Plângere contravenţională. Sentința nr. 2354/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2354/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 3633/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2354
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă petentul personal, lipsind intimata. Prezentă martora G. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională, stadiul procesual – fond, cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentului D. C., acesta fiind identificat cu C.I. . nr._.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul personal solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, proba video și proba cu martori.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru petent proba cu martora G. G..
Instanța respinge cererea de emitere a unei adrese către IPJ ILFOV pentru a depune înregistrarea video, apreciind ca nefiind utilă cauzei.
Instanța, după identificare, procedează la audierea martorei G. G., propusă de petent, sub prestare de jurământ religios conform art. 192 și urm. C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, fila 27.
Nemaifiind probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită instanței admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.03.2013 sub nr._, petentul D. C. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.03.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, ca fiind netemeinic și nelegal, anularea măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.03.2013 a fost sancționat contravențional întrucât nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers, trecerea fiind marcată și semnalizată regulamentar.
În esență, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.
Față de aspectele învederate, a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martora G. G..
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, cartea de identitate, dovada de circulație.
Intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul, conducând autoturismul înmatriculat sub nr._ pe DN 7, localitatea Chitila, a fost sancționat deoarece la data de 12.03.2013 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe sensul de mers al autovehiculului.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/12.03.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.03.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 300 de lei (4 puncte-amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 12.03.2013, ora 15:38, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, din direcția București către Târgoviște, iar în localitatea Chitila, la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului Lidle nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, pe sensul său de mers, pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, reușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Din declarația martorei G. G. audiată în prezenta rezultă faptul că se afla în autoturismul condus de petent, iar în localitatea Chitila, petentul a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare. Când se aflau la jumătatea trecerii de pietoni, s-a angajat în traversare o persoană de sex feminin cu un copil în brațe, dar copilului i-a căzut jucăria din mână și femeia s-a întors să o ridice.
Declarația martorei se coroborează cu afirmațiile petentului din cuprinsul plângerii, precum și cu faptul că petentul la rubrica obiecțiuni din cadrul procesului-verbal a negat săvârșirea contravenției, precizând că pietonul se afla pe trotuar.
Atât prin plângere, cât și prin obiecțiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal, petentul a negat vehement săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, arătând că nu este adevărat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.
În lipsa unor alte probe care să susțină acuzația și situația descrisă în procesul verbal de contravenție, având în vedere că probele administrate se coroborează cu afirmațiile acestuia, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, acesta făcând chiar dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul-verbal prin declarația martorei, care demonstrează fără echivoc că petentul nu a încălcat regulile de circulație privind neacordarea de prioritate.
Prin urmare, apreciind ca întemeiată plângerea contestatorului formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.03.2013 încheiat de intimata IPJ Ilfov, instanța urmează a o admite, dispunând anularea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. C., cu domiciliul în B., ., ., ., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 12.03.2013 în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.03.2013 ca netemeinic întocmit.
Exonerează petentul de la sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S/ 4 ex./01.11.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2355/2014.... → |
|---|
