Contestaţie la executare. Sentința nr. 4470/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4470/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 3623/197/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4470
Ședința publică din data de 27.04.2015
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut in fond în ședința publică din 26.03.2015 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 02.04.2015, apoi pentru data de 02.04.2015, pentru data de 09.04.2015, pentru data de 16.04.2015, pentru data de 23.04.2015, pentru data de 24.04.2015 și pentru data de 27.04.2015.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 17.02.2015, contestatorii N. V. și N. L., în contradictoriu cu intimata ., au solicitat anularea procesului verbal de constatare întocmit la data de 10.02.2015 în dosar execuțional nr.583/2011 al B. M. M. I..
În motivarea contestatiei se arată în esență că în urma executării silite pornite de intimată, la data de 15.04.2013 a fost vândut la licitație imobilul proprietatea contestatorilor, iar prin procesul verbal de constatare, eliberare sume, din data de 15.04.2013 s-a menționat că contestatorii mai au de achitat intimatei suma de 40.622,71 Euro plus cheltuieli de executare. La data de 27.01.2015 contestatorii au adresat executorului judecătoresc cerere prin care au solicitat ca acesta să dispună perimarea dosarului execuțional, ca urmare a faptului că creditoarea a lăsat să treacă mai mult de 6 luni, fără a stărui în executarea silită. La data de 05.02.2015 executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de constatare a perimării, dispunând închiderea dosarului execuțional dar ulterior, la data de 11.02.2015 a comunicat contestatorilor, procesul verbal de constatare întocmit la data de 10.02.2015 în care a arătat că va continua executarea silită urmare a adresei din 09.02.2015, ca urmare a prezentării de către intimată a actelor doveditoare de întrerupere a perimării.
Contestatorii arată că procesul verbal de constatare întocmit la data de 10.02.2015 este netemeinic și nelegal deoarece, împotriva procesului verbal de constatare a perimării din data de 05.02.2015 intimata avea la dispoziție calea plângerii prevăzute de art. 56 alin 2 din Legea nr.n 188/2000, iar odată constatată perimarea, executorul nu putea să revină asupra acestei măsuri.
În drept au fost invocate disp. art. 399 și urm din vechiul C.pr.civ, art. 56 alin 2 din Legea nr.n 188/2000.
Contestația a fost legal timbrată, cu taxa de timbru în cuantum de 1000 lei (f.16).
Intimata a depus la primul termen de judecată, din data de 26.03.2015 concluzii scrise (f. 88-92 vol. II) prin care a solicitat respingerea contestației la executare arătând în esență următoarele:
În mod greșit executorul judecătoresc, considerându-se competent, a constatat intervenirea perimării executării silite. După comunicarea procesului verbal privind constatarea intervenirii perimării, intimata și-a exprimat punctul de vedere cu privire la măsura dispusă și a adus dovezi cu privire la imposibilitatea constatării perimării de către acesta cât și cu privire la stăruința în executarea silită. După analizarea documentelor transmise, observând că nu poate interveni perimarea, cum greșit a considerat inițial, executorul a dispus continuarea executării silite
S-a mai arătat că singura care poate constata perimarea este instanța de judecată, a accepta că însuși executorul judecătoresc poate să o constate, echivalând cu un conflict de interese, în care respectarea rolului activ al executorului și exercitarea actelor de executare silită nu ar avea o aplicare practică reală . Mai mult, dispozițiile art. 697 din NCPC prevăd în mod expres competența instanței de a constata perimarea executării silite.
De altfel, nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea perimării având în vedere că la data de 27.03.2012 a fost confirmată înființarea popririi asupra conturilor deținute de contestatorul N. V. la BCR SA. Procesul verbal din data de 10.02.2015 este legal, având în vedere că executarea silită nu a fost întreruptă în nici un moment și nu a fost lăsată în nelucrare din vina creditorulu.
În drept au fost invocate disp. art. 389, 390, 452, 454,457 din vechiul Cod de pr. civ.
