Grăniţuire. Sentința nr. 4651/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4651/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 4651/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4651
Ședința publică din data de 29.04.2015
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 25.03.2015, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 1.04.2015, 8.04.2015, 15.04.2015, și respectiv 29.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
P. acțiunea civilă înregistrată sub nr._ (după strămutarea cauzei prin încheierea de ședință nr. 2418/26 09 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de la Judecătoria B. V., județul G.), astfel cum a fost precizată ( la termenul de judecată din data de 25 02 2013 ) reclamanta N. N. în contradictoriu cu pârâta ȘICAN M. a solicitat:
- obligarea pârâtei să contribuie în cotă de ½ la delimitarea printr-un gard a loturilor stabilite sentința civilă nr. 1431/26 09 2000 a Judecătoriei B. V., după stabilirea în prealabil a liniei de hotar dintre aceste loturi, cu cheltuielile de judecată .
În motivarea acțiunii, în esență, reclamanta a afirmat că este proprietara imobilului intravilan situat în ., în tarlaua 6, ., în suprafață de 2120 m.p. și cu construcțiile aferente C1 – locuință și C2 –anexă, în calitate de moștenitor testamentar conform testamentului autentificat cu nr. 339/2009 și a declarației de acceptare succesorală autentificată cu nr. 399/9 02 2009, după defuncta S. M., căreia i-a fost atribuit acest imobil prin hotărârea menționată în urma partajului succesoral cu mama sa vitregă, pârâta Șican M., iar autoarea sa a procedat și la înscrierea dreptului său în cartea funciară, respectiv în CF nr. 1257N a Comunei Bulbucata, cu nr. cadastral 1290.
Reclamanta a concluzionat că acțiunea de față este o acțiune în grănițuire și nicidecum o acțiune în constatarea dreptului său de proprietate sau în realizarea unui asemenea drept.
În drept acțiune a fost întemeiată pe art. 480 și 584 CCiv.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat cu nr. 339/2009 și a declarației de acceptare succesorală autentificată cu nr. 399/9 02 2009.
În motivare, în esență, pârâta – reclamantă reconvențională a arătat că testamentul este lovit de nulitate absolută deoarece a lipsit discernământul testatoarei, și a fost obținut prin dol și eroare.
Pentru reprezentarea intereselor pârâtei – reclamante reconvenționale s-a depus procură judiciară autentificată cu nr.106/5 02 2015, pentru mandatar V. E..
Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care, în esență, a solicitat respingerea ca neîntemeiată, considerând că motivele de nulitate nu atrag nulitatea absolută și sunt cauze de nulitate relativă.
La termenul de judecată din data de 23 02 2012, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta P. I. prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat cu nr. 339/2009 și a declarației de acceptare succesorală autentificată cu nr. 399/9 02 2009, iar la termenul de judecată din data de 2 06 2014, intervenienta P. I. a depus declarație de renunțare la judecată cu privire la cererea sa de intervenție, declarație de care s-a luat act prin încheierea de ședință din data de 8 09 2014.
La termenul de judecat din data de 5 07 2012, reclamanta a invocat excepția lipsei de interes a pârâtei în promovarea cererii reconvenționale.
La termenul de judecată din data de 25 02 2013, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale a active a reclamantei, motivată prin aceea că nu este proprietara imobilului și că testamentul pe care îl invocă este fals, iar Judecătoria B. V., după luarea concluziilor părților prezente, a unit excepția cu fondul.
La termenul de judecată din data de 25 02 2013, pârâta a invocat și excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1431/2000, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar după luarea concluziilor părților prezente, Judecătoria B. V. a respins aceste excepții pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință.
La termenul de judecată din data de 10 03 2014, s-a formulat cererea de intervenție în interes propriu de către terța persoană F. M. prin mandatar M. I. prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat cu nr. 339/2009 și să se constate că are calitatea de moștenitor rezervatar după defuncta S. M., în calitate de soră, iar la termenul de judecată din data de 2 06 2014 mandatar M. I. pentru terța persoană F. M. a depus declarație de renunțare la judecată cu privire la cererea de intervenție.
În motivare în esență, s-a arătat că defuncta S. M. la data decesului, deși a declarat că nu are moștenitori rezervatari avea rude în viață, care au fost prejudiciate prin întocmirea acestui testament, considerând că actul nu a îndeplinit cerințele de fond și formă pentru a fi valabil.
La termenul de judecată din data de 2 06 2014 s-a depus cererea de intervenție în interes propriu formulată de terța persoană F. M. prin mandatar P. I. prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat cu nr. 339/2009, motivată prin aceea că actul nu îndeplinește cerințele de fond și de formă.
