Plângere contravenţională. Sentința nr. 3218/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3218/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 16089/94/2012
DOSAR NR._ SECTIA CIVILA
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR.3218
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 14.05.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE IORDĂCHESCU ELISABETA MIHAELA
GREFIER A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plangere contraventionala, cerere formulata de petentul, Ș. C. A., in contradictoriu cu intimata, I. de Politie al Judetului Ilfov.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 07.05.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.05.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2012, sub nr._ petentul, Ș. C. A. in contradictoriu cu intimata, I. de Politie al Judetului Ilfov, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 18.12.2012.
În motivarea cererii, petentul arata că la data de 18.12.2012 se deplasa pe soseaua de centura a capitalei din directia A1 catre orasul Voluntari conducand autoturismul marca Rover 75 cu numarul de inmatriculare_ .
La aproximativ 2 km dupa ce a trecut de posdul Chiajna, a fost oprit pe . Capitalei de un echipaj de politie pe motiv ca ar fi depasit un microbuz in zona de actiune a indicatorului “depasirea interzisa”.
Petentul arata ca cele retinute in procesul verbal nu sunt reale, in acea zona nu exista un asemena indicator “depasirea interzisa” si nici marcaj longitudinal ”linie continua’.
Petentul si-a întemeiat cererea în drept pe disp OUG 195/2002 si a solicitat judecata in lipsa.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare
Instanța, la termenul din data de 07.05.2013, a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 18.12.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei întrucât la data de 18.12.2012, orele 19:35 pe centura Bucureștiului a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ din direcția A1 către orașul Voluntari, iar înainte de . a efectuat manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers și nu a respectat indicatorul „Depășirea interzisă”, faptă prevăzută de art.100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002.
S-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei, a conduitei petentului și a tuturor manevrelor efectuate de petent și a locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, cosemnându-se că petentul obiecțiunile acestuia în sensul în care arată că nu se vede marcajul longitudinal și că nu a văzut indicatorul..
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, depășirea neregulamentară reprezintă faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere, care prezintă o severitate deosebită.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).
Astfel, prin raportare la natura faptei și la severitatea sancțiunii, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi.
Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, coroborat cu art.120 din regulament.
În primul rând instanța observă că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, astfel că actul se bucură de forță probantă prin el însuși.
În al doilea rând susținerile petentului cu privire la inexistența marcajuluui longitudinal, precum și faptul că nu a văzut indicatorul „Depășire interzisă”, nu sunt în măsură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal ce a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului de poliție, nefiind susținute de nico probă în acest sens.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța va instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile contravenționale. Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art. 21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
In temeiul art 274 Cod proc civ, urmează a lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul ȘOANA C. A. cu domiciliul in Voluntari, ., jud. Ilfov, in contradictoriu cu intimata, I. de Politie al Judetului Ilfov, cu sediul în București, ., nr. 7, sector 2, ca neintemeiata.
Mentine procesul - verbal ca fiind legal si temeinic intocmit.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored./IEM/AE/4 ex/27.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6872/2013. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 1760/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
