Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1454/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1454/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1454/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1454
Ședința publică din data de 12.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. R. V. Judecător
GREFIER: G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 22.01.2015, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 29.01.2015, 05.02.2015 și 12.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 29.11.2012 sub nr._, precizată ulterior la data de 18.04.2013, reclamanta T. G. P. a chemat în judecată pe pârâtul I. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, solicitând partajarea imobilului situat în C. ., ., jud. B., înscris în CF_ C., nr. top. 3528/2/1/57 prin atribuirea acestuia către pârât și obligarea pârâtului la plata valorii corespunzătoare cotei sale de proprietate de 50% și partajarea bunurile mobile: autoturism marca Audi B4 în valoare de 8000 lei, aragaz în valoare de 400lei, mașină de spălat în valoare de 700 lei, frigider în valoare de 1000 lei, televizor LCD în valoare de 2000 lei, fotoliu pat în valoare de 600 lei, canapea în valoare de 1200 lei, calculator în valoare de 1800 lei, mobilă cameră în valoare de 800 lei, DVD în valoare de 200 lei, mobilă bucătărie în valoare de 700 lei.
În motivarea cererii de partaj formulate reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 04.04.2003, iar căsătoria s-a desfăcut în anul 2010.
Arată că solicită atribuirea imobilului către pârât și formarea a două loturi cu bunurile imobil, prin atribuirea unuia dintre soți a autoturismului și atribuirea către celălalt soț a bunurilor mobile.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 385, art. 673 ind-1-673 ind.14 C.pr.civ..
Pârâtul I. V. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională cu privire la partajul bunurilor comune (f.14 vol.I) arătând că este de acord cu partajarea în cote egale a bunurilor imobile și mobile dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta constând în imobilul situat în C. ., ., înscris în CF_ C., nr. top. 3528/2/1/57, compus dintr-o cameră și dependințe și bunurile mobile constând din mobile și autoturism.
Solicită: atribuirea bunului imobil, urmând a achita sulta corespunzătoare cotei de 50% din valoarea imobilului; intabularea în CF a dreptului său de proprietate; să fie supuse partajului în cote de 50% și cele trei credite bancare contractate de părți în timpul căsătoriei și neachitate integral; în cazul includerii ratelor restante din cele trei credite bancare, în lotul său, solicită ca 50% din sumele rămase de plată, adică 5192,525 lei (ce ar reveni reclamantei) să fie scăzută din sulta pe care ar fi obligat să o achite reclamantei; să se constate că a dobândit un drept de creanță în sumă de 13.993,285 lei reprezentând 50% din suma de 27.986,57 lei, prin plățile efectuate lunar pentru stingerea datoriilor bancare, începând cu data separării în fapt și până la sesizarea instanței solicitând a fi scăzută din sultă.
În motivarea cererii reconvenționale arată că, prin Sentința civ. nr. 1707/18.02.2011 a fost desfăcută prin divorț căsătoria părților, sentința rămânând definitivă prin neapelare.
În timpul căsătoriei au fost încheiate 3 credite bancare, în esență, arătând că unul a fost folosit pentru achiziționarea garsonierei bun comun, altul pentru materialele de construcții pentru îmbunătățirea garsonierei și unul pentru achiziționarea bunurilor mobile.
Arată că după separarea în fapt a achitat singur ratele scadente. Susține că a avut venituri salariale pe toată durata căsătoriei, banii câștigați fiind folosiți pentru susținerea sarcinilor căsniciei. Invocă incidența dispozițiilor art. 351 Cod civil, art. 357 cod civil și art.677 Cod civilă arătând că se determină întâi cota parte a fiecăruia dintre soți, atât pe baza contribuției fiecăruia la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune.
În vederea egalizării loturilor solicită să fie supuse împărțelii în cote de 50% și cele trei credite bancare, iar în cazul includerii în lotul său urmează ca suma respectivă să fie scăzută din sulta la care va fi obligat.
Arată că are un drept de creanță în sumă de 13.993,285 lei reprezentând 50% din sumele deja achitate pentru stingerea creditelor.
