Plângere contravenţională. Sentința nr. 6306/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6306/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 161/94/2013
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.6306
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE 29.10.2013
INSTANȚA CONSITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta C. F. împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 21.12.2012, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 22.10.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 04.01.2013, a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B. plângerea formulată de petenta C. F. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 21.12.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov prin care a solicitat anularea procesului verbal.
În fapt, a arătat că în data de 21.12.2012 în timp ce se deplasa cu autoturismul marca NISSAN cu număr de înmatriculare_ pe DJ 1010 . Moara Vlăsiei către DN 1 a fost oprită în trafic de un agent de poliție care a sancționat-o contravențional că ar fi depășit autoutilitara de poliție într-o zonă cu marcaj continuu, în dreptul imobilului cu număr 112. A precizat că cele susținute de agentul de poliție în procesul verbal nu corespund cu realitatea, se deplasa în mod regulamentar pe sensul de mers, iar pe partea dreaptă a carosabilului se afla staționată mașina de poliție care nu a pus în funcțiune niciun fel de semnalizare. S-a apropiat de autospeciala de poliție și a semnalizat intenția de depășire, apoi agentul de poliție i-a făcut semn să oprească și i-a întocmit procesul verbal de contravenție.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001.
În dovedirea plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare.(f.6-10).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art. 1, alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul, legal citat a depus punctul de vedere al agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 21.12.2012 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 280 lei, întrucât a condus autovehiculul marca Nissan cu număr de înmatriculare_, pe DJ101 . Moara Vlăsiei către DN1, iar în zona trecerii de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 112, a depășit autospeciala MAI pe marcaj continuu și pe trecerea de pietoni.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator și de petentă, care s-a încadrat în termenul legal de depunere a plângerii prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind învestită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată următoarele:
Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în cazul de față, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind depășirea reprezintă o faptă contravențională, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și prin reținerea permisului de conducere, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: aceea ca petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, aceasta garantie procesuala nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor incluse în sfera abaterilor contravenționale Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi decât în cauzale penale. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Deși procesul-verbal de contravenție, care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în cazul de față, acesta este contrazis de probatoriul administrat.
Astfel, susținerile petentei potrivit cărora în dreptul imobilului 112 nu există marcaj de depășire interzisă, sau alt marcaj care să interzică această manevră, iar marcajul median stradal este discontinuu și nu se află nicio trecere de pietoni semnalizată, sunt confirmate de probele administrate.
Astfel, din adresa nr._/05.02.2013 (f.20) emisă de Poliția comuncală Balotești rezultă că în dreptul imobilului cu nr. 112 pe sensul de mers Moara Vlăsiei către DN1 nu există marcaj de depășire interzisă, marcajul simplu continuu fiind plasat de la imobilul 118 până la imobilul 128.
Totodată, din punctul de vedere al agentului constatator (f.24) se reține că trecerea de pietoni și marcajul continuu se află în dreptul imobilului nr. 116, în timp ce procesul verbal a reținut că fapta s-a săvârșit în dreptul imobilului cu nr. 112.
Coroborând aceste înscrisuri cu susținerile petentei și fotografiile depuse de aceasta la dosar (f.21) instanța constată că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată, petenta probând faptul că prin depășirea efectuată în dreptul imobilului cu nr. 112, contrar celor reținute în actul constatator.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul verbal . nr._ din data de 21.12.2012 nu este legal și temeinic întocmit, astfel încât urmează să admită plângerea și să anuleze actul atacat, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii si înlăturării sancțiunii complementare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta C. F. cu domiciliul în București, ., Apartament 1, Sector 1 în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, sector 2.
Anuleaza procesul verbal . nr._/21.12.2012.
Inlatura sanctiunile complementare.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 29.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.jud.T.A
Thn.red.gr.FG/4ex /
10._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5382/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 1108/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
