Plângere contravenţională. Sentința nr. 987/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 987/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 8533/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 987
Ședința publică de la 25.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul J. M. - Târgoviște, .. 62C, . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV- sector 2, București, ., nr. 7 având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 25.02.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 08.09.2011, petentul J. M. în contradictoriu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 30.08.2011, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
Petentul nu a descris situația de fapt.
Cererea a fost întemeiată în drept potrivit OG 2/2001.
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temiul art. 242 pct.2 C.pr.civ. și a depus la dosar înscrisuri (f.4-5 din dosarul JS2 București).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Prin sentința civilă nr. 9424 din data de 14.06.2012 a fost declinată competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. față de locul săvârșirii faptei contravenționale.
Intimata a depus înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de sancționare (f. 10-15 din dosarul JS2 București).
La solicitarea instanței, la data de 18.12.2012, CNADNR a comunicat răspuns cu privire la poziționarea porțiunii de drum și la viteza legală de deplasare pe acel sector de drum (f. 38-42).
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri, aceasta fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.08.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 268 lei întrucât la data de 30.08.2011, orele 14:00, pe DN1A km 18 + 600m a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ din direcția Ploiești către București și a efectuat manevra de depășire a coloanei de autovehicule ce se aflau în staționare pentru traversarea podului Buciumeni, iar prin efectuarea manevrei de depășire s-a pătruns pe sensul opus de mers, faptă prevăzută de art.120/1/K din O.U.G. nr.195/2002 și sancționată de art. 100 pct.2 din OUG 195/2002.
S-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile, procesul verbal de contravenție fiind comunicat petentului la data de 07.09.2011 conform procesului verbal de comunicare aflat la fila15 din dosarul Judecătoriei Sector 2 București, iar plângerea contravențională depusă la poștă la data de 07.09.2011 (plic fila 5 verso din dosarul JS2).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei, a conduitei petentului și a tuturor manevrelor efectuate de petent și a locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, fiind consemnate și mențiunile petentului la rubrica obiecțiuni în sensul că nu recunoaște fapta și a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal de contravenție, însă se refuză semnarea.
De altfel instanța constată că petentul prin plângerea formulată nu a adus nicio critică de nelegalitate procesului verbal de contravenție întocmit de către intimată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, depășirea neregulamentară reprezintă faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 268 lei și reținerea permisului de conducere, care prezintă o severitate deosebită.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).
Astfel, prin raportare la natura faptei și la severitatea sancțiunii, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 pct.1 lit.K din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Instanța observă că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, astfel că actul se bucură de forță probantă prin el însuși.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
De asemenea, se reține că hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile. Astfel, conform art. 100 alin.2 din OUG 195/2002 nerespectarea regulilor privind depășirea se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă). Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 268 lei. De asemenea, se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic, iar conform cazierului contravențional depus la fila 21 din dosarul JS2 petentul a mai fost sancționat anterior pentru contravenții săvârșite la regimul circulației pe drumurile publice.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va lua act de faptul că părțile nu solicită plata cheltuielilor de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul J. M. - Târgoviște, .. 62C, . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV- sector 2, București, ., nr. 7 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 30.08.2011 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /4 ex/29.03.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 6166/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 1965/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
