Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3327/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3327/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3327/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr.3327
Ședința publică de la 26.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamant P. D. M. în contradictoriu cu pârâta P. I., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile in fond au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.05.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.02.2015, reclamantul P. D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. I., să se dispună măsuri provizorii până la soluționarea acțiunii de divorț care formează obiectul dosarului nr._/94/2014, aflat pe rolul aceleiași instanțe, măsuri care constau în:
- stabilirea locuinței minorului P. M. A., născută la data de 16.03.2012, la locuința reclamantului;
- obligarea pârâtei la contribuția privind cheltuielile de creștere și educare a copilului minor;
- încasarea alocației de stat cuvenită copilului minor de către reclamant.
În motivare, s-a arătat că, părțile s-au căsătorit la data de 10.10.2010 și din această căsătorie a rezultat minora P. M. A., născută la data de 16.03.2012.
De-a lungul timpului, au existat discuții în contradictoriu între soți, majoritatea pornind de la situația financiară a familiei și de la atribuțiile gospodărești ale fiecăruia, însă niciodată acestea nu au degenerat în violențe fizice sau verbale și nu s-au petrecut în prezența copilului. La un moment dat, pârâta a început să se plângă de faptul că situația la locul său de muncă s-a înrăutățit și că urma să intre în șomaj iar pârâtul i-a sugerat să stea acasă cu copilul.
La o săptămână de la venirea din concediul petrecut la mare, în data de 05.09.2014, fără a exista o discuție polemică între soți, pârâta a părăsit domiciliul conjugal și a luat cu ea atât lucrurile ei cât și pe cele ale fetiței, care în acel moment se afla în Oltenița, la bunica maternă. În data de 15.09.2014 pârâta a promovat o acțiune de desfacere a căsătoriei.
Reclamantul consideră că este în interesul superior al copilului ca acesta să nu fie scos din mediul și căminul în care s-a născut și a crescut și să nu fie privat e oportunitățile oferite de acest cămin în vederea creșterii, educării și dezvoltării sale într-un mod civilizat și armonios. Consideră că îi poate oferi copilului condiții de creștere mai bune decât pârâta, întrucât este proprietarul unui imobil de două camere situat în comuna Chiajna, . are propria cameră, special amenajată. Imobilul este amplasat în aproprierea unei păduri și are în vecinătate mai multe grădinițe, școala de înot a Gabrielei S., teren de tenis, patinoarul M.. Situația sa financiară este mai bună decât a pârâtei, care în prezent nu are un serviciu. De la părăsirea domiciliului conjugal reclamantul a contribuit la acoperirea cheltuielilor necesare creșterii minorei.
În prezent, minora locuiește cu pârâta și bunica maternă în locuința acesteia, este înscrisă la o grădiniță de stat din Oltenița. Sub aspectul moralității, consideră că pârâta și mama acesteia sunt adeptele unei vieți în care prezența bărbatului, în calitate de soț și tată, este dispensabilă, nefiind imperios necesară pentru a construi și a avea o familie. Pârâta merge deseori să joace remy de seara până dimineața, alegând să chinuie copilul cu ea sau să îl trimită pe el să culce copilul. Pentru pârâtă, stabilirea locuinței copilului la ea reprezeintă doar o modalitate de obținere a unor venituri sub form a pensiei de întreținere pentru copil.
În concluzie, se apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ., astfel: urgența rezultă din obiectul cererii de chemare în judecată care vizezază elemente ce țin de interesul superior al copilului, de aspectul că pârâta periclitează dezvoltarea fizică și emoțională a acestuia; vremelnicia rezultă din faptul că sentința își produce efectele pe o perioadă determinată; măsura nu prejudiciază fondul cauzei.
Pentru dovedire a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, ancheta psihosocială.
Pârâta, legal citată nu a depus întâmpinare, dar a formulat apărări la termenul de judecată și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 25.05.2015, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul reclamantului G. Victorița R., care a fost audiat în ședință publică, a respins proba cu interogatoriu ca nefiind utilă cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, din căsătoria reclamantului P. D. M. cu pârâta P. I. s-a născut minora P. M. A., la data de 16 martie 2012, după cum rezultă din certificatul de naștere înregistrat sub nr. 909 din 19 martie 2012 la Primăria Sectorului 5 București.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, adoptarea unor măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței minorului, obligația de întreținere și încasarea alocației de stat, în condițiile art. 919 C.pr.civ.
Potrivit art. 919 C.pr.civ. instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În cauză, reclamantul a probat că pe rolul Judecătoriei B. este înregistrat dosarul nr._/94/2014 având ca obiect acțiune de divorț între părți, fiind îndeplinită astfel situația premisă pentru solicitarea măsurilor vremelnice în condițiile prevăzute de dispozițiile speciale reglementate de art. 919 C.pr.civ.
