Legea 10/2001. Sentința nr. 2108/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2108/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 9290/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2108
Ședința publică din data de 27 02 2015
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 28 01 2015, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 4 02 2015,11 02 2015,18 02 2015,25 02 2015 și respectiv 27 02 2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr. _ , reclamantul B. V. în contradictoriu pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și . a solicitat:
- obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, reprezentând valoarea apartamentului situat în B., ., înscris în C.F. nr. 108 B. sub nr. top 5029;
- obligarea la plata de despăgubirii reprezentând valoarea îmbunătățirilor pe care reclamantul le-a adus la imobil.
În motivarea acțiunii, în esență, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare nr._/9 04 1999 a cumpărat imobilului situat în B., ., înscris în C.F. nr. 108 B. sub nr. top 5029 prin . S. Român. Astfel, acesta din urmă avea obligația de a asigura liniștita posesie a lucrului, ceea ce a apreciat că implică nu numai fapta proprie dar și a terților, deoarece vânzătorul este prezumat că are cunoștință de situația juridică a lucrului vândut, motiv pentru care acesta este ținut să îl apere pe cumpărător contra terțului, prin declanșarea garanției contra evicțiunii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 1695 și urm. N.C.Civ.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, considerând în esență că nu sunt îndeplinite cerințele pentru ca reclamantului să îi fie plătită valoarea de piață a imobilului și pentru angajarea răspunderii sale pentru evicțiune.
Pe cale de excepție a invocat lipa calității sale procesual pasive, motivată de aceea că actul a fost încheiat prin ., precum și lipsa calității de reprezentant al ministerului pentru S. Român.
Pârâtul . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, considerând că la încheierea contractului de vânzare – cumpărare a avut doar calitatea de mandatar legal .
La termenul de judecată din data de 27 02 2013, reclamantul prin apărător a declarat că renunță la judecată cu privire la capătul de cerere privind plata despăgubirii reprezentând valoarea îmbunătățirilor efectuate la imobil, declarație care a fost formulată în scris și semnată de reclamant, iar prin încheierea de ședință din data de 19 06 2013, instanța a luat act de această declarație de renunțare la judecată.
La același termen de judecată din data de 27 02 2013, reclamantul a arătat că plata de despăgubiri, reprezentând valoarea apartamentului, este solicitată de la pârâtul S. Român și nu și față de pârâta . .De asemenea a completat temeiul de drept pe care se întemeiază acțiunea și cu art. 50/1 și art. 53 din Legea nr. 10 /2001.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 19 06 2013, reclamantul prin apărător a depus notă scrisă prin care a precizat că temeiul de drept pentru cererea cu care instanța a rămas sesizată este art. 50 din Legea nr. 10/2001 cu privire la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, art. 50/1 din Legea nr. 10 /2001, art. 1336 și art. 1341 C.Civ. în ceea ce privește garanția pentru evicțiune.
La același termen s-a depus procura autentificată cu nr. 554/8 03 2013 prin care reclamantul a mandata pe mandatar B. M. pentru a-i reprezenta interesele. În prezenta cauză.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus răspuns la precizarea de acțiune prin care a reiterat concluziile din întâmpinare .Totodată a mai arătat că în cauză în urma constatării nulității contractului de vânzare – cumpărare al cărui titular a fost reclamantul s-a relevat că a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel încât în speță sunt incidente prevederile art. 50 al.3 din Legea nr. 10/2001 și nicidecum cele ale art. 50/1 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la lucrarea de expertiză extrajudiciară depusă de către reclamant, pârâtul a arătat că cu nu îi este opozabilă.
La termenul de judecată din data de 13 11 2013, instanța a pus în discuție lămurirea obiectului acțiunii dedusă judecății, iar reclamantul prin reprezentantul convențional a arătat că se solicită plata prețului de piață al imobilului prin compunerea prețului plătit actualizat cu cea a despăgubirilor din evicțiune până la concurența valorii de piață a imobilului.
Instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., excepția lipsei calității de reprezentant al ministerului pentru pârâtul S. Român și excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, iar după luarea concluziilor părților prezente, a respins excepțiile pentru considerentele din încheierea de ședință din data de 13 11 2013.
În probațiune reclamantul a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului Staul Român și proba cu expertiza tehnică nr._/13 05 2013, întocmită de expert F. M..
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și . au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
S. Român a încheiat, în calitatea de vânzător prin mandatar legal pârâta ., contractul de vânzare – cumpărare nr._/9 04 1999 cu reclamantul B. V. asupra apartamentului nr.1, situat în B., .,aflat în imobilul înscris în C.F. nr. 108 B. sub nr. top 5029, pentru prețul de_ lei Rol . Prețul a fost plătit în rate lunare, conform fișei depusă în acest sens de ..
Ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare, prin sentința civilă nr. 2059/22 02 2002 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă, s-a constat nulitatea absolută a acestui contract, iar din procesul - verbal de evacuare încheiat la data de 21 06 2011, încheiat de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 258/2009 al B. KOPPANDI OLLYVER, reiese că la data menționată reclamantul a predat apartamentul către proprietarii cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin hotărârea judecătorească arătată anterior.
Conform sentința civilă nr. 2059/22 02 2002 a Judecătoriei B. se reține că la încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu reclamantul s-a constatat cu putere de lucru judecat că nu sau respectat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, deoarece reclamantul nu îndeplinea condițiile pentru a dobândit prin cumpărare apartamentul.
În aceste condiții, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 50 al.2 din Legea nr. 10/2001 și nicidecum cele ale art. 50/1 din lege .
Respectiv în mod eronat se susține incidența art. 50/1 din Legea nr.10/2001, care face referire expresă la situația în care este în discuție un contract de vânzare – cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995,or în speță prin sentința civilă nr. 2059/22 02 2002 a Judecătoriei B. s-a stabilit situația juridică contrară celei enunțată de prevederea legală evocată, în sensul că în ceea ce îl privește pe reclamant dimpotrivă aceste dispoziții legale au fost încălcate.
Așadar, văzând art. 50 al. 2 din Legea nr. 10/2001, care prevede că „în cazul contractelor de vânzare – cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, chiriașii - cumpărători sunt îndreptățiți numai la restituirea prețului plătit actualizat”, iar potrivit concluziilor expertiza tehnică nr._/13 05 2013, întocmită de expert F. M., prețul actualizat al prețului plătit de reclamnt este de 18 548 lei, instanța va dispune obligarea pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE să plătească această sumă reclamantului.
Cu privire la angajarea răspunderii pârâtului S. Român pentru evicțiune, instanța reține că într-adevăr conform art. 1337 C.Civ „vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut(…)”, caz în care, potrivit art.1341 C.Civ.,” Când vânzătorul este răspunzător de evicțiune, cumpărătorul, dacă este evins, are dreptul a cere de la vânzător:1. restituirea prețului; 2. fructele, dacă este dator a le întoarce proprietarului care l-a evins;3. spezele instanței*) deschise de dânsul în contra vânzătorului și ale celei deschise de evingător în contra sa; 4. daune-interese și spezele contractului de vânzare”.Totodată, prin art. 1340 C.Civ. se prevede că și dacă între părți ar fi existat stipulații prin care „vânzătorul se descarcă de răspunderea pentru evicțiune, nu-l scutește de a restitui prețul, în caz de evicțiune, afară numai dacă cumpărătorul a cunoscut, la facerea vânzării, pericolul evicțiunii, sau dacă a cumpărat pe răspunderea sa proprie.”
Așadar, în considerarea acestor dispoziții legale, se constată că obligația de garanție a vânzătorului există dacă sunt întrunite mai multe condiții, respectiv să fie vorba de o tulburare de drept, cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării, iar cauza să nu fi fost cunoscută de cumpărător.
Or în speță, din sentința civilă nr. 2059/22 02 2002 a Judecătoriei B. prin care contractul de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul a fost desființat, se relevă că părțile contractante au fost de rea credință deoarece au încheiat contractul cu încălcarea prevederilor legale imperative, ceea ce denotă că reclamantul deși a cunoscut reglementarea legală care nu îi permitea dobândirea în proprietate a imobilului a încheiat actul juridic și în acest fel a cumpărat pe răspunderea sa, în înțelesul art. 1340 C.Civ.
Pe cale de consecință, în situația dată, chiar dacă reclamantul și-a pierdut proprietatea, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele pentru existența obligației de garanție pentru evicțiune în patrimoniul vânzătorului – pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât pretențiile formulate în acest sens vor fi respinse.
În considerarea celor expuse instanța urmează să dispună conform cu dispozitivul.
Văzând și art. 274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală în limita pretențiilor încuviințate, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reprezentând jumătate din onorariul de expertului aferent cererii încuviințate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. V., cu domiciliul ales în B., . nr. 4, . pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul ales în B., .. 7 - la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., și . cu sediul în B., . nr. 29, și în consecință:
Obligă pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE să plătească reclamantului suma de_ lei, reprezentând preț plătit actualizat, conform expertizei tehnice nr._/13 05 2014( care face parte integrantă din prezenta hotărâre), întocmită de expert M. F..
Respinge restul pretențiilor.
Obligă pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor publice la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se constată că reclamantul a renunțat la judecată cu privire la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 02 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED/DACT.DIM 26 05 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1986/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1729/2015. Judecătoria... → |
|---|
