Ordin de protecţie. Sentința nr. 9556/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9556/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 9556/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9556
Sedinta Camerei de Consiliu din data de 12.10.2015
Instanța constituită din:
P. –E. B.– judecator
GREFIER – L. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
PROCUROR – L. B.
din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria B.
Pe rol fiind soluționarea cererii civile având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanta G. M. M. în contradictoriu cu pârâtul G. D..
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă reclamanta personal și asistată de av.E. R., pârâtul personal și asistat de avocat ales C. C. A. și martorul Plastir M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, relațiile solicitate de către instanță Secției 1 Poliție B., Secției 3 Poliție B. și Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
În temeiul art 352 c.pr.civ. instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul părților, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
În temeiul art.321 și art 323 c.pr.civ., instanța procedează la audierea martorului Plastir M. F., sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Av.E. R. pentru reclamantă depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, un exemplar de pe acestea fiind comunicate apărătorului ales al pârâtului.
Av.C. C. A. pentru pârât depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, un exemplar de pe acestea fiind comunicate și apărătorului ales al reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Av.E. R. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea cererii și emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună următoarele măsuri:
-evacuarea temporară a pârâtului din locuința conjugală situată în B., ., ., ., proprietatea exclusivă a reclamantei;
-reintegrarea victimei, în speță a reclamantei, în locuința familiei situată în B., ., ., jud.B.;
-obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locuința reclamantei situată în B., ., ., ., și față de locul de muncă ale reclamantei, respectiv Spitalul Clinic de Urgență B., situat în B., Calea București, nr.25-27, jud.B..
Din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile depuse la dosar și acțiunea de divorț înregistrată pe rolul Judecătoriei B., rezultă că s-a făcut dovada stării conflictuale existentă între părți.
Din declarația martorului audiat la acest termen de judecată s-a dovedit faptul că pârâtul manifestă violență asupra reclamantei.
Ca urmare a evenimentelor petrecute în seara zilei de 25.09.2015 spre 26.09.2015, reclamanta a formulat prezenta cerere.
Totodată, învederează faptul că de-a lungul anilor violența pe care pârâtul o manifestă asupra reclamantei nu este doar verbală și fizică, ci și psihică, reclamanta aflându-se într-o stare de teamă permanentă în prezența pârâtului. Chiar și modalitatea prin care pârâtul a pătruns în locuința familiei denotă comportamentul acestuia.
De asemenea, din declarația martorului audiat la acest termen de judecată rezultă faptul că pârâtul a manifestat agresiuni și față de ceilalți membrii ai familiei, nu numaia supra reclamantei.
Pentru aceste motive, consideră că starea de necesitate în care se află reclamanta a fost dovedită.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av.C. C. A. pentru pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
Din probele administrate în cauză nu rezultă starea de temere pe care reclamanta încearcă să o arate.
Martorul audiat la acest termen a declarat faptul că nu l-a cunoscut pe pârât decât în seara zilei de 25.09.2015 deoarece pârâtul a fost plecat din țară.
În ceea ce privește evenimentul petrecut în seara zilei de 25.09.2015, pârâtul se afla la domiciliul comun, cum era și firesc, după ce a călătorit timp de 36 ore, întorcându-se acasă din Italia. Organele de poliție au constatat că reclamanta i-a chemat ca să poată intra în imobil. De asemenea, aceștia au constatat și faptul că toate actele despre care reclamanta făcea referire erau intacte. Astfel, toate susținerile reclamantei nu sunt reale.
Totodată, arată faptul că la dosarul cauzei s-a dpeus un referat al Secției 1 Poliție din care rezultă că s-ar fi făcut o plângere pentru violare de domiciliu și amenințare în luna mai 2015, însă în această perioadă pârâtul era plecat din țară, la dosarul cauzei fiind depus un înscris medical.
Din probele administrate în cauză nu s-a dovedit temerea reclamantei și nici violența fizică exercitată de pârât asupra reclamantei.
Solicită instanței a avea în vedere faptul că reclamanta a solicitat, prin acțiunea de divorț, desfacerea căsătoriei din culpă comună, nicidecum din vina exclusivă a pârâtului.
Totodată, reclamanta se deplsează în mod frecvent la domiciliul comun pentru a avea grijă de copil, pentru a-i face de mâncare, a-i spăla hainele, copilul locuind împreună cu tatăl său.
În ceea ce privește cererea reclamantei de evacuare temporară a pârâtului, solicită instanței a avea în vedere faptul că pârâtul nu are unde locui în altă parte, iar locuința familiei are 3 camere.