În drept invocă dispozițiile art.115-120, 164, 6731-67314 Cod procedură civilă, art. 339, 341, 343,351,355, 357, 385 al.2, art. 667, 667,670, 676 al1,2 lit a, art.677,680, art.881 rap. la art.885 al.4 Cod civil.
Prin nota de ședință depusă la data de 27 mai 2013, pârâtul-reclamant a arătat că solicită să-i fie atribuit autoturismul, celelalte bunuri mobile urmând a fi atribuite reclamantei (f. 240 vol.I).
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri pentru ambele părți, interogatoriul pârâtului-reclamant (f. 262). Interogatoriul reclamantei (f.253), proba testimonială cu martorii Bulișcă M. (f. 266 ) și G. O.-M. (f. 288), propuși de pârâtul-reclamant, raport de expertiză tehnică evaluare proprietăți imobiliare (f. 33 vol. II) și completarea la acest raport (f. 89 vol.II).
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 22.10.2013, instanța a admis în parte cererea pârâtului-reclamant de acordare a ajutorului public judiciar, în forma eșalonării taxei judiciare de timbru de 950,60 lei în 12 rate lunare de 79,20 lei (f.287) iar la data de 29.01.2014 a admis în parte cererea de ajutor public judiciar privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma avansării sumei de 300 lei în contul expertului evaluator bunuri imobile (f.312).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Părțile s-au căsătorit la data de 04.04.2003 la B., iar prin sentința civilă nr. 1707/18.02.2011 a Judecătoriei B., rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți din culpa comună a acestora, precum și reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv T. (f.257).
La data de 03.10.2003, s-a încheiat între Mandruta A., mandatar al vânzătoarei Cricota R., pe de o parte și I. V. și I. G.-P., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1913/04.09.2003 la Biroul Notarului Public S. V., prin care părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în C., .,., înscris în CF_ C., nr. top. 3528/2/1/57, compus dintr-o cameră și dependințe(f. 19).
Fiind dobândit în timpul căsătoriei părților imobilul este bun comun al părților, conform art. 30 din Codul familiei, aspect recunoscut de ambele părți.
Imobilul în litigiu a fost evaluat prin raportul de expertiză tehnică nr._/2014 întocmit de expert tehnic V. V. I., iar valoarea de circulație a imobilului este de 14.136 euro sau 62.724 lei, potrivit raportului de expertiză întocmit, așa cum a fost completat ca urmare a obiecțiunilor formulate și încuviințate (f.89 vol.II).
În timpul căsătoriei părțile au dobândit și bunuri mobile, respectiv:
- Autoturism marca Audi B4 în valoare de 8000 lei (f.216),
- Aragaz în valoare de 400lei.
- Mașină de spălat în valoare de 700 lei (f.161)
- Frigider în valoare de 1000 lei,
- Televizor LCD în valoare de 2000 lei,
- Fotoliu pat în valoare de 600 lei,
- Canapea în valoare de 1200 lei,
- Calculator în valoare de 1800 lei,
- Mobilă cameră în valoare de 800 lei,
- DVD în valoare de 200 lei,
- Mobilă bucătărie în valoare de 700 lei.
În ceea ce privește autoturismul marca Audi B4, din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că a fost cumpărat în timpul căsătoriei, iar valoarea nu a fost contestată (f. 216). Nici valorile celorlalte bunuri mobile, indicate de reclamanta-pârâtă (f. 215) nu au fost contestate de pârâtul-reclamant.
Astfel, se prezumă că aceste bunuri mobile au calitatea de bunuri comune ale părților, dobândite fiind în timpul căsătoriei, potrivit art. 30 C.fam., aplicabil în cauză raportat la data dobândirii bunurilor.
Din răspunsul la interogatoriul luat reclamantei-pârâte rezultă că se află în posesia acesteia doar calculatorul, celelalte bunuri mobile sunt folosite de pârâtul-reclamant (f.256).
În privința cotei de contribuție a părților la dobândirea masei bunurilor comune, instanța reține că, niciuna dintre părți nu a contestat cota de contribuție de 50% a fiecărui soț la dobândirea masei bunurilor comune, astfel că instanța va constata că părțile au avut o cotă de contribuție egală, de 50% fiecare, la dobândirea masei bunurilor comune.
