Pretenţii. Sentința nr. 4402/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4402/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 3666/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr.4402
Ședința Publică din data de 30.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- A. L. F.
Grefier- C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ROVIGO SPRL și pe pârât . CU SEDIUL ALES, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc in ședința publică din data de 15.09.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la 26.09.2014, la 30.09.2014, la când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 17.07.2013 sub numărul_/325/2013, reclamanta E. INTERNATIONAL SPEDITION S.A., în insolvență, prin administrator judiciar ROVIGO SPRL în contradictoriu cu pârâta C. R. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 50.948 lei compusă din 43.758 (contravaloare transport efectuată in favoarea pârâtei) și 7.370 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei facturi emise și până la 10.07.2013 precum și la plata dobânzii legale calculate pe parcursul derulării procesului și începând cu data de 10.07.2013 până la achitarea debitului restant.
Reclamanta a prezentat și detaliat situația raporturilor dintre părți iar in drept a invocat prevederile ar. 194 C.proc.civ, art.20 lit. e), art. 77 din Legea 85/2006, art. 969, 1073. 1079 al. 2, pct. 3, art. 1084, 1088 din Codul Civil, art. 15165, art. 15306, respectiv 1.531 al. 17 din Noul cod civil și a anexat în copii certificate pentru conformitate cu originalul: facturi fiscale însoțite de acte de transport, proces verbal de conciliere, calcul dobândă, corespondență, încheierea 1314/F/2012.
La data de 12.11.2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, excepția inadmisibilității acțiunii față de neîndeplinirea procedurii de mediere și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Față de această ultimă excepție, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 32 pct. 1 din Convenția referitoare la transportul internațional de mărfuri pe șosele CMR din 1956, acțiunile derivând din transporturile supuse convenției se prescriu în termen de 1 an. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât facturile fiscale invocate nu se găsesc în contabilitatea societății și prin urmare, nici nu pot fi recunoscute la plată sau înregistrate ulterior în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada comunicării acestora și nici dovada prestării serviciilor respective.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor art.208 alin.21 C.proc.civ cu consecința decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepții și de a propune probe. Referitor la excepția necompetenței teritoriale a solicitat respingerea acesteia apreciind că Judecătoria Timișoara este competentă. Arată că devin incidente prevederile art. 5 din OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare3, art. 34 din regulamentul 2/2005 al BNR, banca destinatară fiind situată pe raza de competență a Judecătoriei Timișoara având în vedere că societatea are contul unic de insolvență deschis la ING Home Bank- Sucursala Timișoara. Reclamanta a susținut și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamanta a arătat că, față de particularitățile litigiului, cadrul legal aplicabil prescripției extinctive, este cel prevăzut de art. 13 lit. c din Decretul nr. 167/1958 conform căruia „cursul prescripției se suspendă până la rezolvarea reclamației administrative făcută de cel îndreptățit,… însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamației”. Prin urmare, cauza prevăzută de acest articol constituie o imposibilitate juridică, legală, de a acționa înainte de parcurgerea fazei prealabile și obligatorii a procedurii reclamației administrative. Având în vedere că la data de 10.02.2013 a chemat pârâta la conciliere, consideră că a operat suspendarea prescripției, motiv pentru care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.877 pronunțata la data de 23.01.2014, s-a admis excepția de necompetenta teritorială a Judecătoriei Timișoara, cauza s-a declinat in favoarea Judecătoriei B., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2014, sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 30.06.2014 a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii față de neîndeplinirea procedurii de participare la ședința de informare privind medierea si s-a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată că:
Între reclamantă și pârâta s-au dezvoltat relații comerciale constând în transporturi internaționale de marfă, după cum rezultă din CMR-urile, comenzile, ordinele de încărcare și facturile depuse la dosar.
Debitul solicitat de reclamantă este reprezentat de contravaloarea facturilor fiscale: nr. ATI118096 din data de 30.11.2010 în valoare de 869,56 lei, nr. ATI093892 din data de 27.01.2010 în valoare de 8.850,53 lei, nr. ATI127655 din data de 31.03.2011 în valoare de 9.655,83 lei, nr. ATI141512 din data de 30.08.2011 în valoare de 7.360,99 lei, nr. ATI145759 din data de 01.09.2011 în valoare de 10.210,73 lei și nr. ATI_ din data de 29.02.2012 în valoare de 7.548,13 lei.
Având în vedere că părțile nu au stabilit de comun acord un termen pentru plata facturilor enumerate, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, care indică faptul că în lipsă de termen, plata trebuie făcută imediat. În aceste condiții, instanța reține că plata serviciilor prestate de reclamantă trebuiau efectuate la data emiterii facturilor fiscale, când se presupune că este prestată și obligația corelativă, motiv pentru care, data scadentă este din punct de vedere juridic, chiar data emiterii fiecărei facturi. Termenul înscris în cuprinsul facturii ca fiind dată scadentă convențională, nu se poate aplica, atâta timp cât acesta nu a fost asumat și de debitor prin semnarea instrumentului fiscal.
În drept, potrivit art. 32 din Convenția referitoare la contractul privind transportul internațional de mărfuri din 19 mai 1956, acțiunile derivând din transporturi supuse acestei convenții se prescriu în termen de 1 an.
Față de aceste împrejurări și având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă la poștă de reclamantă pentru a fi trimisă spre înregistrare instanței de judecată, la data de 12.07.2013, se constată că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, este împlinit pentru factura fiscală nr. ATI118096 din data de 30.11.2010 în valoare de 869,56 lei, la data de 30.11.2011, pentru factura nr. ATI093892 din data de 27.01.2010 în valoare de 8.850,53 lei, la data de 27.01.2011, pentru factura nr. ATI145759 din data de 01.09.2011 în valoare de 10.210,73 lei, la data de 01.09.2012, pentru factura nr. ATI127655 din data de 31.03.2011 în valoare de 9.655,83 lei, la data de 31.03.2012, pentru factura nr. ATI141512 din data de 30.08.2011 în valoare de 7.360,99 lei, la data de 30.08.2012(de altfel această factură a și fost achitată la data de 25.10.2011).
În ceea ce privește factura fiscală cu nr. ATI_ din data de 29.02.2012 în valoare de 7.548,13 lei, din extrasul de cont depus la fila 78 din dosar, rezultă că aceasta a fost achitată parțial la data de 28.03.2013, împreună cu factura fiscală nr._, rămânând un rest de plată de 5.855,55 lei, pentru care a intervenit compensarea de drept, după cum recunoaște chiar reclamanta în Procesul verbal de conciliere directă nr. 1433/13.03.2013 de la fila 31 din dosar.
Față de cele arătate, se constată că întregul debit principal solicitat de reclamantă era prescris la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune pentru un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, motiv pentru care reclamantul nu mai poate solicita pe cale litigioasă nici obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge cererea formulata de reclamanta S.C. E. INTERNATIONAL SPEDITION S.A. în insolvență, prin administrator judiciar ROVIGO SPRL cu sediul în București, ., nr. 2, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. S.A. cu sediul procedural ales in București ..93, ., sector 5, ca prescrisă.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.FAL. / Thdact.CL/4 ex./2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1376/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4405/2014.... → |
|---|