Solicită instanței a avea în vedere faptul că pârâtul dorește să-și reia locul de muncă la Spitalul Clinic Județean de urgență B., iar prin cererea reclamantei prin care solicită obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe față de locul de muncă, i-ar îngrădi pârâtului dreptul la muncă, precum și dreptul de a beneficia de serviciile de sănătate în cazul în care acesta s-ar îmbolnăvi.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii. Apreciază că din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada existenței violenței verbale sau fizice exercitate de pârât asupra reclamantei și nici nu s-a dovedit starea de pericol în care s-ar afla reclamanta, ci s-a făcut dovada unei stări de agitație a pârâtului. Reclamanta s-a deplasat la locuința comună cu organele de poliție deoarece acesta aflase de acțiunea de divorț promovată de reclamantă și de relația extraconjugală pe care o are reclamanta.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că, prin cererea privind emiterea ordinului de protecție, înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 29.09.2015, astfel cum a fost formulată și precizată, reclamanta G. M. – M. a chemat în judecată pe pârâtul G. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună următoarele măsuri: evacuarea temporară a pârâtului din imobilul cu destinația de domiciliu comun, situat în B., ., ., . în același imobil și obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă față de ea, precum și față de locuința ei, situată în B., ., ., . ei de muncă, respectiv Spitalul Clinic de Urgență B., cu sediul în B., .. 25-27, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele cererii, reclamanta arată că se află în proces de divorț cu pârâtul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Relația de căsătorie s-a deteriorat și pârâtul a părăsit locuința conjugală în urmă cu 6 luni.
Mai arată reclamanta că manifestă o teamă permanentă în prezența soțului ei, având în vedere că este cunoscut ca o persoană agresivă și impulsivă atât cu ea dar și cu alte persoane.
Deși a părăsit domiciliul comun, a continuat cu acțiunile sale agresive și jignitoare, amenințând-o personal sau prin persoane interpuse. A formulat două plângeri penale împotriva pârâtului dar nu a primit nicio soluție până în prezent.
În data de 25.09.2015, în jurul orei 23,00 a revenit acasă și l-a găsit pe pârât în domiciliul comun. Acesta a păstruns în locuință pe un geam deschis. Totul era răvășit în locuință, pârâtul era agresiv verbal, jignea și amenința încontinuu. De teamă a apelat la serviciul 112 și pârâtul s-a calmat în prezența organelor de poliție.
A fost obligată să-și ia strictul necesar și să părăsească locuința conjugală. Nu poate reveni în imobil atâta timp cât este amenințată cu moartea și nici nu poate avea grijă de fiul lor, care a rămas în locuință.
În drept, s-a invocat Legea nr. 217/2003.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă pentru următoarele motive:
Susținerile reclamantei sunt netemeinice și nelegale, starea de fapt descrisă de aceasta fiind nereală. Astfel, nu a fost niciodată agresiv în vreun fel cu reclamanta și nu i-a adresat amenințări sau injurii în nici un fel.
Este adevărat că la data de 25.09.2015 se afla în locuința conjugală, fiindcă revenise din Italia unde a fost să lucreze pentru un viitor mai bun și în nici un caz nu părăsise locuința conjugală așa cum afirmă reclamanta. Sosirea lui intempestivă la locuința conjugală i-a încurcat planurile reclamantei de a-l da afară din locuință.
Nu prezintă niciun pericol pentru familia lui și nici pentru reclamantă. De fapt, reclamanta dorește îndepărtarea lui din imobil susținând că este proprietatea ei exclusivă.
Mai arată pârâtul că nu a distrus nimic și nu a furat acte.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri, s-a luat interogatoriu părților și a fost audiat martorul Plastir M. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, în prezent părțile sunt căsătorite, însă pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrat dosarul nr._, având ca obiect divorț.
Din declarația martorului Plastir M. F., propus de reclamantă, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că, la data de 25.09.2015, pârâtul a intrat în locuința conjugală pe geam, în lipsa reclamantei. Aflând aceasta, în urma discuției pe care a avut-o cu pârâtul, reclamanta s-a speriat și a chemat organele de poliție temându-se că pârâtul va avea un comportament violent față de ea.
A relatat martorul că pârâtul a adresat cuvinte jignitoare atât reclamantei cât și organelor de poliție și avea o atitudine sfidătoare la adresa acestora. Reclamanta era atât de speriată încât a tremurat tot timpul și a fost nevoită să-și ia câteva lucruri și să plece din locuința conjugală.
Martorul a mai relatat că, de când o cunoaște pe reclamantă, aceasta s-a plâns de mai multe ori că pârâtul a bătut-o, fiindu-i în permanență teamă de el.
De asemenea, din fișa de intervenție nr. 206/25.09.2015 și procesul verbal nr._/26.09.2015 întocmite de Secția de Poliție nr. 1 B., reiese că, la data de 25.09.2015, ora 23,09, când au fost sesizați de către reclamantă, pârâtul intrase în locuința conjugală pe un geam deschis, era foarte agitat și o acuza pe reclamantă de infidelitate, generând o stare conflictuală.
În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. b), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție”.
Relațiile între toți membrii de familie trebuie să se bazeze pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor de familie. Sigur că, în orice familie, pot apărea momente de tensiune și neînțelegeri însă, pentru rezolvarea problemelor apărute, acțiunile sau inacțiunile fiecărui membru de familie nu trebuie manifestate astfel încât să provoace ori să cauzeze suferințe fizice, psihice sau emoționale.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie poate îmbrăca forma violenței verbale ce se manifestă prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare. De asemenea, aceasta se poate manifesta prin violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică, violență demonstrativă asupra obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie, etc. Violența în familie se mai poate manifesta și în cele mai ușoare forme.