La termenul de judecată din data de 8 09 2014, terța persoană F. M. fiind prezentă în instanță a declarat că înțelege să își însușește cererea de intervenție având ca obiect cererea de a se constata nulitatea absolută a testamentului autentificat cu nr. 339/2009, formulată inițial pentru ea de mandatar M. I..
Pârâta a depus notă scrisă (f 32ds) prin care în esență relativ la existența interesului său în formularea cererii reconvenționale, aceasta a arătat că ea are calitatea de moștenitoare a autorului S. D. și nu poate accepta ca persoane precum reclamanta, care se prevalează de un testament nul să încalce ordinea de drept și regulile de conviețuire sociale și să pretindă să se judece pentru grănițuire atât timp cât nu are legitimitatea legală. Pârâta a mai susținut că după autorul S. D., titularul titlurilor de proprietate nr._ și_/1997, nu a fost dezbătută succesiunea, iar ea a acceptat tacit succesiunea după acesta în calitate de soție supraviețuitoare, calitate în care a și locuit și folosit imobilul constituit din casă și teren aferent.
Reclamanta, de asemenea a depus notă scrisă(75) prin care a concluzionat că a considerat de cuviință să promoveze acțiunea de față pentru a se trasa linia de demarcație între cele două proprietăți rezultate ca urmare a hotărârii de partaj prin sentința civilă nr. 1431/25 09 2000, deoarece în prezent întregul imobil, respectiv întreaga casă este în posesia pârâtei, iar conviețuirea cu acesta într-o curte nefiind posibilă.
Terța persoană F. M. prin tutore P. I. ,conform sentinței civile nr. 1191/7 10 2014 a Judecătoriei B. V.(prin care terța persoană a și fost pusă sub interdicție - f 58 ds) a depus notă scrisă(f.47 ds.) prin care și-a justificat interesul de a interveni în litigiu prin aceea că are nevoie de un patrimoniu pentru a-l valorifica pentru a se putea întreține material . astfel încât acceptă succesiunea după defuncta S. M., decedată la data de 27 01 2009, succesiune pe care nu a putut să o accepte anterior punerii sub interdicție dat fiind diagnosticul medical al acesteia.
La termenul de judecată din data de 25 03 2015, instanța a pus în discuție excepția lipsei de interes al pârâtei reclamante reconvenționale în formularea cererii reconvenționale ( deoarece excepția nu a fost pusă în discuția părților anterior strămutării prezentei cauzei la această instanță), iar concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință .
La același termen de judecată s-a constat că, deși la termenul de judecată din data de 8 09 2014 Judecătoria B. V. a încuviințat admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de către M. I. pentru F. M., anterior s-a renunțat la judecată cu privire la cererea de intervenție, declarație de care se va lua act .
Instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de terța persoană F. M. prin tutorele P. I., iar concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 03 2015.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Din sentința civilă nr. 1431/26 09 2000 a Judecătoriei B. V.(rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare) reiese că pârâta S. M. și fiica autorului S. D., respectiv numita S. M., au partajat bunuri din masa succesorală rămasă după defunctul S. D.. Respectiv, în lotul pârâtei s-au atribuit și trei camere din casa situată în . de 585 m.p(conform schiței anexă la raportul de expertiză), iar în lotul fiicei S. M. s-au atribuit de asemenea trei camere din casa de locuit, pătul, magazie, grajd și bucătărie cu teren intravilan aferent, în suprafață de 1320 m.p..
P. declarația autentificată cu nr. 2783/8 11_, pârâta a recunoscut primirea de la comoștenitoarea S. M. a sultei și a cheltuielilor de judecată, plăți care au fost stabilite prin hotărârea judecătorească menționată anterior.
În baza acestei sentințe, comoștenitoarea S. M. s-a înscris în C.F. 1257/N Bulbucata asupra imobilului cu nr. cadastral 1290, compus din locuință, anexă și teren în suprafață de 1988 m.p., cu titlu de bun propriu.
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în grănițuire pentru a delimita loturile care au fost atribuite celor două moștenitoare prin sentința de partaj mai sus menționată, susținând că are calitatea de moștenitor după defuncta S. M., în baza testamentului autentificat cu nr. 339/27 01 2009 de BPN M. N., precum și a declarației de acceptare a succesiunii autentificată cu nr. 399/9 02 2009 de BPN M. N..
Văzând art. 584 C.civ se prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, caz în care cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. Astfel, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 C.civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție, restabilirea hotarului care separă fondurilor învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile. Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Așadar,calitatea procesual activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulara dreptului din raportul juridic dedus judecății, în considerarea scopului unei acțiuni de a se obține protecția dreptului subiectiv ce aparține subiectului activ al dreptului subiectiv civil. În consecință, reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice legitimitatea procesuală activă și corelativ la rândul ei instanța este obligată să verifice această calitate deoarece raportul juridic de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii de drepturi și obligații din raportul juridic de drept material dedus judecății.