Astfel cum rezultă din acest text de lege, aceste măsuri pot fi luate, pe cale de ordonanță președințială și în condiții derogatorii de la dreptul comun în materie, numai în timpul procesului de divorț. În acest caz, instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a celor două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului, condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor în această materie. Doctrina a reținut că aceste măsuri pot fi luate pe cale de ordonanță președințială pentru că așa prevede legea, deci fără a fi necesară justificarea unei urgențe din partea celui care le solicită.
Pe de altă parte, având caracter vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț, sub toate aspectele.
Vremelnicia constă în faptul că toate măsurile luate pe calea ordonanței președințiale sunt valabile numai până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei și nu au autoritate de lucru judecat față de hotărârea de divorț care soluționează și cererile accesorii.
În ceea ce privește temeinicia, potrivit art. 496 C.civ. copilul minor trebuie să locuiască împreună cu părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și, ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
De asemenea, conform art. 21 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil.
La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
Din probele administrate în cauză a reieșit faptul că minora locuiește în prezent la domiciliul bunicii materne din Oltenița împreună cu pârâta și mama acesteia, începând cu data de 05.09.2014, de când a părăsit domiciliul conjugal. De asemenea, instanța reține din susținerile reclamantului, că minora petrecea destul de mult timp la domiciliul bunicii materne și anterior momentului în care părțile s-au despărțit în fapt, întrucât cei doi soți mergeau la serviciu. De altfel, chiar în momentul în care s-a produs despărțirea copilul se afla la bunici.
În prezent copilul frecventează Grădiniția cu program prelungit nr. 2 din Oltenița, județul Călărași, fiind integrată în colectiv, astfel cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar în acest sens.
Prin urmare, instanța constată că situația locativă a copilului este una stabilă și familială, acesta fiind îngrijit de aceleași persoane care s-au ocupat și în trecut de creșterea și educarea lui. Argumentele reclamantului cu privire la faptul că imobilul pe care îl deține oferă condiții locative mai bune, nu sunt suficiente pentru a se produce schimbarea locuinței acestuia în mod provizoriu, până la momentul pronunțării instanței de fond, atâta timp cât condițiile de locuire la bunica maternă sunt rezonabile. Ori, acest lucru nu poate fi negat de reclamant, care a lăsat copilul la bunica maternă și anterior despărțirii în fapt.
De altfel, din ancheta psihosocială depusă la fila 126 din dosar rezultă că imobilul în care locuiește minora este format din 2 camere și dependințe cu un confort bun, iar copilul este normal dezvoltat din punct de vedere al socializării, limbajului, autoservirii, relaționează cu ușurință, relaxată, are o mimică destinsă în prezența persoanelor străine, se implică în jocul individual și colectiv, se încadrează în palierul de vârstă.
Celelalte chestiuni legate de moralitatea pârâtei, astfel cum au fost denumite de reclamant, precum și faptul că pârâta refuză să accepte sfaturi de la vecini sau de la soț în ceea ce privește creșterea și educarea propriului copil, astfel cum a susținut martorul, sunt amănunate care trebuie reglate între cei doi părinți, singurii în măsură să decidă asupra modalității de exercitare a autorității părintești.
Susținerile reclamantului referitoare la lipsa de venituri a pârâtei pentru a crește minora, s-au dovedit a fi neîntemeiate, atâta timp cât aceasta a dovedit că are un loc de muncă care îi conferă venituri constante. De altfel, este obligația ambilor părinți să asigure condițiile materiale ale copilului.
În aceste condiții și având în vedere cu prioritate interesul superior al minorului care presupune o stabilitate la o vârstă atât de fragedă, precum și faptul că nu s-au probat în cauză elemente care să conducă la concluzia că locuirea acestuia împreună cu mama l-ar afecta în mod negativ, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care să se stabilească locuința copilului la tată, până la soluționarea dosarului de fond.
În consecință, se va respinge și cererea de obligare a mamei la plata pensiei de întreținere precum și solicitarea ca alocația să fie încasată de către reclamant, având în vedere caracterul de subsidiaritate al acestora față de capătul principal de cerere.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea de stabilire a locuinței minorei la reclamant, formulata de reclamantul P. D. M. cu domiciliul ales in localitatea ., ., ., judet Ilfov în contradictoriu cu pârâta P. I., domiciliata in Oltenița, .. 24, ., ., județul Călărași, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata pensiei de întreținere, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de încasare a alocației de către reclamant, ca neîntemeiată.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.05.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător F. A. L. C. L.
Red: jud FAL/Tehnored CL
4 ex/27.05.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3320/2015.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 2759/2015.... → |
|---|