Pârâtul-reclamant a solicitat să fie supuse împărțelii și cele trei credite bancare contractate de părți în timpul căsătoriei, în cote egale de 50%.
La data de 14.06.2007 între BRD IFN Finance SA și pârâtul-reclamant s-a încheiat contractul de credit pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată (f. 159).
La data de 06.08.2008 între Piraeus Bank și pârâtul-reclamant s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale (f. 46).
Conform adresei nr. 1183/19.10.2010 emisă de BRD Groupe Societe Generale, pârâtului i-a fost acordată în anul 2005 suma de 1820 lei cu titlu de limită de credit (descoperit de cont), în baza convenției încheiate de angajatorul pârâtului cu banca. Reclamanta-pârâtă afirmă că, în timpul căsătoriei părțile au luat mai multe credite (întrebarea 2 la interogatoriul luat pârâtului) și la data separării în fapt datoria comună era doar cea rezultată din contractul încheiat cu Piraeus Bank ( întrebarea nr.12).
Din înscrisurile depuse, grafice de rambursare, chitanțe de plată, rezultă că pârâtul-reclamant a achitat ratele creditelor până la sesizarea instanței.
Faptul că sumele împrumutate au fost folosite de cei doi soți și că pârâtul a achitat sumele datorate după separarea în fapt a soților rezultă și din declarațiile martorilor audiați (f. 266, f.288).
Astfel, martora Bulișcă M. arată că este colegă de serviciu cu pârâtul, știe că din creditele angajate de părți au fost cumpărate imobilul, mașina și bunurile din casă, iar pârâtul -reclamant a achitat singur ratele bancare după separarea în fapt, unele rate fiind achitate de martoră pentru pârât, acesta dându-i banii să plătească, pe chitanțe apărând numele martorei.
Martorul G. O.-M. arată de asemenea că știe de la ambele părți că acestea au luat mai multe credite pentru achiziționarea garsonierei, autoturismului și bunurilor din casă, iar ratele au fost achitate de părți împreună până la separarea, în iunie 2010 și apoi doar de pârât.
În consecință, prin probele propuse și administrate în cauză, pârâtul – reclamant a făcut dovada că, în timpul căsătoriei au fost împrumutate diferite sume de bani de la instituții bancare, iar aceste datorii sunt datorii comune, conform art. 32 lit. c din codul familiei.
În raport cu criteriile prevăzute de art. 6739 C.proc.civ., reținând că doar pârâtul-reclamant a solicitat atribuirea imobilului, îl va atribui acestuia.
Instanța reține că bunurile mobile: aragaz, mașină de spălat, frigider, televizor LCD, fotoliu pat, canapea, mobilă cameră, DVD, mobilă bucătărie, se află în acest imobil și au fost achiziționate pentru mobilarea și utilarea acestuia, pârâtul fiind cel care le folosește de la data separării părților.
Deși pârâtul-reclamant susține că există o înțelegere între părți privind atribuirea către pârât a autoturismului și către reclamantă a celorlalte bunuri mobile, instanța reține că reclamanta a solicitat doar crearea a două loturi și atribuirea autoturismului către una dintre părți (f.215).
Instanța va dispune sistarea stării de codevălmășie a părților asupra bunurilor comune prin partajarea în natură și formarea de două loturi, un lot ce va cuprinde apartamentul în valoare de 62.724 lei și bunurile mobile aflate în imobil, în valoare de 7.600 lei și va dispune atribuirea lor către pârât și un lot care va cuprinde bunurile mobile în valoare de 9800 lei: autoturismul Audi B4 în valoare de 8000 lei și calculator în valoare de 1800, ce va fi atribuit reclamantei-pârâte.
Conform art. 742 din vechiul C.civ., care consacră principiul egalității și echității partajului, aplicabil în cauză văzând dispozițiile art. 66 alin. 2 Legea nr. 71/2011, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 30.262 lei cu titlu de sultă.
