Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8473/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8473/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 8473/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8473/2015
Ședința publică de la 03.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. M. I.
GREFIER: S. C.-V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03.09.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2015 pe rolul Judecătoriei B. sub nr. de dosar_, reclamantul I. C. - I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta I. A. să dispună, pe cale de ordonanță președințială:
- stabilirea domiciliului minorului I. Demetrio – G., născut la data de 22.06.2012, la tatăl reclamant, pentru o perioadă de trei săptămâni, cuprinsă între 17.08.- 04.09.2015;
- în perioada 17.08.- 04.09.2015 pârâta să nu îngrădească dreptul tatălui de a peterce această perioadă exclusiv cu minorul;
- în perioada 17.08.- 04.09.2015 pârâta să nu îi îngrădească dreptul de a putea pleca cu minorul la mare, în localitatea C., stațiunea Mamaia cât și în județul N..
A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. o acțiune prin care a solicitat: desfacerea căsătoriei dintre părți de comun acord iar în caz de opunere din culpa exclusivă a pțrțtei, reluarea numelui avut de pârâtă anterior căsătoriei, stabilirea domiciliului minorului I. Demetrio – G. la tată, exercitarea autorității părintești în comun; stabilirea programului de vizitarea minorului de comun acord de către părți sau de către instanță, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat reclamantul că în prezent nu poate comunica cu pârâta decât prin mesaje.
De asemenea, a susținut că în perioada 17.08.- 04.09.2015 vine în țară împreună cu părinții și i-a solicitat pârâtei să petreacă această perioadă exclusiv cu minorul însă aceasta a refuzat.
A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 453 alin. 1, art. 919, art. 996, art. 997, art. 998 Cod proc. civ..
În probațiune a depus la dosar înscrisuri (f. 8-22).
Pârâta a depus întâmpinare la dosar (f. 27-28), solicitând respingerea ca inadmisibilă a ordonanței președințiale formulate, apreciind că în fapt se solicită de către reclamant stabilirea unui program de vizitare a minorului.
A arătat în esență că nu este de acord ca minorul să petreacă toată perioada menționată exclusiv cu minorul, fără prezența mamei, deoarece minorul este încă alăptat la recomandarea medicului pediatru.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri (f. 34-93).
La termenul de judecată din data de 21.07.2015 reclamantul a precizat în scris obiectul cererii de chemare în judecată (f. 96-99), solicitând stabilirea programului de vizitare a minorului pentru perioada 17.08.- 04.09.2015, în perioada menționată pârâta să nu îngrădească dreptul tatălui de a petrece această perioadă exclusiv cu minorul; pârâta să nu îi îngrădească dreptul de a putea pleca cu minorul la mare, în localitatea C., stațiunea Mamaia, în județul N. și în afara țării, în Italia.
A solicitat de asemenea stabilirea programului de vizitare a minorului până la finalizarea dosarului având ca obiect divorț, astfel:
- în vacanța de vară – a doua jumătate din vacanța de vară respectiv din data de 15.07 – 10.09 a fiecărui an, reclamantul să poată lua minorul atât în România cât și în Italia, începând cu anul 2015;
- o săptămână în perioada sărbătorilor de C. în anii impari, reclamantul să poată lua minorul atât în România cât și în Italia.
- o săptămână în perioada Revelionului în anii impari, reclamantul să poată lua minorul atât în România cât și în Italia;
- o săptămână în perioada sărbătorilor de Rusalii în anii pari, reclamantul să poată lua minorul atât în România cât și în Italia;
- o săptămână în perioada sărbătorilor de P., în anii pari, reclamantul să poată lua minorul atât în România cât și în Italia;
- să i se permită reclamantului să îl ia pe minor la domiciliul său, atât în România cât și în Italia, în perioada vacanțelor de o săptămână – februarie și octombrie, alternativ, în fiecare an;
- să i se permită reclamantului să îl ia pe minor la domiciliul său, atât în România cât și în Italia, o săptămână, în jurul datei de naștere a minorului.
S-a solicitat ca hotărârea instanței să țină loc de acord al pârâtei în fața instituțiilor publice (pentru efectuarea pașaportului) cât și la trecerea frontierei (pentru plecarea în Italia, unde reclamantul are reședința).
A menționat că dorește să petreacă timp cu minorul, pentru a fi prezent în viața acestuia, apreciind că un copil are nevoie de ambii părinți, chiar dacă relația dintre părinți nu mai poate continua.
