Ordin de protecţie. Sentința nr. 3675/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3675/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 8248/197/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3675
Ședința Camerei de consiliu din data de 09.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror R. Ș.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect “ordin de protecție” privind pe reclamanta M. A. - F. în contradictoriu cu pârâtul B. I. - C..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu se prezintă reclamanta personal, asistată de reprezentantul convențional al acesteia, avocat P. A. D. și avocat I. M., desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului B. I. - C. în condițiile art.27 alin.4 din Legea nr.217/2003 și martora Csabai M., lipsă fiind pârâtul B. I. – C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I. M. desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului în condițiile art.27 alin.4 din Legea nr.217/2003 depune la dosar delegație.
Instanța dispune înlăturarea din sală a martorei Csabai M., propusă în probațiune de partea reclamantă, până la noi ordine.
În acord cu dispozițiile art.219 NCpc instanța procedează la identificarea reclamantei M. A. – F. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art.131 NCpc instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei și în temeiul art.238 NCpc estimarea duratei de cercetare a procesului.
Reprezentantul convențional al reclamantei apreciază că Judecătoria B. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și estimează durata de soluționare a procesului la un termen.
Reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului apreciază că Judecătoria B. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază, de asemenea, că Judecătoria B. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Procedând la verificarea competenței sale în temeiul art.131 NCpc, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.25 din legea 217/2003 este legal învestită, fiind competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze. Totodată, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de 2 luni.
Reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei având în vedere că acțiunea poate fi introdusă de persoane care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care acestea conviețuiesc. Având în vedere că părțile au conviețuit împreună până la data de 27 martie 2015, iar cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 07.04.2015, apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale în ceea ce privește calitatea procesuală activă.
În temeiul dispozițiilor art.224 și art.248 NCpc instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată verbal la prezentul termen de reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului.
Având cuvântul asupra excepției, reprezentantul convențional al reclamantei, arată că potrivit dispozițiilor art.5 din legea nr.217/2003, prin membru de familie se înțelege, printre altele, și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care acestea conviețuiesc. Părțile au împreună un copil și au conviețuit împreună până în data de 27 martie 2015 când, forțată de împrejurări, respectiv de violența la care a fost supusă de către concubin, reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul. Pentru aceste considerente apreciază că excepția este neîntemeiată și, pe cale de consecință, solicită respingerea acesteia.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că, dacă la momentul pretinselor fapte săvârșite, reclamanta și pârâtul conviețuiau împreună, este incident articolul 5 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, motiv pentru care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.
In ceea ce privește excepția invocată de reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului, față de motivele arătate în susținerea acesteia, instanța o califică drept o apărare de fond ce urmează a fi avută în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.255 NCpc instanța acordă cuvântul în probațiune.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al reclamantei solicită instanței încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosar și altele și proba testimonială cu Csabai M.. În cadrul probei cu înscrisuri depune la dosarul cauzei și comunică părții adverse, prin apărător desemnat din oficiu câte un set de înscrisuri constând într-un certificat medico-legal emis la data de 8.04.2015 și transcrierea unei convorbiri telefonice purtate între reclamantă și pârât în data de 31.03.2015. De asemenea, depune la dosar și comunică părții adverse câte un exemplar al interogatoriului formulat în scris pentru a fi administrat pârâtului.
Reprezentantul Ministerului Public ia cunoștință de cuprinsul înscrisurilor mai sus menționate de la dosarul cauzei.
Relativ la probatoriul propus de partea reclamantă, atât reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului, cât și reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea acestuia.
În probațiune, reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului înțelege să propună proba cu înscrisuri constând în listingul convorbirilor telefonice, având în vedere susținerile reclamantei din cuprinsul cererii, în sensul că pârâtul o sună în mod constant.
Relativ la probatoriul propus de reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului, reprezentantul convențional al reclamantei arată că se opune acestuia, apreciind că aceasta ar tergiversa soluționarea cauzei având în vedere că reclamanta deja a părăsit orașul de frica pârâtul. Reclamanta își însușește aceste transcrieri ale convorbirilor telefonice, având în posesia sa chiar și un CD cu aceste înregistrări.
Reprezentantul Ministerului Public pune aceleași concluzii.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art.255 NCpc coroborat cu art.258 NCpc instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisurile atașate la dosar și proba testimonială cu Csabai M., colega de serviciu cu reclamanta, apreciind aceste probe ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri propusă de reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului instanța o respinge ca neîntemeiată având în vedere înscrisurile atașate la dosar, dar și dispozițiile art.27 alin.7 din Legea nr.217/2003 conform cărora judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat, or administrarea probei solicitate este incompatibilă cu urgența măsurii ce se solicită a se dispune.
