.
P. GREFIER
D. -I. M. A. P.
RED/DA.CTDIM9 11 2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 1208/2015. Judecătoria BRAŞOV | Evacuare. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