Față de faptul că, la stabilirea sultei valorice pentru egalizarea loturilor se are în vedere valoarea loturilor atribuite părților și cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea masei bunurilor comune, neinteresând din acest punct de vedere modalitatea în care foștii soți au participat sau participă la plata datoriilor comune, instanța va respinge cererea pârâtului – reclamant reconvențional privind egalizarea loturilor prin sultă ținându-se cont de contribuțiile părților la datoriile comune contractate în timpul căsătoriei și neachitate.
Față de atribuirea către pârât – reclamant reconvențional a imobilului, instanța va dispune intabularea în C.F. nr._ C. a dreptului de proprietate al pârâtului – reclamant asupra imobilului, cu titlu de drept partaj bunuri comune, conform art. 885 alin.1 și 4 Cod civil.
În ceea ce privește petitul IV al cererii reconvenționale privind suma restantă de plată din cele trei împrumuturi contractate ce reprezintă datorii comune ale soților în condițiile art. 32 lit. c C.fam., instanța reține că pârâtul – reclamant nu a solicitat instanței să constate aceste datorii comune ale soților, în cuantum de 5192,525 lei, ci a solicitat instanței să fie supuse împărțelii, în cotă de 50%, aceste datorii comune.
În masa partajabilă însă, sunt incluse bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, iar nu și datoriile comune ale soților, astfel că instanța va respinge cererea pârâtului-reclamant, astfel cum a fost formulată, privind includerea în masa partajabilă a datoriilor comune.
Instanța reține că această cerere a rămas și fără obiect atât timp cât pârâtul-reclamant a arătat prin nota de ședință depusă la data de 18 august 2014 faptul că a achitat toate sumele restante (f.29 vol.II). Cu toate acestea pârâtul a menținut petitul IV așa cum a fost formulat și a solicitat obligarea reclamantei la plata în proporție de 50% a acestor sume doar în concluziile scrise, ceea ce nu poate fi avut în vedere de instanță la pronunțarea cauzei.
Aceste plăți conferă pârâtului-reclamant un drept de creanță ce poate fi valorificat ulterior.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 52-216 vol.I, pârâtul-reclamant a achitat de la data separării în fapt a părților până la sesizarea instanței suma de_,57 lei, din care cota de 50% ar fi trebuit achitată de reclamanta-pârâtă, pârâtul-reclamant având astfel un drept de creanță pentru suma de 13.993,285 lei rezultat din achitarea datoriei comune până la data formulării cererii reconvenționale 11.04.2013.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 6739 C.proc.civ., art. 30 C.fam., aplicabile în cauză potrivit art. 6 alin. 2 din noul C.civ., instanța va admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta T. G.-P. în contradictoriu cu pârâtul I. V. și va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant I. V. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă T. G.-P., dispunând potrivit celor de mai jos.
Față de admiterea în parte a cererii reconvenționale instanța va compensa între părți cheltuielile de judecată efectuate constând în taxe judiciare de timbru și va admite în parte cererea de acordare de cheltuieli de judecată privind onorariul de avocat.
Instanța constată că, pârâtul-reclamant a făcut dovada achitării onorariului pentru acest dosar în cuantum de 2350 lei, numărul de contract de asistență juridică fiind același cu cel al împuternicirii depuse la dosar (f. 9).
În schimb, în chitanțele în sumă de 600 lei din 11.09.2013 și de 800 lei din 15.02.2014 nu se menționează contractul de asistență juridică, astfel că nu se poate stabili dacă onorariul a fost achitat în baza aceluiași contract, pentru acest litigiu.
În consecință, față de admiterea în parte a cererii reconvenționale, în temeiul art. 276 C.pr.civ., va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant suma de 1175 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
În privința cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu cuvenit expertului judiciar, instanța reține că expertiza de evaluare a imobilului era necesară atât pentru soluționarea cererii principale cât și a cererii reconvenționale.
Deși instanța a stabilit obligația fiecărei părți de a achita avansul de onorariu, în mod egal, reclamanta-pârâtă nu a achitat suma de 300 lei. Instanța reține că reclamanta locuiește efectiv în Italia, iar apărătorul reclamantei a arătat că nu partea nu a avansat suma necesară pentru a îndeplini obligația (f.12 vol.II) și nu a achitat avansul onorariului de expert de 300 lei stabilit în sarcina sa.
