Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 10978/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 13.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte- E. B. – judecător
Grefier- L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 12.11.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 13.11.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta M. A. – M. a chemat în judecată pe pârâtul Ciovînă D. – C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, următoarele măsuri, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B.: autoritatea părintească asupra minorilor Ciovînă Kevin – D., născut la data de 27.09.2010 și Ciovînă J. – D., născut la data de 18.01.2013, să fie exercitată exclusiv de către mamă, să se stabilească locuința minorilor la mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor calculată în funcție de venitul minim pe economia națională și obligarea pârâtului de a-și exprima acordul pentru deplasarea minorilor în străinătate, însoțiți de mamă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că este căsătorită cu pârâtul din 12.03.2012 și au împreună doi copii minori, respectiv Ciovînă Kevin – D., născut la data de 27.09.2010 și Ciovînă J. – D., născut la data de 18.01.2013.
Pe rolul Judecătoriei B. se află procesul de divorț, înregistrat sub nr._/197/2015.
Începând cu anul 2009 a locuit împreună cu pârâtul și cu părinții ei în Londra, cu excepția unei perioade de 6 luni, când a locuit împreună cu pârâtul într-un apartament închiriat de părinții ei, la sugestia pârâtului. Cu toate că pârâtul pleca zilnic de acasă afirmând că lucrează și avea bani de cheltuială mai tot timpul, părinții ai au fost cei care i-au ajutat asigurându-le toate cele necesare traiului, mai ales în perioada în care ea s-a aflat în continuarea studiilor.
În anul 2009, în timp ce locuiau în Londra, pârâtul a fost prins cu un cuțit asupra sa și a fost arestat la domiciliu pentru 6 luni cu sistem de supraveghere electronică și îndatorat a presta muncă în folosul comunității. Întrucât nu s-a supus obligațiilor, a fost sancționat. În Anglia, în perioada 2010-2012 a fost arestat de mai multe ori pentru furt, iar în 2011-2012 i s-a stabilit interdicția de a mai intra pe teritoriul Ungariei unde a fost prins furând combustibil pentru alimentarea unui autoturism furat din Italia. În 2013 a fost reținut pentru 2 luni în Austria și apoi transferat în Italia unde fusese condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru tâlhărie, pedeapsă din care a executat 6 luni.
În februarie 2015 pârâtul a fost arestat pentru 3 luni pentru violențe exercitate asupra ei și a celor doi copii, după care s-a dispus asupra sa arestul la domiciliu, însă pârâtul a fugit în România.
Într-una din ocaziile în care pârâtul a fost arestat, în 2014, polițiștii i-au spus și că pârâtul este consumator de droguri.
În vara anului 2015 a revenit în România împreună cu copiii, la solicitarea pârâtului, care fusese arestat la 28.05.2015 (în dosarul penal nr._/281/2015 al Judecătoriei Ploiești), fiind cercetat pentru șantaj și proxenetism și, în prezent, fiind încarcerat la Penitenciarul Mărgineni. Timp de o lună a locuit la socrii ei, efectiv aceștia interzicându-i să plece. Iar, pentru că a vorbit la telefon cu părinții ei aflați în Anglia, în timp ce vorbea la telefon, a fost bătută de socrii ei, de față cu cei doi copii, care țipau și plângeau speriați. A reușit să plece împreună cu copiii din locuința socrilor săi numai după intervenția lucrătorilor de poliție.
În prezent locuiește în B., în locuința părinților ei, împreună cu cei doi copii, deși băiatul cel mare este înscris și așteptat la grădiniță în Londra, pârâtul refuzându-i acordul de părăsire a teritoriului țării cu aceștia. Deși nu a fost niciodată interesat de situația copiilor, pârâtul îi folosește ca o formă de presiune spre a o determina să nu divorțeze.
Mai arată reclamanta că este angajată ca și translator și asistent personal la societatea de consultanță contabilă și financiară „Top Claims” din Londra, dar nu poate pleca fără cei doi copii, riscând pierderea locului de muncă. Pe de altă parte, a obținut cu dificultate o a doua programare pentru o operație de glandă tiroidă, în 15 noiembrie, la un spital din Londra, după ce renunțase la o primă programare tot din cauza pârâtului, acesta cerându-i să revină în țară.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 920, art. 997 și următ. C.proc.civ. și Legea nr. 272/2004.
În ședința publică din 29.10.2015, pârâtul a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei deoarece dosarul penal în care are calitatea de inculpat nu a fost soluționat definitiv și nu este de acord ca minorii să părăsească țara.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, planșe fotografice și s-a efectuat anchetă socială la domiciliul din B. al reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Părțile s-au căsătorit la data de 12.03.2012 și au împreună doi copii minori, respectiv Ciovînă Kevin – D., născut la data de 27.09.2010 și Ciovînă J. – D., născut la data de 18.01.2013.
Pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul civil nr._/197/2015, care are ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate de părți, cu petitele accesorii, referitoare la exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copiilor minori și a obligației părinților de întreținere a copiilor.