În ceea ce privește proba cu interogatoriu, instanța reține că pârâtul a fost citat pentru acest termen cu mențiunea „personal la interogatoriu”, astfel că la soluționarea pe fond a cauzei va avea în vedere dispozițiile art.358 NCpc.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.311 și următoarele NCpc, procedează la audierea martorei Csabai M., încuviințată în probațiune reclamantei, care se legitimează cu CI . nr._, CNP_ declarația acesteia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată separat în procesul verbal care, după citire și semnare, se atașează la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public aduce la cunoștința reclamantei faptul că are dreptul la măsuri de protecție potrivit art.13 din legea nr.217/2003, măsuri care se oferă la cererea părții, precum și dreptul la consiliere psihologică gratuită din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B. în baza Legii nr.211/2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța în temeiul art.392-art.393 NCpc, acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al reclamantei apreciază că din probatoriul administrat în cauză, respectiv atât din înscrisurile depuse la dosar, cât și din declarația martorei, s-a dovedit faptul viața și integritatea fizică și psihică a reclamantei și a fiului acesteia este pusă în pericol de actele de violență ale pârâtului, motiv pentru care apreciază că se impune emiterea ordinului de protecție. Cu cheltuieli de judecată și anexează dovada achitării acestora.
Având cuvântul, reprezentantul convențional desemnat din oficiu să acorde asistență judiciară pârâtului solicită respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.23 din Legea nr.217/2003 privind emiterea ordinului de protecție.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că cererea de emitere a ordinului de protecție este întemeiată, motiv pentru care pune concluzii de admitere a cererii formulate de reclamanta și de emitere a ordinul de protecție împotriva pârâtului astfel cum a fost formulat.
Față de concluziile astfel formulate, instanța, în temeiul art.394 NCpc, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2015, sub nr._, reclamanta M. A.-F. în contradictoriu cu pârâtul B. I. C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unui ordin de protecție în sensul obligării pârâtului să păstreze o distanță minimă față de reclamantă, față de minorul B. I.-Christian născut la data de 05.08.2011, rezultat din relația de concubinaj și față de grădinița minorului, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că de 11 ani trăiește în concubinaj cu pârâtul, din această relație născându-se minorul B. I.- Christian la data de 05.08.2011. Din cauza comportamentului violent al pârâtului, fiind supusă la diverse abuzuri fizice și psihice de către acesta, în data de 27.03.2015, a părăsit locuința familiei împreună cu copilul, fiind găzduiți de o prietenă. De când a plecat de acasă, pârâtul îi dă zeci de telefoane în fiecare zi, o urmărește la locul de muncă, la grădinița copilului, face scandal, o agresează verbal, amenințând-o cu moartea.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri( fl. 5-18).
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat la termenul de judecată de azi, 09.04.2015, și nu a solicitat probe în apărare.
În temeiul art. 255- 258 N.C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei și proba testimonială cu Csabai M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta-victimă M. A.-F. și pârâtul-agresor B. I. C. au existat relații de concubinaj, aceștia conviețuind până în data de 27.03.2015, când reclamanta a părăsit locuința comună.
Din declarația martorei Csabai M. audiate în cauză, instanța reține că relațiile dintre părți au fost foarte tensionate, pârâtul fiind cel care a manifestat agresivitate în mod constant, sub forma violenței verbale, fizice sau psihice. Astfel, instanța reține că pârâtul obișnuiește să o amenințe pe reclamantă, comportamentul violent al pârâtului fiind cunoscut de mai mulți colegi ai reclamantei. A precizat că în data de 27.03.2015, a existat un incident violent între părți, pârâtul a lovit-o pe reclamantă, care, alături de starea de temere insuflată de comportamentul pârâtului, a determinat-o să-l ia pe minor și să părăsească domiciliul comun. De atunci, pârâtul o sună insistent reclamantă la locul de muncă, o numește drogată, nebună, curvă, proastă, canceroasă, aceasta confruntându-se cu probleme de sănătate, o amenință că o va găsi și o va omorî atât pe ea cât și pe copil, că are bani și va pune doi golani să arunce cu acid pe ea.
De asemenea, instanța reține din depoziția aceleiași martore, că de la acea dată reclamanta nu a mai revenit în locuința comună, în prezent locuind într-o locuință în baza unui contract de comodat, în dorința de a evita să mai fie supusă abuzurilor fizice și psihice ale pârâtului, însă au existat numeroase incidente violente, chiar și după acest moment, în care pârâtul a adresat amenințări cu moartea și a exercitat alte violențe psihice. Datorită atitudinii violente a pârâtului, reclamanta are o stare de temere față de acesta, astfel că din data de 31.03.205, nici ea și nici copilul nu au mai ieșit din casă. Reclamanta a plecat din locuință doar însoțită și numai pentru rezolvarea unor probleme importante, respectiv la medic și la avocat.
Instanța constată că susținerile reclamantei cu privire la comportamentul violent manifestat de pârât, sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosar, respectiv reclamația înregistrată de reclamantă împotriva pârâtului atașată la fila 5 dosar, dar și de înscrisul remis la fila 10 dosar constând în transcrierea înregistrării discuției dintre pârât și numita D., persoană ce a găzduit-o pe reclamantă în data de 29.03.2015, ce a avut loc la interfonul de la scara blocului, care nu fac decât să contureze tensiunea existentă între părți, pârâtul folosind insulte, cuvinte, expresii degradante și afirmații amenințătoare referitoare la soție ( “ stricata dracu, o omor, o terorizez, cu ambițiile astea nu face decât să mă scoată din minți”).