P. urmare, fiind dedus judecății un raport de drept material civil aflat sub incidența dispozițiilor art. 584 C.civ, se impune ca reclamanta să justifice legitimitatea procesuală activă în baza unui titlu prin care să probeze că în patrimoniul său se află dreptul de proprietate asupra imobilului în legătură cu care se pretinde stabilirea liniei de graniță cu proprietatea vecină. se cerere să justifice calitatea procesuală activă prin deținerea unui titlu care să probează că în patrimoniul ei se află vreun drept real asupra imobilului .
În cauză reclamanta a afirmat deținerea dreptului de proprietate asupra imobilului, reprezentând lotul constituit din casă și teren ce a fost atribuit în lotul autoarei S. M., în baza testamentului autentificat cu nr. 339/27 01 2009 de BPN M. N., precum și a declarației de acceptare a succesiunii autentificată cu nr. 399/9 02 2009 de BPN M. N., în calitate de moștenitor testamentar .
Se reține însă în considerare dispozițiilor art. 888 – 891 CCiv. că prin el însuși, testamentul nu este susceptibil să dovedească calitatea de moștenitor, ci doar vocația la succesiune.
Așadar, într-o astfel de situație, calitate de moștenitor și implicit transmiterea patrimoniului succesoral(și compunerea acestuia) se poate proba numai printr-un certificatul de moștenitor emis în conformitate cu art. 83 din Legea nr. 36/1995 (în forma în vigoare la data promovării prezentei acțiuni) sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă ca urmare a dezbaterii succesiunii după defunct în fața instanței de judecată.
Or, in speță reclamanta nu a administrat dovada calității de moștenitor după defuncta S. M., potrivit celor reținute anterior, astfel încât se constată că în situația dată nu a probat deținerea în patrimoniul său a vreunui drept real asupra imobilului din lotul atribuit autoarei prin hotărârea de partaj menționată la începutul expozeului,care să justifice calitatea sa procesuală activă necesară pentru exercitarea acțiunii în grănițuire, sens în care va respinge acțiunea promovată de aceasta.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională ȘICAN M. se observă că obiectul acesteia îl constituie constarea nulității absolute a testamentului autentificat cu nr. 339/27 01 2009 de BPN M. N., precum și a declarației de acceptare a succesiunii autentificată cu nr. 399/9 02 2009 de BPN M. N..
Se reține, relativ la condițiile ce se cer a fi îndeplinite în exercitarea unei acțiuni civile, a oricărui mijloc procesual la care se recurge( cum este în speță cererea reconvențională), că demersul în justiție, indiferent de forma pe care o îmbracă trebuie să justifice relația dintre situația juridică a părții și acest mijlocul procesual la care aceasta a recurs în vederea realizarea unui drept sau interes afirmat în justiție și care nu poate fi realizat altfel decât cu concursul organului judiciar.
Respectiv, această cerință a interesul la rândul ei trebuie să îndeplinească anumite condiții, de a fii legitim adică corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale, să fie personal, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare aparține celui care recurge la acțiune, să fie născut și actual, adică să existe în momentul în care este formulată cererea, deoarece rolul organului judiciar este acela de a rezolva litigii deja născute.
Un interes actual este atunci când se poate justifica activitatea procesuală pentru protejarea unui drept .Un interes eventual sau un interes care a trecut, a fost depășit nu poate fi luat în considerare.
În concret, prin interes, se înțelege folosul practic ,imediat pe care îl are partea care pune în mișcare procedura judiciară, iar exercițiul acțiunii în justiție necesită ca cerința interesului să fie îndeplinită nu numai la momentul formulării cererii ,deoarece stă la baza oricărei activități procesuale,dar se impune dovedirea lui cu prilejul îndeplinirii tuturor actelor procesuale, pe tot parcursul întregului proces.
În consecință, se reține că interesul fiind în legătură cu condițiile de exercițiu ale acțiunii se constituie într-o excepție peremtorie, dirimantă, de fond, ce poate fi invocată în orice stare a pricinii.
În speță, fiind invocată nulitatea absolută a două acte juridice constituite de testamentul invocat de pârâta reconvențională și declarația de acceptare a succesiunii după defuncta S. M., se reține că printre regulile care guvernează regimului juridic al unui nulități absolute se regăsește și aceea că poate fi invocată de oricine care justifică un interes, înțelegând prin acesta folosul practic urmărit de cel care recurge acțiunea civilă în acest sens.Mai exact, nulitatea absolută nu poate fi invocată de o persoană complet străină de actul juridic atacat atât timp cât desființarea lui nu ar produce nici un efect juridic direct și imediat în patrimoniul celui care invocă o asemenea nulitate.