Au fost invocate în drept dispozițiile art. 15 din Legea nr. 272/2004 și art. 401 Noul cod de proc. civ..
La termenul de judecată din data de 21.07.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială.
Față de precizarea cererii de ordonanță președințială, pârâta a solicitat (f. 152) respingerea ca inadmisibilă a ordonanței președințiale, apreciind că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale. A apreciat că este necesar ca reclamantul să se apropie treptat de minor pentru a beneficia de un program de vizitare lărgit. A arătat pârâta că este de acord cu admiterea în parte a cererii, respectiv cu stabilirea unui program de vizitare a minorului în perioada indicată de reclamant, în intervalul orar 10.00 – 20.00, la domiciliul tatălui din B., precum și cu însoțirea copilului în vacanță la mare. A solicitat cheltuieli de jduecată.
Reclamantul a arătat la rândul său că cererea îndeplinește condițiile de promovare a ordonanței președințiale.
S-a efectuat anchetă socială la domiciliul reclamantului de către Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei B. (f. 157-158).
La termenul de judecată din data de 12.08.2015 au fost audiați martorii T. C. și S. I. C., declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar (f. 160, 161), s-a administrat în fața instanței interogatoriul pârâtei I. A., răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar (f. 163-165). S-a administrat interogatoriul reclamantului, în condițiile art. 356 Cod proc. civilă (f. 162).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din căsătoria părților litigante a rezultat minorul I. Demetrio – G., născut la data de 21.06.2012, astfel cum rezultă din certificatul de naștere depus în copie la dosar (f. 10).
Părțile s-au separat în fapt, aspect consemnat în referatul de anchetă socială efectuat în cauză și confirmat de susținerile părților, pârâta locuind în prezent cu minorul în țară în timp ce reclamantul are reședința în Italia.
Pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul civil nr._/197/2015 care are ca obiect divorț și cereri accesorii.
Conform dispozițiilor art. 997 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanța reține și incidența dispozițiilor art. 496 alin. 5 Cod civil, care prevăd că „ părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”. Art. 486 cod civil prevede că „ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după de îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.”
Raportat la textele legale invocate, instanța poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului cât timp între părinți există neînțelegeri ce pot afecta în mod negativ creșterea și educarea minorului.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză cu privire la stabilirea programului de relații personale cu minorul, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B. s-a solicitat a se dispune, ca măsură definitivă, stabilirea locuinței minorului și un program de vizitare al minorului.
Instanța reține că reclamantul justifică urgența stabilirii unui program de păstrare a legăturilor personale cu minorul pentru a fi o prezență constantă în viața acestuia. De asemenea, instanța apreciază că este în interesul minorului să mențină o relație apropiată cu tatăl său.
În soluționarea cererii formulate, instanța va ține seama de interesul superior al copilului conform art.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care prevede în alin. 6 că, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În speță, astfel cum rezultă din referatul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului din România, minorul locuiește cu mama sa iar tatăl dorește stabilirea unui program de vizitare, program cu care pârâta este în parte de acord, respectiv este de acord cu stabilirea unui program de vizitare restrâns față de cel solicitat de către reclamant, cu o apropiere treptată între tată și minor. În concret, aceasta a solicitat să se înceapă cu un program de vizitare pe perioada vacanțelor, în timpul zilei, între orele 10.00 – 20.00 și abia în vacanța de vară, o perioadă de 2 săptămâni efective la tată. A arătat pârâta că nu a obstrucționat desfășurarea unei relații firești între tată și fiu, solicitând doar realizarea unei acomodări firești a minorului cu noile realități din viața părinților săi.
Din răspunsul la interogatoriu luat pârâtei și din declarația martorului S. I. C. rezultă că minorul a păstrat legăturile personale cu tatăl său, acesta luând minorul pe parcursul unei zile, participând la ziua de naștere a minorului. De altfel, reclamantul, prin răspunsurile la interogatoriul administrat (f. 162) și prin susținerile sale făcute la termenul de judecată din data de 02.09.2015, nu a contestat faptul că a avut posibilitatea de a avea legături personale cu minorul însă a arătat că acest lucru nu a avut loc în condițiile dorite de către acesta. Reclamantul a susținut că părțile au fost la psiholog împreună iar acesta le-a recomandat ca apropierea între tată și fiu să se realizeze treptat, aceștia având nevoie de minim 21 de zile petrecute exclusiv împreună pentru a se apropia.