Conform dispozițiilor art. 997 alin. 1 C.proc.civ. “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Potrivit alin. 2 “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Pe de altă parte, potrivit art. 920 Cod proc.civ. instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/197/2015al Judecătoriei B. se vor dispune, ca măsuri definitive, modalitatea de exercitare a autorității părintești și stabilirea locuinței minorilor.
Analizând dispozițiile art. 920 Cod proc.civ. raportat la prevederile Codului civil în vigoare, instanța apreciază că, în egală măsură condiția urgenței este prezumată de legiuitor în privința cererilor de stabilire a locuinței copiilor minori, formulate în timpul procesului de divorț.
Așadar, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului în cazul în care ar exista un pericol pentru acesta.
În speța de față sunt întrunite cele trei elemente obligatorii de admisibilitate instituite de prevederile art. 996 C. pr. civ., relativ la urgență, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului, după cum urmează:
Urgența în cauză rezidă din aceea că, în situația neînțelegerilor existente între părinți cu privire la exercitarea autorității părintești și locuința copiilor, ceea ce primează întotdeauna în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la aceste aspecte este interesul superior al copiilor în sensul de a le oferi stabilitatea emoțională și un mediu propice dezvoltării lor.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B. se vor dispune, ca măsuri definitive, în privința minorilor Ciovînă Kevin – D., născut la data de 27.09.2010 și Ciovînă J. – D., născut la data de 18.01.2013, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței și obligația părinților de întreținere a acestora.
Având în vedere cererea reclamantei prin care aceasta solicită a se dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de către ea, instanța va analiza dacă există motive temeinice pentru acordarea, în mod provizoriu, a exercițiului autorității părintești unuia dintre părinți, potrivit interesului superior al copiilor.
Instanța reține că dispozițiile art. 483 C.civ. - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
Astfel, conform art. 398 alin. 1 C.civ, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanță pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului.
Potrivit art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 se consideră ca fiind motive temeinice pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, printre alte motive și violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care derivă din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
De asemenea, astfel cum se arată în literatura juridică, condiția „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată și evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți, calitatea acestor relații, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinți care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorității părintești sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu își poate exercita drepturile și îndatoririle părintești.
În privința acestor elemente, instanța reține că, astfel cu reiese din înscrisurile de la dosar, (filele 42-45), la data de 13.02.2015, inspectorul din cadrul asistenței sociale pentru copii de la domiciliul minorilor din Londra a stabilit un plan parental pentru cei doi copii minori, care să garanteze că aceștia sunt în siguranță și nu sunt expuși incidentelor de violență domestică parentală. Din cuprinsul acestui plan reiese că familia are un istoric în cadrul serviciilor sociale ce cuprinde îngrijorări legate inclusiv de posibile infracțiuni ale părinților și de violență domestică parentală. La data de 23.12.2014 serviciul de asistentă socială a primit o notificare prin care se raporta un incident de violență domestică între părinți, în care mama și minorul J. – D. au fost răniți, copilul având nevoie de îngrijiri medicale. S-a efectuat o anchetă socială la domiciliul părților, au fost observați copiii și s-a constatat că minorul J. – D. a fost rănit la obrazul drept. Cu acea ocazie, reclamanta împreună cu bunica maternă a copiilor și-au exprimat temerea că pârâtul poate să manifeste pe viitor și alte violențe. Reclamanta și-a exprimat dorința de a primi sprijin pentru începerea procedurilor de divorț și disponibilitatea de a coopera cu instituția și poliția pentru localizarea și reținerea pârâtului și pentru protejarea copiilor. Ulterior, pârâtul a fost reținut și pus sub acuzare. După eliberarea acestuia a fost emis un ordin de supraveghere însă pârâtul nu l-a respectat și s-a întors în România.
Întors în România, pârâtul nu și-a schimbat comportamentul. Astfel, prin sentința penală nr. 1821/09.10.2015 a Judecătoriei Ploiești, a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj și proxenetism.
Instanța reține că, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, reclamanta beneficiază de condiții de locuit bune, atât la domiciliul său din B. cât și la reședința din Londra, unde locuiesc părinții ei și unde intenționează să se mute cu cei doi copii. În acest spațiu închiriat, reclamanta beneficiază, alături de părinții ei, de drepturi locative proprii.
În prezent, reclamanta este angajată la o societate de consultanță financiar-economică, postul ei fiind blocat până la revenirea ei în Marea Britanie. Reclamanta le poate asigura copiilor cadrul și sprijinul necesar educației, aceștia având posibilitatea de a urma cursurile unei grădinițe în Londra, băiatul cel mare fiind deja înscris și așteptat la grădinița respectivă.
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține că, în speță, există motive temeinice care să justifice, exercitarea autorității părintești doar de către mamă și în mod provizoriu. Astfel, comportamentul violent al pârâtului față de copii și mamă, faptul că acesta se află, de mai mult timp, în conflict cu legea penală, precum și condamnarea pârâtului pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj și proxenetism, pun în pericol sănătatea și viața copiilor și a mamei și îl descalifică din cotitularitatea autorității părintești, astfel încât pârâtul nu își poate exercita în continuare drepturile și obligațiile părintești față de minori în condiții corespunzătoare.
