Somaţie de plată. Sentința nr. 6166/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6166/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 2457/94/2013
JUDECĂTORIA BUFTEA
JUDEȚUL ILFOV
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.6166
Ședința publică din data de 23.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER: F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect somație de plată formulată de creditoarea S.C. G. S. ENERGY ROMÂNIA S.A. prin mandatar S.C. COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L. împotriva debitoarei S. C. DE CONSUM MOGOȘOAIA
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 08.10.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.10.2013, apoi la data de 23.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.02.2013, sub nr._ creditoarea S.C. G. S. Energy România S.A. prin mandatar S.C. Coface România Credit Management Services S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se emită ordonanța de plată care să conțină somației de plată împotriva debitoarei S. C. de Consum Mogoșoaia și obligarea acesteia la plata sumei de 1986,13 lei reprezentând valoare a facturilor neachitate și 39, 3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de către creditoare de gaze naturale către debitoare și s-au emis facturi fiscale în cuantum de 1986,13 lei, debit ce cuprinde și majorările de întârziere neachitate. A apreciat creanța certă față de facturile emise în baza contractului existent între părți, creanța lichidă întrucât creanța este determinată și în același timp determinabilă prin actul de creanță; este exigibilă, față de scadenta facturilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001.
În susținerea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la facturile fiscale emise, procura dată de creditor, fișa de cont, calculul majorărilor de întârziere ( f.4-19).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei conform art. 3 lit. o¹ din Legea nr. 146/1997 și cu timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O. G. nr. 32/1995. (f.19).
Debitoarea, deși legal citată cu această mențiune, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Examinand cererea pe baza actelor si lucrarilor dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au derulat raporturi comerciale având ca obiect furnizarea de gaze naturale de către creditoare în beneficiul debitoarei, în temeiul contractului nr._/10.01.2007 (f.6-7).
Creditoarea a emis facturi fiscale în perioada 11.05._11 (f.14-16), a căror contravaloare nu a fost achitată de debitoare.
Verificând cererea creditoarei, instanța constată că, potrivit art. 1 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, pentru admiterea acesteia este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile ce reprezintă o obligație de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În ceea ce privește condiția ca obligația de plată a cărei executare se solicită prin somație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Raportul juridic din care rezultă obligația debitoarei este reprezentat de acordul de voință al părților materializat în semnarea contractului pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii noncasnici.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor. În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece contractul a fost semnat de către debitoare, iar facturile au fost emise în baza acestuia.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Analizând conținutul facturilor fiscale, instanța constată că suma pe care o datora debitoarea este individualizată (determinată).
În privinta conditiei exigibilității obligației, aceasta echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Astfel, scadența este cuprinsă în facturi, iar la data promovării acțiunii de către creditoare era împlinită.
Totodată, instanța constată că debitoarea, nu a prezentat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți în condițiile în care îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui acord de voință valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, în urma examinării înscrisurilor instanța constată că pretențiile creditoarei sunt justificate, prin urmare, va admite cererea și va obliga pe debitoare la plata sumei de 1986,13 lei, reprezentând contravaloare servicii furnizare gaze naturale.
Totodată, instanța, în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cercetând actele depuse de către creditoare, instanța constată că există la dosar chitanța de plată a taxei de timbru în valoare de 39 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea și va obliga debitorea să achite creditoarei suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. G. S. ENERGY ROMÂNIA S.A. prin mandatar S.C. COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L. cu sediul în București, ..39, Etaj 4, Sector 1 în contradictoriu cu debitoarea S. C. DE CONSUM MOGOȘOAIA cu sediul în Mogoșoaia, ..57, Județul Ilfov.
Obligă debitoarea la plata către creditoare, în termen de 10 zile de la comunicare, a sumei de 1986,13 lei debit.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 39 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tășcan A. F. G.
Red.jud. T.A..
Thn.red.gr.FG/6ex /
11.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 305/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 987/2013.... → |
|---|