Potrivit art.14 alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Apreciind oportună păstrarea relațiilor afective cu ambii părinți, instanța reține că stabilirea unui program de legături personale, provizoriu, în favoarea tatălui reclamant, este necesar dezvoltării psiho-comportamentale armonioase a minorului.
Exercitarea acestui drept urmează a fi încuviințată, în temeiul art.496 alin. 5 Cod civil, exclusiv în interesul superior al copilului, interes care la acest moment impune stabilirea unui program progresiv, în condițiile în care minorul se află la o vârstă foarte fragedă (3 ani), dependența sa de mamă fiind una pronunțată, astfel cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, S. I. C. (f. 161), luând în considerare și susținerile reclamantului care arată în cuprinsul cererii de chemare în judecată că „nu prea a petrecut mult timp cu minorul”. De asemenea, în considerarea acelorași aspecte, instanța apreciază că nu se impune, la acest moment, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea posibilității deplasării minorului în afara țării, în Italia.
Pentru toate aceste considerente, instanța va încuviința doar în parte și gradual solicitarea reclamantului, pentru a crea premisa unei apropieri firești, treptate, între copil și tată, după cum urmează:
- o săptămână în perioada sărbătorilor de C. în anii impari, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul reclamantului din România, în intervalul orar 10.00 – 20.00, dar cu obligativitatea înapoierii acestuia la sfârșitul programului;
- de sărbătorile de Paști în anii pari, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul reclamantului din România, în intervalul orar 10.00 – 20.00, dar cu obligativitatea înapoierii acestuia la sfârșitul programului;
- de Rusalii, în anii pari, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul reclamantului din România, în intervalul orar 10.00 – 20.00, dar cu obligativitatea înapoierii acestuia la sfârșitul programului;
- în vacanța de vară, în perioada 15.07 - 31.08 a fiecărui an, trei săptămâni, cu posibilitatea de deplasare oriunde în România, cu posibilitatea de a lua copilul la domiciliul părintelui reclamant;
- cu ocazia aniversării zilei de naștere a minorului, prin vizita tatălui la domiciliul minorului.
Instanța reține în acest sens, dat fiind neînțelegerile dintre părți, că nu se poate anticipa durata desfășurării procesului de fond, astfel că se impune stabilirea unui program provizoriu care să cuprindă și perioadele de vacanță precum și ziua de naștere a minorului.
Programul încuviințat de către instanță se va stabili în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B., având ca obiect „divorț”.
Având în vedere considerentele arătate, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamant și va încuviința programul de relații persoane în condițiile menționate.
Va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. C. - I., cu domiciliul în mun. B. .. 16, ., ., cu reședința în Italia, via Marzabotto nr. 36, ._, Mantova și cu domiciliu procesual ales în B., . nr. 6, ., ., la Cabinet de avocat A. J., prin reprezentant convențional avocat A. J., în contradictoriu cu pârâta I. A., cu domiciliul în mun. B., ., ., ., cu domiciliu procesual ales la Cabinet avocat L. P., în Zărnești, . nr. 35, jud. B. având ca obiect „ordonanță președințială”.
Încuviințează reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul I. Demetrio - G., născut la data de 21.06.2012, după următorul program:
- o săptămână în perioada sărbătorilor de C. în anii impari, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul reclamantului din România, în intervalul orar 10.00 – 20.00, dar cu obligativitatea înapoierii acestuia la sfârșitul programului;
- de sărbătorile de Paști în anii pari, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul reclamantului din România, în intervalul orar 10.00 – 20.00, dar cu obligativitatea înapoierii acestuia la sfârșitul programului;
- de Rusalii, în anii pari, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul reclamantului din România, în intervalul orar 10.00 – 20.00, dar cu obligativitatea înapoierii acestuia la sfârșitul programului;
- în vacanța de vară, în perioada 15.07 - 31.08 a fiecărui an, trei săptămâni, cu posibilitatea de deplasare oriunde în România, cu posibilitatea de a lua copilul la domiciliul părintelui reclamant;
- cu ocazia aniversării zilei de naștere a minorului, prin vizita tatălui la domiciliul minorului.
Executorie și provizorie, până la soluționarea a acțiunii ce face obiectul dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B., având ca obiect „divorț”.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în 5 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. M. I. S. C. -V.
Red. M.I.S./ 20 Octombrie 2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7936/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8832/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