În speță, având în vedere înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarația martorului audiat în cauză, instanța apreciază ca pârâtul manifestă violență verbală și psihologică asupra soției sale. Astfel, prin faptul că pârâtul îi adresează reclamantei cuvinte jignitoare și are o atitudine sfidătoare și amenințătoare față de reclamantă, căreia i-a provocat stări de tensiune și de suferință psihică, există riscul expunerii acesteia unor situații care îi pot pune în pericol viața, integritatea fizică ori psihică.
Violența verbală și psihologicămanifestate de pârât prin adresarea unor cuvinte jugnitoare și atitudine sfidătoare și amenințătoare la adresa reclamantei, care i-au provocat reclamantei o stare de teamă, sunt incompatibile cu ordinea și cu morala familială și sunt de natutră să pună în pericol integritatea psihică și sănătatea reclamantei. În speță, între părți există neînțelegeri în legătură cu relația de căsătorie, iar atmosfera tensionată existentă între ei este de natură să pună în pericol integritatea psihică și sănătatea reclamantei. În acest caz, asemenea acte antisociale trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Comportamentul violent al membrilor de familie este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și sănătatea reclamantului. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Măsura evacuării pârâtului din locuința familială, a reintegrării reclamantei în locuință, precum și măsura obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 metri față de reclamantă, precum și față de locuința acesteia, se justifică prin necesitatea apărării dreptului acesteia de a beneficia de integritate psihică și fizică, cât și prin necesitatea înlăturării stării de tensiune psihică existentă între părți.
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 217/2003, evacuarea temporară a soțului agresor poate avea loc indiferent dacă acesta este titularul vreunui drept asupra locuinței, întrucât rațiunea unei asemenea măsuri se justifică pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și se impune în scopul înlăturării stării de pericol în care se află victima. Măsura fiind provizorie nu se neagă niciun drept al agresorului.
Instanța reține că distanța de 200 metri este suficientă atât din perspectiva protejării intereselor reclamantei, cât și din perspectiva asigurării eficienței măsurii și a posibilității concrete de punere în aplicare a acesteia.
Prin obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, nu sunt încălcate în niciun fel drepturile pe care dispozițiile legale i le conferă pârâtului asupra imobilului situat în B., ., ., . are posibilitatea de a utiliza mijloace juridice pentru valorificarea drepturilor sale asupra acelui imobil, chiar fără a se apropia fizic de reclamantă.
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța va admite cererile reclamantei și va dispune evacuarea temporară a pârâtului din imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată în B., ., ., . în imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată in B., ., . pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă, precum și față de locuința acesteia situată în B., ., ., . de muncă al reclamantei, respectiv Spitalul Clinic de Urgență B..
Potrivit art. 24 din Legea nr. 217/2003, republicată și având în vedere gravitatea redusă a faptelor săvârșite de pârât, instanța va dispune ca măsurile ce urmează a fi dispuse prin ordinul de protecție, mai puțin măsura reintegrării reclamantei, să fie luate pe o perioadă de 2 luni.
Instanța va luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, potrivit principiului disponibilității.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995 și art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 06.06.2015 și față de prezența avocatului la un singur termen de judecată, justificată de faptul că pârâtul și-a ales un alt apărător, instanța va stabili suma de 50 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului Apafi L. E., care a acordat asistență juridică pârâtului, conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, onorarii ce se vor achita din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 25/2012, văzând că asistența juridică a persoanei împotriva căreia se emite ordinul de protecție este obligatorie, iar nu dispusă în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, instanța reține că suma de bani reprezentând onorariu avocat pentru acordarea asistenței juridice obligatorii urmează regimul juridic stabilit de dispozițiile Codului de procedură penală, astfel că, în temeiul art. 274 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și față de admiterea cererii reclamantei privind emiterea ordinului de protecție, cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului Apafi L. E., care a acordat asistență juridică pârâtului, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată și precizată de reclamanta G. M. – M., dom. în B., ., ., . cu pârâtul G. D., cu dom. procesual ales în B., . nr. 56, ., . consecință:
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată în B., ., ., . perioadă de 2 luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune reintegrarea reclamantei în imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată in B., ., ., .> Obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă, precum și față de locuința reclamantei situată în B., ., ., . de muncă al reclamantei, respectiv Spitalul Clinic de Urgență B., cu sediul în B., .. 25-27, pe o perioadă de 2 luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Stabilește suma de 50 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului Apafi L. E., care a acordat asistență juridică pârâtului, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului Apafi L. E., care a acordat asistență juridică pârâtului, rămân în sarcina acestuia.
Executorie.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria B..
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Secției 1 Poliție B. și Secției 3 Poliție B..
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. BEUDEANLUMINIȚA C.
Red. E.B./12.10.2015
Dact. L.C./12.10.2015 -7 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9885/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