Așadar, cum în cauză actele juridice atacate sunt în legătură cu succesiunea după defuncta S. M., instanța reține că interesul reclamantei reconvenționale poate fi justificată numai dacă la rândul său ar fi avut vocație succesorală la moștenirea acestei autore, or aceasta nu a probat că ar avea o asemenea vocație legală sau testamentară.
În ceea ce privește referirea acesteia la vocația sa la succesiunea după defunctul S. D. este irelevantă, cu atât mai puțin cu cât prin chiar partajul judiciar intervenit între ea și S. M. prin sentința civilă nr. 1431/26 09 2000 a Judecătoriei B. V., în acest fel li s-a recunoscut calitatea de moștenitoare legale și testamentare după acest defunct( astfel încât susținerea acestei că după acest defunct nu s-a dezbătut succesiunea este neîntemeiată) și nu are concludență în dovedirea unui interes personal și actual din punct de vedere juridic în declararea nulității actelor deduse judecății prin cererea reconvențională.
Astfel, față de cele expuse se reține că cerința interesului nu este justificată în promovarea cererii reconvenționale, sens în care aceasta va fi respinsă.
Relativ la cererea de intervenție formulată de terța persoană F. M. la data de 8 09 2014, precum și la cererea de intervenție în interes propriu, formulată de tutorele P. I. pentru terța persoană F. M., având ca obiect constatarea nulității absolute a testamentului autentificat cu nr. 339/27 01 2009 de BPN M. N., potrivit art. 49 C.pr.civ., instanța reține că această formă de intervenție voluntară presupune ca oricine are interes și urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său să poată interveni într-o pricină care de derulează între alte persoane, cu scopul de a câștiga pentru sine cel puțin în parte obiectul procesului.
P. urmare, pentru ca o astfel de cerere să poată fi valorificată se cere imperios necesar să existe un proces în derulare, care să aibă un obiect susceptibil a fi câștigat chiar și în parte de către persoana care este interesată să intervină în litigiul dintre alte părți.
În cauză însă aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Pe de o parte, cum în cauză nu s-a legat un raport de drept procesual valabil între reclamantă și pârâtă, dat fiind că niciuna dintre ele nu a îndeplinit una dintre cerințele esențiale de sesizare legală a instanței, în exercitarea acțiunilor lor, lipsește cadrul procesual în care această terță persoană să poată interveni. Pe de altă parte, nici obiectul litigiului nu ar fi fost de natură să justifice intervenția dat fiind că în cauză terța persoană s-a întemeiat pe vocația sa succesorală după S. M., deși nu era dedusă judecății o dezbatere succesorală după acesta defunctă, singura care ar fi fost de natură să îi justifice interesul în formularea cererii sale, ci doar o acțiune în grănițuire și legitimitatea procesuală a titularilor de drepturi reale asupra unor imobile învecinate cu privire la care se cererea a se stabili linia de graniță Astfel încât, având în vedere și considerentele expuse deja mai sus în ceea ce privește cerința interesului ca și condiție de exercitare a unei acțiuni civile, cereri de intervenție formulate de terța persoană vor fi respinse pentru nejustificarea interesului, ca și condiție de fond în ceea ce o privește pe cea din data de 8 09 2014, și ca și cerință de încuviințare în principiu pentru cea formulată prin tutore.
În considerarea celor expuse, instanța dispune conform cu dispozitivul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lisei calității procesuale active a reclamantei N. N., CU DOMICILIUL ÎN București, sector 3, ..210,.,. consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta N. N. în contradictoriu cu pârâta ȘICAN M., pentru lipsa legitimității procesuale active.
Admite excepția lipsei de interes a pârâtei reclamante reconvenționale ȘICAN M., cu domiciliul în .. și în consecință:
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională ȘICAN M. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențională N. N., pentru lipsa de interes.
Respinge cererea de intervenție formulată în interes propriu de intervenienta F. M.,domiciliată în ., la termenul de judecată din data de 8 09 2014, având ca obiect anulare testament, pentru lipsa de interes.
Respinge în principiu cererea de intervenție formulată de terța persoană F. M., la data de 27 05 2014, prin tutore (al interzisului judecătoresc F. M.) P. I.,cu domiciliul în București, sector 5, .,., pentru lipsa de interes.
Se constată că intervenienta în nume propriu P. I. a renunțat la judecată cu privire la cererea de intervenție, conform încheierii de ședință din data de 8 09 2014 .
Se constată că s-a renunțat la judecată cu privire la cererea de intervenție formulată de intervenienta F. M., la data de 6 03 2014, prin mandatar M. I. la data de 6 03 2014, conform declarației de renunțare la judecată depusă la dosar la data de 20 05 2014, de care s-a luat act prin încheierea de ședință din data de 25 03 2015.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 04 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED/DACT:DIM 2 11 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3570/2015. Judecătoria BRAŞOV | Fond funciar. Sentința nr. 9288/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