În probațiune au fost depuse înscrisuri și a fost atașată copia dosarului execuțional nr. 583/2011 al B. M. M. I..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 09.11.2011 a fost înregistrată la B. M. M. I. cererea de executare silită formulată de intimata S. C. SRL împotriva debitorilor N. V. și N. L., în temeiul contractului de credit nr._/09.10.2008 încheiat de debitori cu Banca Comercială Română SA, creanța rezultând din contract, împreună cu dobânda și comisioane aferente fiind cesionată către intimata S. C. SRL, în vederea recuperării creanței în cuantum de 76.664,51 Euro .
După încuviințarea executării silite, la data de 10.01.2012 a fost întocmit procesul verbal de situație(f.68), la data de 12.01.2012 a fost emisă somația (f.69) iar la data de 08.03.2012 au fost emise adrese de înființare a popririi către mai multe bănci (f.78-171). La data de 27.03.2012 BCR- Direcția Operațiuni Bancare Biroul Popriri a comunicat executorului, prin adresa nr._(f. 7 vol. II) că a înființat poprirea asupra conturilor debitorului N. V..
În continuare, la data de 15.04.2013, a fost vândut la licitație imobilul proprietatea contestatorilor, fiind întocmit actul de adjudecare (f. 58 vol II), iar prin procesul verbal de constatare, eliberare sume, din data de 15.04.2013(f. 56 vol II) s-a menționat că contestatorii mai au de achitat intimatei suma de 40.622,71 Euro plus cheltuieli de executare.
La data de 31.10.2013 creditoarea intimată a adresat executorului judecătoresc cerere (f. 61 vol II) prin care a arătat că stăruie în continuarea executării silite .
La data de 27.01.2015 contestatorii au adresat executorului judecătoresc cerere (f. 71 vol II) prin care au solicitat acestuia să constate perimarea dosarului execuțional, ca urmare a faptului că creditoarea a lăsat să treacă mai mult de 6 luni, fără a stărui în executarea silită.
La data de 05.02.2015 executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de constatare a perimării (f. 76), reținând în cuprinsul acestuia că ultimul act de executare a fost încheiat la data de 29.01.2014, perimarea intervenind de drept.
Urmare a cererii formulate de creditoare la data de 09.02.2015 (f.78 ) prin care s-a comunicat B. M. M. I. că în mod nelegal a constatat intervenirea perimării de drept în dosarul execuțional nr.583/2011, la data de 10.02.2015, prin procesul –verbal de constatare (f. 83 vol II), executorul judecătoresc a menționat că va continua executarea silită urmare a adresei din 09.02.2015, ca urmare a prezentării de către intimată a actelor doveditoare de întrerupere a perimării.
Împotriva procesului verbal din data de 10.02.2015 contestatorii au formulat prezenta contestație la executare, solicitând anularea acestuia.
Contestația la executare este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Perimarea este, în general, o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului, în faza în care se găsește, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruință, a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerat că nu ar fi fost introdusă.
Potrivit art. 389 alin. 1 C.p.civ. “ daca creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Conform art.390 alin 1 C.pr. civ., dispozițiile art. 389 nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea silită fără somație.
Cum în speță a fost înființată poprirea, iar potrivit art. 454 C.pr.civ. poprirea se înființează fără somație, rezultă că în speță nu putea opera perimarea executării silite.
În aceste condiții, în mod nelegal s-a constatat intervenirea perimării executării silite, care oricum era atributul instanței de judecată, astfel că nu există motive de nelegalitate a procesul verbal din data de 10.02.2015, prin care executorul judecătoresc a reluat executarea silită, îndreptându-și greșeala anterioară.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 399 și urm C.pr.civ instanța va respinge contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii N. V. și N. L., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de avocat I. M., în B., .. 53,., jud. B., în contradictoriu cu intimata S. C. SRL, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat M. I. N., în București, .-52, ., împotriva procesului verbal de constatare întocmit la data de 10.02.2015 în dosar execuțional nr.583/2011 al B. M. M. I..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2015
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V., ex.5
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4695/2015. Judecătoria BRAŞOV | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3923/2015.... → |
|---|