Prin urmare, instanța apreciază că astfel de manifestări ale pârâtului îl descalifică din cotitularitatea autorității părintești și reprezintă motive temeinice pentru care, în aprecierea interesului superior al copiilor, reclamanta justifică urgența măsurii de exercitare a autorității părintești exclusiv de către mamă, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond, urmând a dispune ca autoritatea părintească asupra minorilor Ciovînă Kevin – D., născut la data de 27.09.2010 și Ciovînă J. – D., născut la data de 18.01.2013, să fie exercitată de către mamă, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B..
Pentru stabilirea provizorie a locuinței minorilor, instanța va ține seama de interesul superior al copiilor care presupune să se analizeze natura, forța și stabilitatea relației dintre copii și fiecare dintre părinți, opiniile și preferințele copiilor în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copiilor, inclusiv nevoia copiilor de stabilitate având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare.
Se reține că, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, reclamanta beneficiază de condiții bune pentru creșterea, educarea și întreținerea copiilor, poate îngriji minorii în bune condiții și manifestă disponibilitatea de a-și exercita rolul parental, fiind ajutată de părinții ei.
În ceea ce privește natura, forța și stabilitatea relației dintre copii și fiecare dintre părinți, istoricul îngrijirii copiilor, se constată că reclamanta a fost întotdeauna aproape de copiii săi, iar minorii au crescut întotdeauna aproape de mamă. În speță, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, o eventuală mutare a copiilor în reședința reclamantei din Londra nu reprezintă o schimbare majoră întrucât aceștia au petrecut mult timp alături de mamă și sunt obișnuiți ca mama să fie o prezență constantă în viața lor.
Instanța mai reține faptul că, în prezent, mama beneficiază de condiții materiale și morale mai bune pentru creșterea și educarea copiilor și are posibilitatea de a se investi în creșterea și educarea acestora, prezintă garanții morale, financiare și locative necesare creșterii și întreținerii minorilor. Fără a minimaliza rolul tatălui în viața copiilor, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copiilor. În acest sens, instanța va avea în vedere nevoia copiilor de liniște și stabilitate emoțională, precum și faptul că, astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, reclamanta nu reprezintă un pericol pentru creșterea și dezvoltarea copiilor.
Este adevărat că nu este de neglijat nici profilul moral al fiecărui părinte din perspectiva educării copilului și a transmiterii valorilor morale. Probele administrate au conturat faptul că pârâtul are o moralitate îndoielnică și, în prezent, acesta are probleme serioase, fiind sancționat de mai multe ori pentru acte de violențe săvârșite inclusiv asupra mamei și asupra unuia dintre copii și condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență, respectiv contra libertății persoanei și referitoare la traficul de persoane, aceste fapte având un impact negativ atât asupra reclamantei cât și asupra copiilor.
Față de aceste considerente și ținând seama de interesul superior al copiilor și nevoia acestora de liniște și stabilitate emoțională, instanța reține că reclamanta justifică urgența măsurii de stabilire a locuinței minorilor la mamă, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond.
Având în vedere situația de fapt reținută anterior și dispozițiile art. 997 Cod de procedura civilă coroborate cu art. 398 alin. 1, art. 496 C.civ Cod civ instanța va admite cererile reclamantei având ca obiect exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă și stabilirea locuinței minorilor la mamă.
Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, instanța reține că pârâtul execută o pedeapsă privativă de libertate, nu beneficiază de mijloacele necesare acordării întreținerii și nici nu are posibilitatea de a-și procura aceste mijloace, astfel că, în prezent, nu poate fi stabilită în sarcina pârâtului obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorilor, motiv pentru care instanța va respinge această cerere.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtului de a-și exprima acordul pentru deplasarea minorilor în străinătate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 „Cetățenii români minori pot călători în străinătate numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali, în condițiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de minor.”
Prin urmare, în cazul în care autoritatea părintească aparține exclusiv unui părinte, nu este necesar acordul celuilalt părinte, fiind suficient acordul mamei, în calitate de reprezentant legal, care exercită în mod exclusiv autoritatea părintească.
Văzând dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod proc.civ. pârâtul fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 80 lei cu tilu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. A. – M., cu dom. procesual ales în B., .. 68, ., . cu pârâtul Ciovînă D. – C., în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorilor Ciovînă Kevin – D., născut la data de 27.09.2010 și Ciovînă J. – D., născut la data de 18.01.2013, să fie exercitată de către mamă, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B..
Stabilește la mamă locuința minorilor Ciovînă Kevin – D., născut la data de 27.09.2010 și Ciovînă J. – D., născut la data de 18.01.2013, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B..
Respinge cererile reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului de a-și exprima acordul pentru deplasarea minorilor în străinătate și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 80 lei cu tittlu cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se ve depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2015.
P. GREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./16.11.2015
Dact.L.C./ 16.11.2015 Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4134/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