Așadar, din totalul de onorariu cuvenit expertului tehnic V. V. I., care este de 1836 lei, astfel cum a fost redus, reclamanta-pârâtă are obligația de a suporta 50% (adică suma de 918 lei).
Având în vedere că expertiza efectuată era necesară pentru soluționarea ambelor cereri, atât cea principală cât și cea reconvențională, iar față de expert părțile sunt obligate solidar, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, va obliga părțile la plata către expert a diferenței de onorariu de 1536 lei.
Având în vedere că reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata avansului de onorariu expert de 300 lei, în temeiul art. 50 ind. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, va obliga pârâtul reclamant la plata către stat a sumei de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta T. G. P., domiciliată în C., ., .,jud. B. prin av. S. T. în contradictoriu cu pârâtul I. V., domiciliat în C., ., ., jud. B., prin av. G. M. G.,
Admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant I. V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă T. G. P. și în consecință:
Constată că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit împreună ca bun comun bunuri în valoare de 80.124 lei: compuse din imobilul situat în C., C., ., ., jud. B., înscris în CF_ C. nr. top. 3528/2/1/57 în valoare de 62.724 lei și bunurile mobile în valoare de 17.400 lei,:
- Autoturism marca Audi B4 în valoare de 8000 lei,
- Aragaz în valoare de 400lei.
- Masină de spălat în valoare de 700 lei
- Frigider în valoare de 1000 lei,
- Televizor LCD în valoare de 2000 lei,
- Fotoliu pat în valoare de 600 lei,
- Canapea în valoare de 1200 lei,
- Calculator în valoare de 1800 lei,
- Mobilă cameră în valoare de 800 lei,
- DVD în valoare de 200 lei,
- Mobilă bucătărie în valoare de 700 lei,
Constată că la dobândirea bunurilor comune în valoare de 80.124 lei părțile au avut o contribuție egală.
Dispune partajarea bunurilor prin formarea de două loturi:
-Lotul I cuprinzând bunurile în valoare de_ lei compuse din imobilul situat în C., ., ., jud. B., înscris în CF_ C. nr. top. 3528/2/1/57 în valoare de 62.734 lei și bunurile mobile:
- Aragaz în valoare de 400 lei.
- Masină de spălat în valoare de 700 lei
- Frigider în valoare de 1000 lei,
- Televizor LCD în valoare de 2000 lei,
- Fotoliu pat în valoare de 600 lei,
- Canapea în valoare de 1200 lei,
- Mobilă cameră în valoare de 800 lei,
- DVD în valoare de 200 lei,
- Mobilă bucătărie în valoare de 700 lei,
-Lotul II cuprinzând bunurile mobile în valoare de 9800 lei: autoturismul Audi B4 in valoare de 8000 lei și calculator în valoare de 1800 lei,
Dispune sistarea stării de proprietate în devălmășie asupra celor două loturi și atribuie lotul I pârâtului-reclamant I. V. și lotul II reclamantei-pârâte ;
Obligă pârâtul-reclamant să achite reclamantei-pârâte suma de 30.262 lei cu titlu de sultă.
Constată că pârâtul-reclamant are un drept de creanță în valoare de 13.993,285 lei reprezentând 50% din plățile făcute în baza datoriilor asumate de părți.
Obligă reclamanta- pârâtă să achite pârâtului reclamant suma de 13.993,285 lei.
Dispune inscrierea in CF_ C. nr. top. 3528/2/1/_ B. nr. top 7404/100/1/1/3/V a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus indentificat, in favoarea pârâtului-reclamant I. V., cu titlu de drept de atribuire in urma partajului.
Obligă reclamanta-pârâtă să achite pârâtului reclamant 1175 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Respinge celelalte cereri din cererea reconvențională.
Obligă părțile, în solidar, să achite diferența onorariu expert 1536 lei, pentru expertul V. V. I., pentru raportul de expertiză tehnică nr._/2014.
Obligă pârâtul-reclamant să restituie către stat suma de 300 lei de care a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar prin încheierea din 29.01.2014.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. R. V. G.-M. B.
ARV/27.04.2015
Ex.4
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1121/2015.... → |
|---|