Din analiza situației de fapt expuse, rezultă că pârâtul a demonstrat că este capabil de acte de violență fizică cu caracter grav față de concubina sa. În consecință, instanța consideră că integritatea psihică și fizică a reclamantei sunt puse în pericol prin actele de violență fizică și verbală comise de către pârâtul-agresor.
În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. c), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc”.
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie poate îmbrăca forma violenței verbale ce se manifestă prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare. De asemenea, aceasta se poate manifesta prin violență fizică ce se manifestă prin vătămare corporală, respectiv prin violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică, violență demonstrativă asupra obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie, etc.
În speță, având în vedere probele administrate în cauză, instanța apreciază ca pârâtul manifestă violență verbală, fizică și psihologică asupra reclamantei, cât și violență psihologică prin provocarea unor stări de tensiune și de suferință psihică asupra copilului, care este nevoit să asiste la scenele de violență fizică ale tatăului asupra mamei.
În speță, s-a făcut dovada existenței mai multor incidente în care pârâtul a exercitat violențe fizice și psihologice asupra reclamantei și violență psihologică asupra copilului, astfel că, instanța reține că periculozitatea pârâtului este evidentă, atâta timp cât reclamanta a fost nevoită să părăsească locuința comună pentru a-l opri pe pârât de la săvârșirea de alte acte violență împotriva sa.
Comportamentul violent al membrilor de familie este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și sănătatea reclamantei și a copiilor. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Având în vedere că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact, în mod fizic, cu reclamanta și minorul și să exercite aceleași violențe, instanța va obliga pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă, față de minorul B. I.- Christian, născut la data de 05.08.2011, precum și față de locuința reclamantei situate în mun. B., ., ., ., față de Grădinița cu program prelungit nr. 12 B., instituție de învățământ la care învață minorul B. I.- Christian, situată în mun. B., .-48, jud. B., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Instanța reține că distanța de 200 m este suficientă atât din perspectiva protejării intereselor reclamantei și a copilului, cât și din perspectiva asigurării eficienței măsurii și a posibilității concrete de punere în aplicare a acesteia.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 217/2003, republicată și având în vedere faptul că, actele de violență ale pârâtului au avut un caracter repetat, instanța va dispune ca măsurile ce urmează a fi dispuse prin ordinul de protecție, să fie luate pe perioada maximă de 6 luni prevăzută de lege, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
De asemenea, pentru aceleași motive și, în plus pentru faptul că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și să exercite violențe fizice, verbale sau să agraveze situația conflictuală, instanța va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995, art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 01.12.2008, instanța va stabili valoarea de 300 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului I. M., care a acordat asistență juridică pârâtului conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 25/2012, văzând că asistența juridică a persoanei împotriva căreia se emite ordinul de protecție este obligatorie, iar nu dispusă în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, instanța reține că sumele de bani reprezentând onorariu avocat pentru acordarea asistenței juridice obligatorii urmează regimul juridic stabilit de dispozițiile Codului de procedură penală, astfel că în temeiul art. 274 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și față de admiterea cererii reclamantei privind emiterea ordinului de protecție, cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului, rămân în sarcina acestuia.
Având în vedere soluția pronunțată pe fondul cauzei, va obliga pe pârât, ca parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu apărător ales conform chitanței nr. 6/07.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta M. A.-F., CNP_ cu dom. în ., ., ., în prezent locuind în mun. B., ., ., ., iar cu dom. ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. B., ., jud. B., la Cabinet de Avocat P. A. D. împotriva pârâtului B. I. C., cu dom. în mun. B., . nr. 18, ., ..
Interzice pârâtului să se apropie la mai puțin de 200 m de reclamantă, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Interzice pârâtului să se apropie la mai puțin de 200 m de minorul B. I.- CHRISTIAN, născut la data de 05.08.2011, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Interzice pârâtului să se deplaseze în mun. B., ., ., ., respectiv la locuința reclamantei M. A.-F., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Interzice pârâtului să se deplaseze în mun. B., .-48, jud. B., respectiv la Grădinița cu program prelungit nr. 12 B., instituție de învățământ la care învață minorul B. I.- CHRISTIAN, născut la data de 05.08.2011, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Măsurile de protecție sunt valabile timp de 6 luni de la pronunțare.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Secției 3 Poliție Mun. B., Secției 4 Poliție Mun. B., Postului de Poliție Hărman, Secției 1 Poliție Mun. B..
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995 stabilește valoarea de 300 lei a onorariului cuvenit avocatului I. M., din Baroul B., care a acordat asistență juridică pârâtului conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.
Cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului, rămân în sarcina acestuia.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu apărător ales conform chitanței nr. 6/07.04.2015.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
15.04.2015, 8 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3747/2015. Judecătoria BRAŞOV | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1257/2015.... → |
|---|
